Capitalismul, fascismul, războaiele, clasa Epstein, sărăcia endemică și suferința – un cult al morții, pe un front din apropierea ta.
Este greu de știut dacă ar trebui să spargi televizorul sau să vomiți atunci când asculți guvernele europene grăbindu-se să condamne atacul aerian al forțelor yemenite asupra aeroportului internațional King Khalid din Arabia Saudită.
Explozia unei rachete balistice care a lovit aeroportul în weekendul de 12 octombrie a ucis cel puțin 13 civili și a rănit zeci de alți călători. Imaginile video cutremurătoare surprind momentul în care explozia rachetei a distrus zona de așteptare a unui terminal.
Liderii europeni au reacționat imediat, într-o manieră coordonată, lansând condamnări la adresa „terorismului” yemenit și promițând solidaritate și sprijin pentru Arabia Saudită. Președintele SUA, Donald Trump, a calificat atacul drept „un lucru teribil”. (Ca și cum bombardarea unor copii aflați la școală n-ar fi fost un lucru teribil.)
Marea Britanie, Franța, Germania, Irlanda, Italia, Austria, Țările de Jos și Spania au emis toate condamnări vehemente ale atacului yemenit.
Lovitura asupra capitalei saudite a venit după ce Forțele Armate Yemenite, conduse de Ansar Allah, avertizaseră în repetate rânduri Arabia Saudită că aeroporturile sale vor deveni ținte și le recomandaseră civililor să evite zonele respective. Aeroporturile au rămas deschise, funcționând în regim obișnuit. Yemeniții au declarat că atacul asupra Riadului și asupra altor aeroporturi saudite reprezintă o ripostă la săptămâni întregi de atacuri aeriene saudite repetate asupra centrelor civile din Yemen.
Sute de civili yemeniți au fost uciși de când Arabia Saudită a rupt un armistițiu de patru ani, lansând, pe 13 iulie, un atac aerian asupra aeroportului internațional din Sanaa, capitala Yemenului. Avioanele de luptă saudite – F-15 furnizate de SUA și aeronave europene Typhoon – bombardează neîncetat locuințe în întregul Yemen. Săptămâna aceasta, la două zile după atacul asupra Riadului, cel puțin nouă persoane, printre care cinci copii, au fost ucise în raiduri aeriene asupra unor locuințe din orașul Taiz și din provincia al-Jawf, în nordul țării. Imaginile difuzate de postul Al Masirah TV au arătat un tată devastat, care ținea în brațe trupul mutilat al unui copil, printre ruine. Niciun lider european nu a condamnat această atrocitate.
După cum au subliniat Mick Wallace și Clare Daly, foști membri irlandezi ai Parlamentului European, în podcastul publicat în această săptămână, reacția oficială europeană reprezintă o ipocrizie flagrantă și o denaturare cinică a conflictului din Peninsula Arabică.
Marea Britanie și Franța, în special, alături de Statele Unite, au sprijinit agresiunea saudită împotriva Yemenului, începută în 2015. În peste șapte ani, această agresiune a provocat moartea a până la 400.000 de yemeniți, prin atacuri aeriene și prin blocarea accesului la bunurile și ajutoarele umanitare necesare supraviețuirii.
Uniunea Europeană a păstrat în mare parte tăcerea timp de șapte ani. Nu au existat proteste adresate Washingtonului, Parisului sau Londrei. Ambasadorii nu au fost convocați, iar sancțiunile nu au fost impuse.
Reluarea ostilităților, care a început în iulie cu atacurile aeriene saudite asupra orașului Sanaa, a fost posibilă datorită furnizării de avioane de luptă, consilieri militari și informații de către SUA și Marea Britanie.
Niciunul dintre guvernele europene nu s-a obosit să condamne acest masacru recent, sprijinit de SUA și Regatul Unit.
Prin urmare, este de-a dreptul dezgustător să-l auzi pe ministrul britanic de externe, Ed Miliband, declarând că este „îngrozit” de atacul asupra aeroportului din Riad. La fel de revoltătoare sunt și declarațiile altor lideri europeni, care promit „deplină solidaritate cu Regatul Arabiei Saudite”.
Ministrul german de externe, Johann Wadephul, a condamnat „actul terorist” al Yemenului.
Omologul său francez a declarat că Franța este alături de Arabia Saudită „în apărarea teritoriului și infrastructurii sale”. (Nicio mențiune despre ceea ce fac saudiții de ani întregi cu teritoriul Yemenului.)
Referindu-se la atacul asupra Riadului fără a oferi niciun context, Giorgia Meloni, prim-ministrul Italiei, a afirmat: „Atacurile împotriva civililor și a infrastructurii civile sunt inacceptabile și trebuie să înceteze”. (Da, într-adevăr. Atunci de ce nu le spune acest lucru saudiților, care comit asemenea atacuri în mod deliberat și la scară largă, cu sprijinul Washingtonului și al Londrei?)
Ceea ce trebuie să înțelegem din această situație nu este doar ipocrizia dezgustătoare și falimentul moral. Este vorba despre manifestarea unei corupții sistematice și despre responsabilitatea pentru crime. Nu avem de-a face doar cu un alt exemplu al unei clase politice europene defectuoase, ale cărei judecăți sunt îndoielnice. Ceea ce devine tot mai evident este amploarea totală a corupției.
Aceiași susținători europeni ai monarhilor saudiți care duc un război genocidar împotriva Yemenului sprijină, în același timp, regimul sionist israelian în exterminarea palestinienilor. Ei sunt complici la facilitarea agresiunii SUA împotriva Iranului, Cubei și Venezuelei. De asemenea, susțin regimul neonazist de la Kiev pentru ca acesta să continue războiul prin interpuși împotriva Rusiei, în pofida celor peste un milion de pierderi în rândul militarilor ucraineni și a riscului unei conflagrații nucleare.
Cultul morții al capitalismului occidental este expus în toată splendoarea sa pe multiple teatre de război, dezvăluind răul profund, inerent sistemului. Avem sentimentul că întreaga istorie a imperialismului occidental este acum expusă într-o ultimă orgie a barbariei.
În trecut, cultul morții acționa discret, în conflicte care păreau fără legătură între ele. Războaiele de pe continente diferite păreau, într-un fel, independente unele de altele. În mod tradițional, mass-media occidentală acoperea cu regularitate crimele, denaturând motivele și obiectivele prin narațiuni false și pretinse justificări nobile, adesea ridicole. Occidentul „apăra democrația”, „lupta împotriva comunismului”, „proteja drepturile omului”, „purta un război împotriva terorismului” sau invoca un alt pretext care, prezentat separat și susținut de o propagandă mediatică masivă, reușea să-i convingă pe mulți că intervențiile erau, într-un fel, plauzibile.
Ceea ce se întâmplă acum pare să fie o concatenare a războaielor care dezvăluie, în cele din urmă, sistemul fundamental ce alimentează violența și setea sa insațiabilă de suferință umană.
Este imposibil să lucrezi pentru un sistem atât de abject – cultul morții al capitalismului – fără să rămâi, în același timp, orb la răul pe care îl produce. Pentru a fi orb în fața acestor lucrui, este nevoie de negare sau de minciună. O asemenea înșelătorie poate fi susținută în cazul unor situații ocazionale, aparent fără legătură între ele; nu însă atunci când sistemul își dezvăluie întreaga dimensiune infernală.
În trecut, războaiele americane și europene puteau fi prezentate publicului occidental drept conflicte izolate și aventuri militare nefericite. Ne gândim la războaiele din Coreea, Vietnam, America Latină, Africa, fosta Iugoslavie, Afganistan, Irak și, mai recent, Libia.
În ultimii ani, pe măsură ce conștiința publică a evoluat, oamenii au început să recunoască și să denunțe „războaiele fără sfârșit”.
Acum însă, lumea asistă la transformarea mașinăriei de război într-un sistem totalizant, care se prezintă sub numele de „democrație occidentală”.
Ceea ce se întâmplă în Ucraina, Gaza, Iran și Yemen nu este o coincidență. Este cultul morții expus în văzul tuturor, incapabil să se mai ascundă. Același fenomen se manifestă și prin atacarea și încarcerarea cetățenilor occidentali care condamnă genocidul sau care cer pur și simplu pace.
Capitalismul, fascismul, războaiele, clasa Epstein, sărăcia endemică și suferința – un cult al morții, pe un front din apropierea ta.
Politicienii, guvernele, instituțiile media și comentatorii care promovează acest sistem sau îl servesc sunt acum văzuți așa cum sunt cu adevărat.
sursă: strategic-culture.su
