Yolanda Creţescu, psihoterapeut a explicat pentru News.ro de ce unii dintre noi ajungem să ne simţim trişti sau depresivi în această perioadă, aici invocând presiunea socială şi realitatea fiecăruia care nu se potriveşte cu o imagine ideală. Cei care sunt singuri mai ales în această perioadă îşi pot umple viaţa cu sens, spune psihoterapeutul Yolanda Creţescu, iar aici câteva idei pot consta în reluarea unui proiect amânat sau în reconectarea cu ceilalţi. Tinerii se pot simţi de sărbători în postura de a juca un rol în care nu se regăsesc, spune specialistul şi atunci părinţii lor îi pot angrena în activităţi de familie însă ar trebui în acelaşi timp să le acorde şi şansa spaţiului personal. De asemenea, specialistul spune că în perioada aceasta ar trebui să prioritizăm oamenii şi timpul petrecut împreună ci nu sarcinile multiple legate de aspectul comercial al sărbătorilor. Sărbătorile sunt despre a ne reaminti că suntem oameni ci nu maşinuţe care performează, a explicat Yolanda Creţescu.
Redăm interviul acordat de psihoterapeut pentru News.ro:
În ce context poate apărea depresia sau stările de tristeţe în timpul sărbătorilor sau după acestea?
Depresia sau tristeţea de sărbători apare adesea tocmai din cauză că presiunea socială e mare să fim fericiţi, uniţi, plini de bucurie. Când realitatea noastră nu se potriveşte cu această imagine ideală, fie că suntem singuri, avem relaţii tensionate, am pierdut pe cineva drag sau pur şi simplu nu simţim acel “magic”, apare un gol imens. E ca şi cum toată lumea ar merge într-o direcţie, iar tu stai pe loc sau mergi în cealaltă parte. Sentimentul de izolare şi de “nu mă potrivesc” se adânceşte. Ca psihoterapeut adlerian, imi amintesc de fiecare dată că toate comportamentele noastre au un scop, spun ceva. Uneori, tristeţea e un semn că ceva din abordarea noastră asupra vieţii nu mai funcţionează şi că avem o nevoie profundă de reorientare.
Ce pot face în această perioadă cei care sunt singuri?
Cei care sunt singuri pot face ceva care pare contraintuitiv: să nu se lupte cu singurătatea, ci s-o transforme. În loc să stea cu gândul „trebuie să fiu cu alţii”, pot decide cum să-şi umple acel spaţiu cu sens. Poate înseamnă să faci ceva bun pentru tine: un proiect amânat, o plimbare lungă. Sau să ieşi din tine şi să faci ceva bun pentru altcineva: să te oferi voluntar, să duci un mic dar unui vecin în vârstă, să scrii scrisori. Conectarea, chiar şi una mică, reafirmă apartenenţa noastră la comunitate. E important să nu stai toată ziua în pijamale, să-ţi structurezi timpul ca pe o zi specială.
Cum împacă familiile şi nevoile adolescenţilor în această perioadă, poate nu toţi sunt încântaţi să fie împreună cu familia de sărbători?
Familiile şi adolescenţii, aici e o luptă clară între nevoia de apartenenţă la familie şi nevoia de individualitate, de a se afirma ca persoană separată. Tânărul poate simţi că este forţat să joace un rol în care nu se regăseşte. Părinţii pot simţi că sunt respinşi. Soluţia ar putea fi o negociere blândă. „Ştiu că ai şi alte planuri, cum putem face ca în aceste două zile importante să fim împreună, iar apoi să-ţi ai spaţiul tău?” Să i se ofere adolescentului un rol activ, nu pasiv, să fie responsabil de ceva – playlistul de colinde, decorul unui colţ, să se simtă văzut ca un partener, nu ca un copil. Respectarea spaţiului lui e cheia.
Cum putem gestiona tot ce avem de făcut în această lună, ce prioritizăm în mod eronat şi ce ar trebui să conteze cel mai mult?
Prioritizăm eronat perfecţiunea şi aspectul, în locul conexiunii şi sensului. Neobosit, alergăm după meniurile ideale, cadourile impecabile, decorul de revistă, şi uităm că scopul ar trebui să fie să ne simţim mai aproape de cei dragi. Adler ar spune că ne concentrăm prea mult pe „succesul” vizibil al sărbătorii, nu pe „contribuţia” noastră la bunăstarea celorlalţi. Ce ar trebui să conteze cel mai mult? Acele mici clipe autentice: o cafea băută împreună fără grabă, o amintire amuzantă împărtăşită, un moment de linişte. Prioritizează oamenii, nu sarcinele.
Consideraţi că ne obosim inutil?
Da, ne obosim inutil de multe ori. Ne obosim pentru că urmăm un „script” pe care nu l-am scris noi. Pare că „aşa se face” şi alergăm să bifăm sarcini. Oboseala vine când efortul nu are legătură cu valorile noastre cu adevărat importante. Dacă bagi o energie enormă să faci cozonaci care nici nu îţi plac, doar pentru a putea face o poză, atunci da, e oboseală goală. Dacă petreci aceeaşi energie să asculţi pe cineva care are nevoie, atunci oboseala va avea un alt gust, unul de împlinire.
Cum ar trebui să vedem mai ales în această perioadă relaţia cu cei dragi, despre ce anume ar trebui să fie de fapt sărbătorile?
E perfect normal să simţi un mix de sentimente: bucurie, nostalgie, melancolie, iritaţie. Sărbătorile sunt ca o lentilă care măreşte mult prea mult pentru tot ce trăim deja. Permite-ţi să simţi, fără judecată. Aş mai vorbi despre tineri şi vacanţă. Nu trebuie să fie o pauză spectaculoasă. Încurajează-i să găsească ceva care să-i captiveze, nu doar să treacă timpul. Un mic proiect, un skill nou, cititul unei cărţi doar pentru plăcere. Frumuseţea vine din autenticitate, nu din stimulare constantă. Despre aplecarea către cei dragi: cea mai puternică terapie Adleriană e comunitatea şi sentimentul de apartenenţă. Înclină-te nu din datorie, ci din curiozitate autentică. Du-te la bunicul, nu doar să-i laşi o pâine, ci să-i asculţi cu adevărat o poveste. Sună pe cineva singur nu doar să-i urezi „Sărbători fericite!”, ci să-i spui „Mă gândeam la tine şi vroiam să aud cum o duci”. Asta înseamnă conexiune.
În final, sărbătorile astea sunt despre a ne reaminti că suntem oameni, nu maşinuţe care performează. Sunt despre a reduce viteza, să ne vedem în ochi, să dăm şi să primim în moduri mici şi reale. Nu trebuie să fie perfecte. Am un singur mesaj cu care şi eu învăţ să plec acasa zilnic. “Ai grijă de tine. E în regulă să fie aşa cum e!”.
sursă: news.ro
