Autor: Aurel Badea
Deputata care o atacă pe Kovesi vine dintr-o țară unde o dinastie politică stăpânește un sistem de corupție și evaziune fiscală, iar cetățenii sunt tratați cu dispreț în viața de zi cu zi.
Sofia Voultepsi, membră a Parlamentului Elen și deputată a partidului de guvernământ Noua Democrație din Grecia, a ales să-și verse frustrările politice în cel mai josnic mod posibil: atacând la persoană șefa Parchetului European, Laura Codruța Kovesi, cu referiri la originea sa română și la sistemul judiciar din țara noastră. Gestul nu este doar o mitocănie diplomatică. Este o ipocrizie strigătoare la cer, venind din partea unei politiciene care reprezintă un guvern și un sistem cu probleme structurale de corupție și dispreț față de cetățean.
„Copiii români își turnau părinții” – Calomnia ca armă politică
Cel mai grav în declarațiile Voultepsi nu este nici măcar atacul la Kovesi. Este insulta adusă întregului popor român. Deputata greacă a avut tupeul să invoce perioada comunistă din România, sugerând că „copiii români își turnau propriii părinți” – o afirmație care nu este doar falsă în dimensiunea ei generalizatoare, ci o calomnie istorică menită să dezumanizeze și să minimalizeze.
Acest tip de retorică nu este o critică politică. Este ură etnică mascată în costum de togă democratică. Voultepsi nu atacă un sistem judiciar – atacă un popor întreg, folosind traumele istorice ale României ca armă de intimidare. Este același tip de discurs care, în alte contexte, ar fi condamnat de instituțiile europene ca xenofob. Dar pentru că vine din partea unui membru al guvernului grec, partener în UE, este tratat cu mănuși.
Dinastia Mitsotakis – Stăpâna corupției
Pentru a înțelege profunda ipocrizie a lui Voultepsi, trebuie să privim cine conduce Grecia. Kyriakos Mitsotakis, prim-ministrul pe care-l slujește, face parte dintr-o dinastie politică cretană care stăpânește scena politică elenă de generații. Tatăl său, Konstantinos Mitsotakis, a fost prim-ministru al Greciei (1990–1993). Sora sa, Dora Bakoyannis, a fost ministru de Externe și primar al Atenei. Nepotul său, Kostas Bakoyannis, a fost primar al Atenei. Familia este legată prin alianțe de alte dinastii politice – un adevărat sistem de putere ereditar.
Această dinastie nu guvernează prin competență, ci prin clientelism și protecție reciprocă. Iar scandalul de corupție cu fonduri agricole dezvăluie exact acest mecanism: o „piramidă a corupției care are o singură persoană în vârf – Mitsotakis”, după cum a declarat liderul opoziției Alexis Charitsis.
Imperiul corupției pe care-l apără
În timp ce Voultepsi se erijează în apărătoarea justiției, guvernul dinastiei Mitsotakis este zguduit de un scandal de corupție cu fonduri europene de proporții. Parchetul European, condus de Kovesi, a demarat o anchetă privind fraude masive cu subvenții agricole, vizând 11 deputați greci, inclusiv membri ai propriului său partid. Premierul Mitsotakis a reacționat nu prin cooperare, ci prin blocarea anchetei și presarea instituției europene – o presiune politică asupra justiției pe care Voultepsi o acuză, ipocrit, în România.
Dosarul EPPO de 3.000 de pagini conține transcrieri de interceptări în care oficiali discută cum să eludeze controalele pentru ca „aliații și prietenii partidului” să profite. Fostul ministru al Agriculturii Lefteris Avgenakis l-a forțat pe președintele OPEKEPE să demisioneze după ce acesta a blocat plăți suspecte. Un alt președinte, Evangelos Simandrakos, a rezistat presiunilor politice până când a fost obligat să demisioneze – iar toate conturile blocate au fost deblocate pentru plată.
Mitsotakis însuși a recunoscut: „Am eșuat”. Dar eșecul nu este administrativ – este structural. Este modul în care dinastia sa a construit un sistem unde corupția este nu o excepție, ci o regulă.
Evaziunea fiscală – sport național
Grecia are o istorie lungă și rușinoasă a evaziunii fiscale. Atât de gravă, încât statul a fost nevoit să implementeze sisteme de supraveghere cu drone și inteligență artificială pentru a combate fenomenul. Acesta este contextul real: o țară unde evaziunea fiscală a devenit atât de endemică, încât tehnologia de supraveghere de tip Big Brother este necesară pentru a forța comercianții să-și plătească impozitele. Nu este un detaliu minor – este o cultură a furtului din banul public atât de înrădăcinată, încât statul trebuie să-și spioneze propriii cetățeni pentru a funcționa.
Disprețul față de mame, copii și femei însărcinate
Dar să lăsăm macroeconomia și să vorbim despre viața de zi cu zi. Despre cum tratează Grecia femeile și familiile. Voultepsi, care pretinde că apără valorile europene, reprezintă o țară unde:
• Nu există locuri de parcare prioritare pentru mame cu copii și femei însărcinate în supermarketuri – o facilitate elementară, standard în majoritatea țărilor civilizate, inexistentă în practica greacă.
• Plata cu cardul este o aventură: comercianții refuză sistematic plățile electronice, invocând „lipsa internetului” sau „probleme tehnice” – un pretext transparent pentru evaziune fiscală. Dacă vrei să cumperi 10 pachete de țigări, ți se dau maxim 2 și restul doar cash. Nu este o anecdotă. Este o metodă instituționalizată de sustragere de la obligațiile fiscale.
• Legislația de protecție a familiei este deficitară în comparație cu standardele europene. În timp ce Voultepsi se plânge de „metodele Kovesi”, țara pe care o reprezintă nu reușește să impună nici măcar reguli de bază pentru confortul mamelor și al copiilor în spațiile publice.
Concluzie
Sofia Voultepsi ar trebui să-și vadă de propria ogradă înainte de a da lecții României. Când un politician grec, membru al unui guvern anchetat pentru fraude cu fonduri europene și care blochează anchetele, iese să ne învețe democrația și justiția, răspunsul poate fi doar unul: curățați-vă mai întâi propriul imperiu al corupției și al evaziunii, apoi vorbiți despre valorile europene.
Iar în ceea ce privește insulta adusă poporului român – „copiii care își turnau părinții” – aceasta nu merită decât un singur răspuns: nu noi, cei care am plătit cu sânge ieșirea din comunism, avem nevoie de lecții de moralitate de la cei care astăzi își ascund corupția în spatele unui card refuzat și al unei drone de supraveghere fiscală.
Până atunci, mitocănia diplomatică rămâne doar ce este: un gest disperat de a devia atenția de la propriile probleme.
