Autor: Guy Mettan
Accentul care se pune pe succesele tactice ucrainene și loviturile diplomatice, cum ar fi atacul comandamentului Marinei Rusești de la Sevastopol sau întâlnirea a 27 de miniștri de externe ai UE la Kiev, îi înșală doar pe cei creduli. Realitatea teribilă este că contraofensiva ucraineană a eșuat și zeci de mii de bărbați au fost sacrificați degeaba. Acest eșec pune, mai mult decât oricând, o problemă pe care nimeni din Occident nu îndrăznește să o analizeze: este justificat moral să continue un masacru inutil, fără sens, pentru a atinge un obiectiv de neatins, înfrângerea Rusiei, sub un pretext, apărarea drepturilor omului și a civilizației, de care conducătorilor noștri nu le-a păsat de fapt, demonstrând asta când au venit să atace Serbia, Afganistan, Irak, Somalia și multe alte țări?
După optsprezece luni de război, trebuie să ne confruntăm cu faptul că armata ucraineană a redobândit, în patru luni de contraofensivă, doar 0,25% din teritoriile pierdute în 2022, după cum a remarcat cu amărăciune presa americană la sfârșitul lunii august. În acest ritm, ar fi nevoie de 130 de ani pentru a le recupera. Un rezultat primordial obținut cu costul a zeci de mii de decese și răniți pe lună, conform ultimelor estimări americane. Ucraina și-a anihilat populația masculină aflată încă la o vârstă la care poate lupta în mai puțin de zece ani.
O lună mai târziu, pe 28 septembrie, New York Times, Biblia mișcării beligerante neoconservatoare din America de Nord, relata și mai amar că, de la începutul anului, 500 km pătrați au fost acaparați de ruși, comparativ cu doar 200 cuceriți de Ucraina…
FMI și apoi BERD au anunțat consecutiv că Rusia va înregistra o creștere economică, în anul 2023, de două ori mai mare decât cea a zonei euro, sau + 1,5% față de + 0,8% (Germania: -0,6%). Suntem departe de – 50% anticipate de europeni în februarie 2022! Și asta în ciuda miilor de sancțiuni aplicate împotriva Rusiei. Moscova tocmai și-a mărit cheltuielile militare pentru 2024 la 105 miliarde de dolari, la 6% din PIB, fără a-și afecta datoria.
De asemenea, în domeniul economic, eșecul este în tabăra occidentală, în timp ce se acumulează toate resursele necesare pentru a susține războiul dezastruos și lung din Ucraina. În sfârșit, din punct de vedere politic, căderea mult așteptată a lui Putin nu pare să se întâmple prea curând: ultimul sondaj VtSiom din 24 septembrie l-a creditat încă cu 77,3% opinii favorabile, fără nicio comparație cu ratingurile de popularitate deprimante ale liderilor occidentali.
În Statele Unite, unde dezbaterea este mai sinceră, establishment-ul militarist a simțit pericolul și a mers imediat pe front. Thomas Friedman, redactor al NYT, a călătorit la Kiev pentru a îndemna Occidentul să se pregătească pentru un război fără sfârșit și să își dubleze eforturile pentru a asigura victoria Ucrainei prin livrarea de F16, ATACMS, tancuri Abrams și întreaga panoplie a ultimelor armamente ale NATO, în timp ce la Londra, gazeta imperialistă anglo-saxonă, The Economist, care a apărat toate cuceririle britanice de la Războaiele Opiului, din 1843 încoace, a decretat că ar fi « timpul să regândiți » războiul din Ucraina, nu pentru a restabili pacea, ci pentru a ajuta mai bine Kievul să câștige un război lung.
Până în prezent, întrebările și îndoielile nu au apărut niciodată în mass-media. Orice informații despre pierderile umane și materiale suferite de Ucraina sunt considerate tabu, mass-media și guvernele europene se mulțumesc să transmită servil informațiile optimiste venite de la Kiev și ne promit o victorie viitoare, în ciuda dovezilor contrare. Suntem dornici să vedem cum liderii europeni vor încerca să vândă opiniei publice un război fără sfârșit, după ce au prezis o victorie ucraineană amețitoare și nedureroasă, datorită succesului contraofensivei.
Pentru că timpul se termină. Încă din vară, pânza minciunilor și a propagandei a început încet să se sfâșie. Se va citi cu interes lucrarea lumii diplomatice «Ucraina, betonul media se fisurează» care tocmai a apărut, precum și manifestul lui Peter Brandt, fiul fostului cancelar Willy Brandt, al lui Hajo Funke, expert politic în antisemitism, a generalului Harald Kujat, fost președinte al Comitetului militar al NATO, și al lui Horst Teltschik, fost consilier al Helmut Kohl și lider al Conferinței de Securitate din Munchen, care solicită „sfârșitul războiului prin pace negociată” și propune un plan de pace foarte rezonabil și echilibrat (Institutul Schiller, 23 septembrie 2023).
Cu cât se acumulează mai multe zile de război și morți, cu atât dilema morală devine mai acută pentru occidentali, care au justificat constant continuarea luptei prin argumente etice. Americanii, întotdeauna în avans, tocmai au deschis dezbaterea privind pericolul moral și riscul de derută strategică și faliment moral pe care operațiunea militară l-ar putea provoca Occidentului.
Să ne amintim esențialul.
De la începutul conflictului, mulți intelectuali americani s-au contrazis și au subliniat că acest război, departe de a fi neprovocat așa cum ar fi narațiunea oficială, a fost, dimpotrivă, conceput încă de la începutul anilor 1990 cu doctrina Wolfowitz / Brezinski și apoi implementat la summitul NATO din București din 2008, care a deschis ușile Alianței către Ucraina și Georgia, astfel încât rușii să nu aibă de ales decât să ia inițiativa unui război. Ștefan J. Cohen pe vremea sa, John Mearsheimer, Jeffrey Sachs, Noam Chomsky și mulți jurnaliști, precum Caitlin Johnstone, au denunțat aceste manevre. Aducând în față documente, ei au demonstrat cum susținătorii războiului erau cu atât mai beligeranți cu cât luptau prin intermediul ucrainenilor pe un continent care nu era al lor.
Dar aceste voci disidente nu au fost ascultate, în special pentru că argumentele lor, istorice și politice, nu au reușit niciodată să învingă discursul moral susținut de strategii occidentali. Narațiunea pseudo-rațională, dar eficientă a Binelui împotriva Răului, drăguțul democrat Zelenski împotriva brutalului dictator Putin, soldații eroici kievieni care apără libertatea împotriva barbarilor ruși însetați de crime și sânge au predominat întotdeauna asupra altor considerente, chiar și atunci când argumentele s-au bazat pe documente și fapte solide și dovedite.
Dar de această dată, și ar fi o premieră în ultimele optsprezece luni, problema morală este ridicată de tabăra Binelui, tabăra Atlantistă. Este emisă de una dintre cele mai respectate personalități ale Occidentului în politica externă, cea a profesorului Harvard Stephen M. Walt, unul dintre cele mai proeminente organe ale atlantismului nord-american. „Moralitatea războiului din Ucraina este foarte îndoielnică. Calculele etice sunt mai puțin clare decât s-ar putea crede”, scrie Walt.
Fără a nega responsabilitatea rusă, el atenționează Occidentul referitor la următoarele probleme:
1. Nu este suficient să proclamăm că Binele trebuie să câștige; trebuie, de asemenea, să ne gândim serios la costurile pe care le va implica această victorie și să analizăm dacă acest lucru este posibil; refuzul de a lua în considerare aceste costuri ar fi o abdicare morală;
2. Războaiele din Afganistan sau Vietnam au fost prelungite inutil, deoarece am promis la nesfârșit o victorie sigură. Ne aflăm în aceeași situație în Ucraina, în timp ce distrugerea și decesele continuă să crească în rândul aliaților noștri ucraineni;
3. Chiar dacă ucrainenii spun că vor să lupte până la capăt, datoria morală a unui prieten și aliat este de a-i împiedica să comită acte dezastruoase pentru ei înșiși;
4. Nimeni nu poate ști care va fi rezultatul războiului dacă va continua, sau care va fi rezultatul negocierilor de pace dacă se vor încheia. Dar susținătorii războiului ar trebui să recunoască faptul că inflexibilitatea lor poate face mai mult rău decât bine Ucrainei pe termen lung;
5. În epoca nucleară, toate războaiele, de la cel al Coreei la cel al Afganistanului, s-a încheiat fără tulburări decisive ale ordinii mondiale, prin înfrângerea unora și victoria altora, care au implementat doar efecte marginale și temporare. La fel s-ar întâmpla și în Ucraina dacă ne-am opri la timp.
Și Stephen Walt concluzionează că, dacă Rusia va purta într-adevăr responsabilitatea pentru izbucnirea războiului, Occidentul va purta rezultatul: pentru că a vrut să ducă războiul până la capăt în ciuda avertismentelor și a apelurilor făcute de restul lumii, va trebui să suporte consecințele probabil tragice ale sfârșitului său.
Miza morală a acestui război nu poate fi rezumată mai bine: sfârșitul nu poate justifica mijloacele. În niciun caz.
Desigur, am putea continua să le ignorăm și să le negăm, așa cum facem cu „vulturii” europeni și americani. Dar aceasta nu mai este o soluție. Cu cât conflictul continuă, cu atât va fi mai greu să păstrați controlul. Este posibil să se desfășoare evenimentele distructive pentru narațiunea oficială, așa cum am văzut cu scandalul cauzat de ovația unanimă în Parlamentul canadian pentru un fost soldat ucrainean al SS Waffen, în prezența lui Justin Trudeau și Volodymyr Zelenski, cărora episodul li s-a părut perfect normal în acel moment. «Omagiu nefericit», așa cum Le Monde a încercat să-l banalizeze penibil, sau o eroare morală gravă? Toată lumea va judeca mai întâi supraviețuitorii Holocaustului. Între timp, obiectivul lui Putin de a “denazifica” Ucraina a fost consolidat.
În mod similar, Polonia a confirmat recent că racheta care a căzut pe teritoriul său la sfârșitul anului trecut era de origine ucraineană și nu rusă, așa cum susținea Kievul în speranța de a atrage NATO în război. Același lucru este valabil și pentru racheta care a căzut la începutul lunii septembrie în piața Konstantinovka, cauzând șaptesprezece morți, oameni nevinovați, iar New York Times a stabilit că drona a fost lansată de ucraineni și nu de ruși. Este de așteptat ca alte dezvăluiri, cu privire la explozia conductelor Nordstream – în curs de desfășurare cu investigațiile lui Seymour Hersh – sau asupra masacrelor din Butcha, Mariupol, vin să modifice narațiunea oficială, așa cum s-a întâmplat după invazia Irakului și celebrele arme de distrugere în masă ale lui Saddam Hussein.
Uneori, aceste aranjamente se transformă chiar într-o farsă, așa cum s-a întâmplat în timpul discursului lui Zelenski la ultima Adunare Generală a ONU de la New York. Pentru a ascunde golul din public, televiziunea ucraineană a trebuit să recurgă la imagini de arhivă făcute cu o zi înainte și în care se observă cum Zelenski stă în cameră ascultându-și propriul discurs!
În cele din urmă, nu e vorba numai de eșecul militar, ci și de deruta morală care macină Occidentul. Pana acum, Occidentul a fost întotdeauna capabil să evite ce este mai rău, deoarece a controlat mass-media și rețelele globale de comunicare care i-au asigurat stăpânirea totală a narațiunii oficiale și i-au consolidat magisteriul moral pe planetă. Recent, un fost profesor la Universitatea din Lausanne și fost vicepreședinte al Federației Internaționale a Rouge a fost extatic în paginile ziarului elvețian Le Temps, vorbim despre superioritatea morală a Vestului împotriva barbarilor africani și a hoardelor asiatice, adepți de neșters ai vrăjitoriei și dictaturii. «Superioritatea civilizației occidentale constă în faptul că acceptă și protejează ideea că doi cu doi fac patru», a scris el, insinuând că alte civilizații neagă aceste dovezi!
Pe lângă această opinie, mărturisește o aroganță pe care nici Tintin din Congo nu a îndrăznit să o exprime, ignoră faptul că Occidentul nu mai are monopol asupra adevărului. Dimpotrivă, restul lumii, adică majoritatea umanității, refuză să respecte ordinele morale din nord și chiar se revoltă împotriva ipocriziei crase a lecțiilor occidentale. Discursurile susținute la Adunarea Generală a Națiunilor Unite din New York în septembrie anul trecut sunt foarte revelatoare în această privință. A fost suficientă imaginea cancelarului Scholz vorbind în fața unei camere goale și ascultarea discursurilor virulente ale șefilor de stat din sudul global.
Președintele mexican Gustavo Petro a spus: „Nu lasă ca acest război să se termine. N-au avut o sută de miliarde de dolari pentru a ne proteja țările de inundații, furtuni și uragane, dar au folosit imediat acești bani pentru a-i determina pe ruși și ucraineni să se omoare reciproc”. Sau președintele sârb Aleksandar Vucic: „Nu au râs când președintele rus a folosit aceleași cuvinte ca ei pentru a-și justifica atacul asupra Ucrainei. Au uitat că ei înșiși au folosit același discurs, aceleași cuvinte și aceleași explicații. Ceea ce este mai rău este că cei care au comis agresiuni împotriva Republicii Serbia dau acum lecții despre integritatea teritorială a Ucrainei”. Nenumărați alți șefi de stat au vorbit despre acest lucru.
Problema cu moralitatea este că trebuie să începi să o aplici de unul singur. Altfel, căderea poate fi dură, foarte dură.
traducere și adaptare: Oana-Medeea Groza
