Autor: F.M. Shakil
În ianuarie, o propunere care circulase discret timp de aproape un an a ieșit la lumină. Pakistanul, Arabia Saudită și Turcia pregătiseră un proiect de acord de apărare, iar copii ale acestuia erau analizate în toate cele trei capitale.
Aranjamentul propus ar reuni trei puteri regionale într-un parteneriat de apărare fără precedent.
La puțin peste două luni după ce proiectul trilateral a devenit public, Egiptul s-a alăturat miniștrilor de externe ai Turciei, Arabiei Saudite și Pakistanului la Riad, la 19 martie, în marja summitului Organizației Cooperării Islamice, pentru prima lor consultare cvadrilaterală.
Deși Cairo nu aderase oficial la pactul de apărare propus, includerea sa sugera că inițiativa tripartită ar putea evolua către un cadru musulman de securitate mai amplu, pe fondul războiului regional, al atacurilor asupra infrastructurii din Golf și al îndoielilor tot mai mari privind garanțiile de securitate oferite de Washington.
Întrebarea este ce anume vrea Riadul să apere prin acest aranjament, cine îl va conduce și dacă o forță prezentată drept expresie a autonomiei regionale ar putea adânci diviziunile deja existente în Asia de Vest.
Pariul de securitate al Riadului
Ministrul pakistanez al Producției pentru Apărare, Raza Hayat Harraj, a declarat pentru Reuters că propunerea era separată de Acordul Strategic de Apărare Mutuală dintre Arabia Saudită și Pakistan, semnat în septembrie 2025. El a spus că aceasta se afla în pregătire de zece luni, deși toate cele trei guverne trebuiau încă să ajungă la un consens. Ministrul turc de externe Hakan Fidan a confirmat discuțiile, dar a subliniat că nu fusese semnat niciun acord.
Relatările apărute după reuniunea din martie au indicat că războiul cu Iranul și atacurile asupra statelor din Golf s-au aflat în centrul deliberărilor. Fidan, ministrul saudit de externe, prințul Faisal bin Farhan Al-Saud, ministrul egiptean de externe Badr Abdelatty și ministrul pakistanez de externe Ishaq Dar au analizat posibilitatea unei cooperări mai profunde în domeniul securității.
Analiștii susțin că acest cadru ar putea consolida poziția regională a Riadului, redistribuind în același timp povara sa de securitate.
Zahir Shah Sherazi, vicepreședinte executiv al BOL News, a declarat pentru The Cradle că această structură i-ar permite regatului să-și împartă riscurile militare și să adauge greutate politică descurajării sale. Capacitatea industriei de apărare a Turciei, puterea militară și nucleară a Pakistanului și influența financiară și diplomatică a Arabiei Saudite s-ar consolida reciproc.
„În plus, acest cadru îi va permite regatului să contrabalanseze, într-o anumită măsură, erodarea legitimității sale în conflictul israeliano-palestinian, consolidându-i pretenția la conducerea regională”, spune el.
Contururile unui bloc mai larg
Niciun guvern nu a anunțat un tratat cvadrilateral, iar mandatul său posibil rămâne neclar. Totuși, ritmul consultărilor sugerează că propunerea a depășit stadiul speculațiilor din presă.
The Cradle i-a contactat pe fostul prim-ministru pakistanez Anwaar-ul-Haq Kakar și pe Harraj pentru detalii suplimentare despre reuniunea din martie de la Riad, însă ambii au refuzat să comenteze.
Aimen Jamil, jurnalistă și cercetătoare specializată în afacerile din Asia de Vest și politica externă a Pakistanului, afirmă că schimburile strategice susținute dintre cele trei state inițiale — și acum Egiptul — indică faptul că discuțiile avansează.
„Deși încă nu a fost făcut un anunț oficial, există indicii credibile că un asemenea cadru de cooperare în domeniul apărării este pe punctul de a fi încheiat”, a declarat ea pentru The Cradle.
Jamil spune că inițiativa urmărește consolidarea apărării colective, îmbunătățirea interoperabilității și creșterea autonomiei. Importanța sa va depinde de faptul dacă aceste obiective vor produce un angajament obligatoriu de apărare reciprocă, o forță permanentă sau doar un mecanism de consultare și exerciții comune.
Dr. Ghulam Ali, cercetător principal la Center for Global Peace and Strategic Studies din Taiwan, afirmă că forța propusă se află încă în fază incipientă. Totuși, el indică pactul saudito-pakistanez drept dovadă că propuneri respinse inițial ca simple zvonuri pot căpăta rapid o formă instituțională.
„Având în vedere transformarea din Golf și Asia de Vest, care schimbă echilibrul de putere, modifică alianțele și reduce conflictele, nucleul acestui acord va fi în principal orientat către apărare”, spune Ali.
Angajamentul existent al Pakistanului față de Arabia Saudită conferă propunerii substanță militară. Pactul lor din septembrie 2025 tratează agresiunea împotriva unuia dintre state drept agresiune împotriva ambelor. În 2026, Pakistanul a desfășurat aproximativ 8.000 de militari, circa 16 avioane de luptă — în mare parte JF-17 —, unități de drone și un sistem de apărare antiaeriană HQ-9 de fabricație chineză. Reuters a relatat că Riadul finanțează desfășurarea, iar personalul pakistanez operează echipamentele.
Islamabadul a avertizat Teheranul că atacurile asupra instalațiilor saudite ar putea declanșa obligațiile sale prevăzute de tratat. De asemenea, a avertizat guvernul condus de Ansarallah din Yemen să nu amenințe teritoriul saudit și să nu împiedice transportul maritim în Marea Roșie, afirmându-și dreptul de a-și apăra interesele maritime. Astfel de angajamente ar putea atrage Islamabadul în confruntări aflate mult dincolo de Asia de Sud.
Linia de fractură iraniană
Teheranul a salutat principiul unui sistem colectiv musulman de securitate care să excludă SUA și Israelul, însă Iranului i s-a oferit până acum puțin spațiu în cadrul care prinde contur.
Pe măsură ce tensiunile regionale s-au intensificat, oficialii iranieni au cerut din nou statelor din Asia de Vest să-și asume responsabilitatea pentru propria securitate și să înființeze un pact fără participare americană sau israeliană.
„A sosit momentul să fie înființată o alianță de securitate fără prezența Statelor Unite și a Israelului”, a declarat Ebrahim Zolfaghari, purtătorul de cuvânt al Cartierului General Central Khatam al-Anbiya al Iranului, într-un mesaj video adresat lumii arabe și islamice la 25 martie.
Inițiativa este anterioară celui mai recent război. Pakistanul, Arabia Saudită și Turcia și-au inaugurat platforma de Colaborare Trilaterală în Domeniul Apărării la Riad, în august 2023.
La cea de-a doua reuniune, desfășurată la Rawalpindi în ianuarie 2024, acestea au discutat despre echipamente de apărare, tehnologie, cercetare și despre modul în care expertiza, resursele financiare și personalul lor ar putea servi „obiectivelor comune” și unei autonomii mai mari.
Aceste obiective au devenit mai clare în timpul consultărilor de la Riad. Relatările potrivit cărora atacurile iraniene asupra monarhiilor producătoare de petrol au dominat reuniunea ridică posibilitatea ca o structură promovată drept expresie a autonomiei musulmane să capete o orientare antiiraniană.
Jamil avertizează însă că este prea devreme pentru o asemenea concluzie:
„În acest moment, nu aș descrie-o drept fundamental antiiraniană. Va depinde foarte mult de misiunea alianței, de obiectivele sale strategice și de modul în care funcționează. Nu este o coaliție antiiraniană atât timp cât continuă să se concentreze asupra apărării colective, securității maritime, combaterii terorismului și consolidării cooperării regionale în domeniul securității.”
Ea avertizează că evaluarea s-ar schimba dacă alianța ar adopta o poziție confruntațională sau exclusivistă, menită să limiteze Iranul ori să promoveze interesele unei tabere regionale în detrimentul alteia. O asemenea direcție ar putea adânci tocmai diviziunile geopolitice pe care pretinde că le gestionează.
„Întrebarea va fi dacă promovează o stabilitate regională incluzivă, în locul politicii de bloc sau al ambițiilor hegemonice”, adaugă ea.
Iranul s-ar putea să nu considere parteneriatul o amenințare imediată, spune Jamil, însă Teheranul va urmări modul în care acesta afectează echilibrul regional și aliații săi.
Originile grupării scot la iveală și lipsa unei poziții unitare față de Iran. Arabia Saudită și Pakistanul sunt legate prin apărare reciprocă, în timp ce Turcia și Egiptul pun accentul pe dialogul politic. Cele patru state au interese care se suprapun, nu un consens strategic deja stabilit.
Sherazi indică absența unei poziții comune față de Iran drept principala slăbiciune a cadrului:
„Cei patru membri ai forței de apărare propuse pentru Asia de Vest nu sunt uniți în privința modului de abordare a Iranului. Arabia Saudită și Pakistanul nu au rămas neutre, din cauza acordului bilateral de apărare semnat anul trecut, și vor ca Iranul să înceteze să mai vizeze regatul. Pakistanul și-a exprimat disponibilitatea militară și a avertizat Iranul în repetate rânduri.”
Turcia și Egiptul, adaugă el, au urmat o direcție diferită și au favorizat negocierile pentru încheierea crizei. O alianță de securitate poate supraviețui diferențelor dintre membrii săi, însă nu poate funcționa ca o forță comună credibilă fără un acord asupra amenințării pentru confruntarea cu care este construită.
Autonomie sub umbrela SUA
Susținătorii pactului propus l-au prezentat drept o posibilă cale către reducerea prezenței militare americane în statele producătoare de petrol din Golful Persic. Iranul a cerut în repetate rânduri închiderea bazelor americane din regiune, iar o forță regională capabilă, care ar înlocui în cele din urmă trupele străine, ar răspunde uneia dintre principalele cerințe de securitate ale Teheranului.
Analiștii văd însă puține semne că Washingtonul se pregătește să plece. SUA mențin baze, acorduri de apărare, contracte de armament și infrastructuri de comandă în întregul Golf. Noul acord americano-saudit de cooperare nucleară civilă evidențiază aceste legături, deși urmează să fie analizat de Congres, iar președintele Donald Trump a încercat să-l condiționeze de normalizarea relațiilor Arabiei Saudite cu Israelul.
Ali susține că noul cadru regional va completa arhitectura militară a Washingtonului, nu o va înlocui:
„Acest pact nu va înlocui forțele și bazele SUA din regiunea Golfului. SUA au aprobat chiar și un acord nuclear cu Regatul Arabiei Saudite. Acesta este un moment de cotitură în mediul din Asia de Vest, deoarece este pentru prima dată când SUA acceptă să încheie un acord nuclear cu o țară arabă musulmană. Washingtonul nu își va reduce prezența în Asia de Vest; dimpotrivă, încearcă să-și aprofundeze și să-și consolideze poziția și să întărească reangajarea strategică față de țările Consiliului de Cooperare al Golfului.”
Jamil este la fel de prudentă în privința sugestiilor că noul aranjament va face bazele americane inutile.
„Este prea devreme pentru o asemenea concluzie. SUA dispun de o infrastructură militară amplă și de alianțe strategice în regiune, astfel că este puțin probabil să fie găsit imediat un înlocuitor. Dar, în timp, o asemenea abordare ar putea reduce nevoia regiunii de servicii externe de securitate”, observă ea.
Dacă acest cadru acordă prioritate cooperării, evitării conflictelor și suveranității, fără a urmări supremația, spune ea, ar putea contribui la stabilitatea pe termen lung. În cele din urmă, și alte state din Asia de Vest și Asia de Sud ar putea căuta legături cu acesta.
Prin urmare, acordul propus conține două viitoruri concurente. Ar putea reuni capacitățile statelor musulmane și slăbi treptat o ordine de securitate construită în jurul bazelor străine și al garanțiilor americane. Dar ar putea și să lase intactă această ordine, oferind Riadului un nou instrument prin care să-și controleze vecinii și să-și restaureze pretenția la conducerea arabă și islamică.
Testul decisiv nu va fi numărul armatelor reunite sub acest pact, ci dacă li se va permite să definească singure securitatea regională — și dacă Iranul va fi tratat drept parte a acelei regiuni sau drept inamicul împotriva căruia aceasta trebuie organizată.
Sursa: thecradle.co
