În urma congresului Republicanilor din această sâmbătă, 4 decembrie 2021, alegerea candidatului lor la președinție este următorul: Valérie Pécresse, care a câștigat adunând 69.326 de voturi (60, 95%) față de 44.412 de voturi (39,05%) cât a luat contracandidatul său Eric Ciotti. Christian Jacob a fost cel care a anunțat rezultatul cu puțin înainte de ora 14:30, într-un climat de mare euforie.
Valérie Pécresse a adunat sprijinul tuturor candidaților care nu au reușit: Xavier Bertrand, Michel Barnier și Philippe Juvin, precum și Jean-François Copé. Au avut loc două dezbateri televizate improvizate, la LCI la ora 21.00 apoi la BFM-TV la ora 22.00. Eric Ciotti a făcut campanie până la capăt, insistând asupra diferenței de strategie dintre cei doi candidați: vrea să reunească alegătorii de dreapta și de ultra-dreapta, în timp ce Valérie Pécresse vrea să reunească alegătorii de centru-dreapta și de dreapta.
Chiar dacă Valérie Pécresse nu a obținut totalul aritmetic al suporterilor săi (ar fi trebuit să aibă în 74%), victoria ei este clară, iar cel mai fericit părea chiar Eric Ciotti. Cu acest congres, în ciuda înfrângerii, a arătat că acum este recunoscut printre cei mai importanți lideri ai partidului.
Valérie Pécresse a anunțat că va reveni în acțiune la sfârșitul weekendului, se va întâlni cu Eric Ciotti, lângă Nisa, luni, 6 decembrie 2021, apoi va participa la întâlnirea de mult planificată de la Paris, sâmbătă, 11 decembrie 2021, prin videoconferință. În plus, chiar dacă legea nu o obligă, Valérie Pécresse a cerut și impus deținerea și controlul legitimației de sănătate în toate ședințele sale fizice, nedorind să fie o sursă a contaminării. Fără îndoială, acesta este o aluzie către Eric Zemmour care va aduna mii de admiratori din Villepinte pe 5 decembrie 2021, fără nicio protecție a sănătății (probabil a doua zi, guvernul va restabili principiul gabaritului în locuri închise).
Valérie Pécresse a fost văzută ca o profesionistă, cu un manager de campanie foarte experimentat, Patrick Stefanini, în timp ce Eric Ciotti era un mic meșteșugar, care și-a făcut programul și comunicarea neluând în calcul avantajele marilor afaceri. Unul este enarhul techno, iar celălalt activistul care nu s-a construit niciodată cu adevărat pe teren.
Nu există un echivalent al unei asemenea personalități pe scena politică franceză. Cu un spirit foarte colectiv, Eric Ciotti va fi evident în spatele lui Valérie Pécresse fără niciun regret. Michel Barnier și Xavier Bertrand vor milita pentru Valérie Pécresse chiar dacă eșecul lor este mult mai amar.
Absent, Laurent Wauquiez are motive să regrete că a renunțat la candidatură: el este probabil adevăratul învins pentru că dacă ar fi fost candidat, el ar fi avut toate șansele, având în vedere victoria celor mai de dreapta teze și rețelele sale de activiști foarte structurați.
Acum se pune întrebarea pentru restul campaniei. Sunt identificați aproape toți candidații, cu excepția Președintelui Republicii, dar a cărui candidatura pare aproape sigură. Totuși, numirea lui Valérie Pécresse este un fapt politic important care pune sub semnul întrebării tot ce este de partea dreaptă (și chiar de stânga).
Ar putea Valérie Pécresse să recupereze vocile pierdute ale simpatizanților Partidului Republican care s-au alăturat lui Emmanuel Macron? Poate, dar cu condiția să-și abandoneze programul. Valérie Pécresse este însă în stare să convingă că cu ea dreapta politică va putea reveni la putere, dar fără excese și cu valorile republicane.
În cele din urmă, așa cum a subliniat ea în discursul ei de acceptare, da, a fost nevoie de îndrăzneală pentru a alege o femeie ca candidat la președinție. Nu-i da lui Marine Le Pen un monopol asupra acestei caracteristici, împărtășită și cu Anne Hidalgo și Nathalie Arthaud, dar ultimele două este puțin probabil să ajungă în turul doi.
După părerea mea, numirea lui Valérie Pécresse îi va oferi, evident, din nou puțină audiență Partidului Republican, dar trecerea voturilor probabil nu va fi de la candidatul Macron la candidatul Pécresse, ci de la candidatul Zemmour la ea, pur și simplu pentru că polemistul a profitat de politica Republicanilor pustie pentru multe luni. Acum că a venit vremea lucrurilor serioase, acum că terenul este din nou ocupat de un candidat solid, cunoscut și recunoscut, rătăcirile electorale ale noilor adepți ai lui Eric Zemmour s-ar putea opri și se întorc liniștiți.
Alegerile prezidențiale nu sunt singurele puse în joc. Câștigând în 2022, pentru Valérie Pécresse va fi foarte greu, nu imposibil, dar foarte greu. Cariera ei, în orice caz, nu se va încheia pe 24 aprilie 2022. Chiar și învinsă, chiar dacă a pierdut în primul tur, Valérie Pécresse va fi marcată pe Les Républicains și va putea păstra pentru mult timp conducerea partidului: vor fi multe alte competiții, alegerile legislative din iunie 2022, apoi următoarele alegeri prezidențiale din 2027, iar Valérie Pécresse va fi inevitabil, atât pentru Matignon, cât și pentru Elysée, exact așa cum a fost Lionel Jospin în 1995. Amintiți-vă că ea a cucerit consiliul regional Ile-de-France abia după o primă încercare nereușită.
În sfârșit, să încheiem cu locuitorii Ile-de-France care, odată cu aceste alegeri prezidențiale, și-au văzut dispărând cei doi principali aleși ai lor, cel puțin pe durata campaniei: primarul Parisului și președintele consiliului regional. Rivalitatea dintre capitală și provincii nu mai este, probabil, la fel de reală ca în cele mai vechi timpuri.
sursă: agoravox.fr
