Într-o țară în care artiștii vorbesc despre Constituție iar politicienii tac despre orice, Tudor Chirilă a hotărât că e momentul să devină comisar civic și să-l scoată pe Nicușor Dan din muțenia funcțională care l-a consacrat. Așadar, într-o postare demnă de tribuna patosului democratic, veșnicul tânăr al muzicii românești i-a cerut public „tovarășului Dan” să reacționeze la decizia Curții Constituționale.
Cu alte cuvinte, Tudor Chirilă – cândva vocea răzvrătirii adolescentine, acum vector de presiune morală cu freză intelectuală – își închipuie că Nicușor Dan mai are ceva de spus. Sau, mai grav, că ar ști ce să spună. Din păcate pentru amândoi, Dan s-a specializat în formule evazive și a transformat lipsa de reacție într-o doctrină personală.
Dar, să fim sinceri, Chirilă nu cere o opinie juridică. El cere un gest simbolic, o postare, o frază cu hashtaguri, poate chiar o poză în alb-negru cu o privire gravă. Ceva care să le spună celor încă treji că Nicușor Dan are o poziție. De parcă lipsa de poziție nu a fost, timp de patru ani, esența omului.
Pe fond, e greu să nu remarci ironia: același Chirilă care a îndemnat lumea să voteze „fără partide”, îl invită acum pe rezultatul acelui experiment – un tehnocrat impasibil, devenit între timp produs de sistem – să emită păreri despre statul de drept. Ce-i drept, într-un decor de Kafka cu accente de Woodstock.
Ne rămâne doar să ne întrebăm: dacă Nicușor Dan e tovarășul, Tudor Chirilă e ce? Ofițerul de morală publică? Sau poate doar nostalgic după vremurile când vocea lui avea ecou, iar nu doar ecou de PR pentru un președinte care tace până și când țara ia foc?
Aurel Badea
