Autor: Sorin Roșca Stănescu
După ce Ungariei i-au fost suspendate anul trecut fondurile europene, pe care Budapesta ar fi trebuit să le primească în cadrul Planului Național de Redresare și Reziliență, iată că acum, într-un mod aproape miraculos, Comisia Europeană își anulează propria sancțiune. Astfel încât, în a doua parte a acestei luni, Ungaria va putea accesa primele 13 miliarde de euro. Ce s-a întâmplat? De ce s-a sucit UE? Ce semnificație are această decizie pe termen lung?
Ungaria a fost sancționată pentru politicile promovate de Viktor Orban privind conservarea familiei în forma ei tradițională. Cu această ocazie, e bine să reținem că, spre deosebire de România, țara vecină se calificase pentru fondul de 20 de miliarde nerambursabili rezultați din PNRR încă de anul trecut. Guvernul Orban a decis că împotriva Ungariei s-a produs un abuz. Iar reacția Executivului de la Budapesta a fost să ridice la nivel european două probleme de bun simț. Prima se referă la modul în care sunt cheltuiți banii europeni, taxat drept o dovadă de iresponsabilitate de către Executivul de la Budapesta. Motiv pentru care Viktor Orban nu a încetat să someze Comisia Europeană să dea socoteală pentru modul în care consumă fondurile comunitare. A doua obiecție, tot de bun simț, a fost formulată în termenii următori: Dacă UE este incapabilă să acorde fondurile solicitate către statele membre, cum se explică că acestor state li se solicită bani pentru ca UE să susțină un stat nemembru, respectiv Ucraina? Dar Orban nu a rămas doar la stadiul acesta al retoricii. A amenințat – și s-a ținut de cuvânt – că în cazul în care Ungaria nu primește fondurile care i se cuvin își va utiliza dreptul de veto în ceea ce privește susținerea financiară acordată Ucrainei. Și iată că acest litigiu a fost în cele din urmă tranșat. În favoarea Ungariei.
Pentru o înțelegere mai largă și mai profundă a proceselor care marchează în prezent Uniunea Europeană, este însă necesar să privim dincolo de Ungaria. Un stat care deseori a fost taxat drept oaia neagră a Uniunii Europene sau, și mai grav, drept un aliat al lui Vladimir Putin. Și în orice caz FIDESZ-ul este privit de către progresiști drept un partid radical și, în câteva privințe, extremist. Ungaria a încetat să mai fie singurul stat de tip suveranist din Uniunea Europeană. Adică care-și apără cu îndârjire tot ceea ce consideră că face parte din identitatea și din interesul său național. Cu ceva vreme în urmă, un alt partid european, taxat de aceiași progresiști drept extremist, cel condus de Giorgia Meloni, a câștigat alegerile în Italia. Ulterior s-a dovedit că respectivul partid nu este nici extremist, nici pro-putinist și nici măcar anti-UE, deși dorește pe bună dreptate o reformă a acestei asocieri de state. În Slovacia a câștigat alegerile zilele trecute un alt partid taxat anterior în același fel. În felul acesta tabăra suveraniștilor începe să dispună de o importantă masă critică. Evenimente extrem de interesante în acest sens vor avea loc în curând și în Austria, unde un alt important lider politic taxat drept extremist, Harald Vilimsky, a obținut în sondaje nu mai puțin de 30% din favorabilitate și probabil va veni la putere. Și acest lider cere reformarea imediată și radicală a Uniunii Europene. Nu desființarea, ci întărirea ei printr-un proces intern de democratizare. Se manifestă împotriva poziției adoptate de cancelarul Austriei în ceea ce privește neacordarea pentru România și Bulgaria a accesului la spațiul Schengen.
Asistăm așadar, după cum era și previzibil, la un proces de transformare politică internă în interiorul unor state UE și la începutul reformării Uniunii, pentru că după europarlamentare se va schimba și raportul de forțe dintre marile familii politice. În paranteză fie spus, viitorii europarlamentari AUR vor întări consistent familia conservatorilor europeni, din care face parte și FIDESZ. Dar ce face România? Cum înțeleg Guvernul de la București și clasa noastră politică să reacționeze atunci când se pune problema apărării interesului național, apărării suveranității, a identității românilor și nu mai puțin a resurselor naturale? Cred că acești conducători pe care-i avem reacționează în general prin a ridica din umeri și, periculos de frecvent, prin a adopta poziția ghiocelului. Și iată că cel mai recent exemplu este chiar cel legat de banii care ne vin și nu suntem capabili să-i cheltuim din PNRR, astfel încât vom fi siliți să-i restituim. Sau, și mai grav, din fondurile pe care mă tem că nu le vom mai accesa. Și nu mă tem doar eu. Iată că un prim vicepreședinte PSD, viceprim-ministru și ministru al Transporturilor, Sorin Grindeanu, a fost silit ieri să ne prevină asupra pericolului iminent ca fondurile alocate României să fie tăiate. Și a avertizat cu subiect și predicat că, dacă se va întâmpla acest lucru, absolut toate lucrările din domeniul Transporturilor vor fi instantaneu sistate.
Am încercat mai sus să creionez două posturi politice diferite, pentru ca în final să înțelegem mai bine la ce rezultate pozitive sau negative conduc aceste diferențe de abordare a raporturilor din UE.
sursă: corectnews.com
