(transcrierea editorialului vorbit din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
În această dimineață, fiind marți, Călin Georgescu s-a dus din nou să semneze controlul judiciar și am mai avut parte de o scenetă din șirul celor despre care v-am anunțat, încă din urmă cu șase luni, că s-au pus la cale pentru menținerea în viață, din punct de vedere electoral, a Voievodului. De către cine? De către securiștii bătrâni, oamenii din Sistem, care au nevoie de el, care își exercită influența și puterea prin intermediul acestei umbre publice a lui Călin Georgescu. Desigur că, având în vedere gravitatea dosarului, dacă ar fi vrut să îi facă ceva până acum, aveau toate motivele legale ca să-l aresteze, din păcate; sunt acolo destule mărturii și destule probe, ni s-au mai arătat din când în când și din punct de vedere oficial, dar nu s-a procedat la așa ceva, pentru că scopul acțiunilor legate de mișcarea suveranistă este felierea influenței asupra acestei mișcări, în așa fel încât să nu devină, cum să spun eu, posesoare de masă critică de a răsturna puterea și de a genera mișcări de stradă.
Călin Georgescu a fost protagonistul, împreună cu George Simion, al unui episod penibil, de la Alba Iulia, în care s-au prefăcut că nu se cunosc, s-au prefăcut că nu se pot întâlni. Jandarmii, comandați de la centru (apropo de Lucian Paonțu, fostul șef de la Jandarmi), au fost bine coordonați spre a realiza oportunitățile de a nu se întâlni cei doi lideri suveraniști, care nici nu s-au salutat măcar de la distanță, care nici nu au vorbit, nici AUR-ul de la pupitrul Congresului său, și nici Georgescu de la pupitrul pus la dispoziție de către cei de la AUR, mă refer la asistență și instalație de sonorizare, unii despre alții. Ei bine, în loc să justifice un asemenea episod penibil și pe care toată lumea l-a interpretat corespunzător, Călin Georgescu a venit, astăzi, cu un mesaj de uniune a suveraniștilor. Păi Călin, tată, nu era cel mai bine să o faceți ieri, la Alba Iulia? Era cel mai nimerit loc. Erați la câteva zeci de metri distanță. Această abureală cu unirea suveraniștilor îmi sugerează mie doar frica lui Călin Georgescu de „a nu rămâne de căruță” în fața valului suveranist, care a fost iscat din nou, în aceste zile, inclusiv prin contribuția lui Bolojan, care s-a dus la Alba Iulia și a fost huiduit, și, repet, „să nu rămână de căruță”, în condițiile în care beneficiarul politic al valului suveranist este partidul AUR, în acest moment, cu ceva șanse de revigorare, într-adevăr, și pentru SOS-ul Dianei Șoșoacă, cu nicio șansă pentru POT, așa-zisul partid al lui Călin Georgescu. Bine, bine, nu vrea „să rămână de căruță”, dar, în același timp, după ce a susținut uniunea suveraniștilor, a venit să spună că el boicotează alegerile. Păi, bă, aloo! O ai pe Ancuța candidată, domnule Georgescu. Ancuța te-a dus în spate; sigur, cu acordul patronatului de la Realitatea, în ultimul an, dar ești dator. AUR-ul te-a dus în spate, dar ești dator. Cum e cu uniunea și cu faptul că boicoteză alegerile? Adică nu o susții nici pe candidata Ancuța Alexandrescu…. Vă spun eu cum e: Din nefericire pentru el (și îmi pare rău), Călin Georgescu este obiectul unor șantaje maximale, ceea ce privește faptele sale, dar, mai grav decât atât, Cristela Georgescu însăși este beneficiara unor dosare care stau așa, în balans, dacă se fie puse pe piață sau nu; și e vorba despre sume de bani, în acest caz. Și, sigur, treaba se poate agrava. Atunci, Voievodul nostru, care face pe viteazul la televizor, ar vrea nici „să nu rămână de căruță”, cum am zis, apropo de valul suveranist, să mai existe și el în continuare, dar ar vrea nici să nu-i supere pe cei care îl țin de brațe (ca să nu zic de altceva), în acțiunile lui, și îi interzic să vorbească despre susținere în aceste alegeri de București. Ce să fie, ce să fie? Uite, exact asta era. Era vorba despre actorie pe scena politică și despre șantaje maximale.
