Autor: Adrian Onciu
Trump a dat foc depozitului de petrol al lumii ca să-l vadă mai bine pe Khamenei prin flăcări. La lumina incendiului, singurii capabil să citească noua situație geopolitică au fost petroliștii americani și negustorii chinezi de mărfuri ”verzi”, care au dat lovitura pe fondul penuriei de combustibil convențional ieftin.
Președintele care numește încălzirea globală ”o escrocherie” (și probabil pe bună dreptate) a făcut pentru energia curată mai mult decât toate acordurile climatice de la Paris încoace. În mod stupid, calculul strategic al lui Trump a legat o ghiulea de piciorul aliaților NATO și, în același timp, a venit în întâmpinarea așa-zisului ”inamic numărul 1” al Statelor Unite.
Prima linie a beneficiarilor războiului din Iran este americană și foarte previzibilă. Exxon și Chevron au raportat împreună 26.5 miliarde de dolari profit doar în trimestrul al doilea. Pentru Chevron, vorbim de cel mai mare tun din istoria companiei.
Dacă punem profitul corporațiilor din industria petrolului alături de nota de plată a războiului, estimată la circa 40 de miliarde, constatăm că pentru fiecare trei dolari scoși din buzunarul contribuabilului american, două companii private au încasat doi dolari profit. Dacă socotim și companiile care vând GNL, imaginea devine și mai clară. Între timp, Pentagonul a mai cerut Congresului 200 de miliarde.
Cel de-al doilea mare beneficiar se află la unsprezece mii de kilometri de Washington. Cu Ormuzul închis și benzina scumpă, lumea a început brusc să cumpere energie alternativă. Exporturile chinezești de panouri solare, baterii și mașini electrice au sărit cu 70 la sută față de anul trecut. Într-o singură lună, numai bateriile au adus Beijingului zece miliarde de dolari, cu vârfuri în Uniunea Europeană, Australia și India. Pe piața internă, mașinile electrice chinezești au ajuns la aproape două treimi din piața auto.
”Popularitatea în creștere a mașinilor electrice oferă o oarecare ușurare acum, în mijlocul celui mai mare șoc de aprovizionare cu petrol din istorie”, constată Fatih Birol, directorul Agenției Internaționale pentru Energie.
Ironia are și un capitol american. Tesla, dată ca terminată acum un an, a livrat 480.000 de mașini într-un singur trimestru, cu 25 la sută mai mult decât anul trecut. În Germania, vânzările Tesla au crescut de patru ori. Boicotul politic împotriva lui Musk s-a topit în fața prețului de la pompă.
Pe de altă parte, la cinci luni de la începutul războiului bilanțul arată sinistru pentru simplul cetățean din Europa și nu numai. Nota de plată o achită gospodăriile, în final. Simplii cetățeni sunt cocoșați de inflație. În Europa, prețurile la pompă au urcat cu peste 25 de procente în câteva luni: în Italia benzina a trecut de 2.6 euro litrul, iar în Franța și România motorina a depășit 2 euro. Continentul a plătit în plus aproape 29 de miliarde pentru electricitate, gaz și carburanți, iar prognoza de creștere economică a fost tăiată la sub un procent.
În Asia situația arată și mai rău, întrucât mare parte a continentului este mult mai săracă. În India, lipsa buteliilor de gaz a închis restaurante și hoteluri. Pakistanul a stins luminile. Japonia și-a golit rezervele într-o eliberare de petrol record.
Avertismentele legate de viitorul apropiat nu vin de la ecologiști, ci de la petroliști. ”Războiul din Iran va avea consecințe catastrofale pentru piața mondială a petrolului”, a spus Amin Nasser, șeful Aramco, care nu se așteaptă la o normalizare înainte de 2027. Birol a fost și mai direct: criza de acum ”este mai gravă decât cele din 1973, 1979 și 2022 la un loc”.
Cel mai neliniștitor citat îi aparține chiar lui Trump. ”Rămânem fără rezerve în aproximativ patru săptămâni”, spunea el în iunie, temându-se să nu ajungă ”un Herbert Hoover” (președintele american în mandatul căruia a avut loc Marea Criză Economică din 1929). Trump a semnat în iunie un memorandum cu Teheranul, însă l-a abandonat câteva săptămâni mai târziu. Acum spune că negociază din nou cu iranienii și ar putea semna un al doilea acord de încetare a focului.
Soluțiile există și sunt lipsite de romantism: redeschiderea negociată a strâmtorii, escortarea convoaielor, reconstituirea rezervelor strategice, rute alternative prin conductele saudite și emirateze. Plus singurul lucru care funcționează deja pe fondul crizei, anume reducerea cererii prin electrificare și transport public.
Nimic din toate acestea nu se decide, însă, în locuințele în care se strânge cureaua. Un șofer din Cluj, o profesoară din Chennai, un mecanic din Manila nu au absolut nicio ”contribuție” la strategia lui Trump. Și niciunul n-o poate opri. Toți plătesc însă, lună de lună, factura extrem de umflată a unui pariu făcut în birourile Casei Albe și pierdut pe teren, la Ormuz.
Iar când oamenii nu pot ajunge la cei vinovați, îi privesc cu mânie pe cei care le-au trimis nota.
Sursa: adrianonciu.substack.com
