Viitoarea întâlnire între Vladimir Putin, Donald Trump și Xi Jinping, programată spre finalul lunii noiembrie la Shenzen, ar putea marca începutul unei Noi Ordini Mondiale, în care marile puteri negociază viitorul conflictelor și al echilibrelor internaționale, în timp ce Europa riscă să rămână în afara deciziilor majore. Adrian Severin avertizează că Uniunea Europeană nu mai are anvergura politică necesară pentru a participa la negocierile care vor redesena lumea și susține că singura șansă a acesteia este apropierea strategică de China. În emisiunea „Geopolitica Noii Lumi”, realizată de Daria Gușă, fostul Ministru de Externe a analizat implicațiile unei posibile trilaterale, războaiele din Ucraina și Orientul Mijlociu, interesele americane în Asia și riscul ca Europa să devină principalul perdant al unei noi înțelegeri între marile puteri.
O nouă Yalta? Putin, Trump și Xi Jinping, la masa negocierilor pentru viitoarea ordine mondială
Unul dintre principalele subiecte abordate de Daria Gușă și Adrian Severin a fost posibila întâlnire dintre Donald Trump, Vladimir Putin și Xi Jinping, preconizată să aibă loc în marja summitului APEC, din 18-19 noiembrie. Deși organizarea și formatul reuniunii nu erau confirmate la momentul discuției, semnificația diplomatică a unui asemenea eveniment depășește cu mult simpla întrevedere dintre cei trei lideri.
Daria Gușă a atras atenția asupra semnalelor diferite transmise de cele trei capitale. China manifesta rezerve în privința confirmării formatului trilateral, Donald Trump prezenta posibilitatea întâlnirii prin prisma controlului armamentului nuclear, în timp ce Vladimir Putin o lega de negocierile privind Ucraina și de perspectiva unui acord de pace. Geopoliticiana a subliniat că miza reală nu este doar dacă întâlnirea va avea loc, ci mai ales ce transmite apropierea dintre cele trei mari puteri pentru restul lumii.
Adrian Severin a explicat că este prematur să se tragă concluzii, întrucât situația internațională este fluidă, iar rezultatele alegerilor americane pot modifica inclusiv capacitatea de negociere a președintelui Donald Trump. Potrivit acestuia, rezultatele electorale din Statele Unite pot afecta raportul de putere dintre președinție și Congres, iar acest lucru are consecințe directe asupra angajamentelor pe care Washingtonul le poate lua în relațiile internaționale. Adrian Severin a făcut distincția între competențele celor două camere ale Congresului. Camera Reprezentanților, prin atribuțiile sale bugetare, poate limita resursele administrației prezidențiale, în timp ce Senatul are un rol esențial în susținerea direcției de politică externă. Fostul ministru a folosit o comparație sugestivă pentru a explica această dependență instituțională: președintele poate avea o direcție politică, dar nu poate ajunge la destinație dacă nu dispune de resursele necesare. „Camera Reprezentanților, cum spuneam, e cu bugetul. Deci ea îți bagă benzină în mașina politicii externe, cât crede ea că este bine, și te poate lăsa în drum în felul ăsta. Dar ruta de politică externă, drumul pe care să mergi în politică externă, îl stabilește Senatul”, a afirmat Adrian Severin.
În acest context, o eventuală schimbare a majorității politice americane ar putea determina consilierii lui Trump să fie mult mai prudenți în negocierile cu Putin și Xi Jinping. Cei doi lideri ar trebui să știe dacă angajamentele asumate de președintele american vor putea fi susținute ulterior de instituțiile Statelor Unite. Profesorul Adrian Severin a subliniat că președintele american nu este un actor care poate decide absolut orice, după propria voință. În jurul său există instituții, consilieri și structuri administrative care limitează și condiționează deciziile politice.
Trump, cel mai interesat de întâlnirea cu Putin și Xi Jinping
În analiza sa, Adrian Severin consideră că dintre cei trei lideri, Donald Trump are cel mai mult de câștigat de pe urma unei asemenea întâlniri. Explicația ține de numărul mare de crize în care sunt implicate Statele Unite și de nevoia administrației americane de a obține sprijinul celorlalte două puteri pentru gestionarea lor. „Eu cred că dacă vor să se întâlnească și eu cred că vor să se întâlnească și cred că dintre cei trei cel care vrea cel mai mult, pentru că așa e logic, este domnul Trump, pentru că Trump are la ora actuală cele mai dificile probleme de rezolvat. După el vine domnul Putin și domnul Xi este deocamdată pe cai mari”, a declarat Adrian Severin.
În opinia sa, Washingtonul are nevoie de o înțelegere cu Moscova și Beijingul pentru a gestiona dosarele în care este implicat, de la Orientul Mijlociu până la Ucraina și securitatea energetică. Daria Gușă a punctat, la rândul său, că reuniunea ar putea deveni un moment de referință pentru relațiile internaționale, mai ales dacă cei trei lideri vor reuși să ajungă la o înțelegere asupra conflictelor care afectează în prezent economia și securitatea mondială. Adrian Severin a comparat simbolic posibila întâlnire cu Conferința de la Yalta, din 1945, când marile puteri învingătoare au negociat arhitectura politică a lumii de după cel de-Al Doilea Război Mondial. De această dată, distribuția puterii ar fi diferită. În interpretarea sa, China ocupă astăzi locul pe care Statele Unite îl aveau în vechea configurație, în timp ce Rusia și America reprezintă celelalte două centre majore de putere. „De fapt, doi de la Yalta sunt și acum, Rusia și Statele Unite. Marea Britanie nu mai este în locul ei, ceea ce este corect. China este echivalentul Statelor Unite de la Yalta. Și probabil SUA este echivalentul URSS-ului de la Yalta, iar Rusia este echivalentul Marii Britanii de la Yalta”, a explicat fostul ministru. Comparația evidențiază schimbarea centrelor de influență și apariția unei ordini în care Statele Unite nu mai pot pretinde că sunt singura putere capabilă să stabilească regulile jocului internațional. Adrian Severin a amintit și de perspectiva lui Henry Kissinger asupra întâlnirilor la nivel înalt, explicând că asemenea reuniuni trebuie pregătite prin negocieri preliminare și înțelegeri concrete. Altfel, riscă să creeze așteptări disproporționate și să se transforme în deziluzii diplomatice.
Europa, marele absent de la negocierile care pot schimba lumea
Una dintre cele mai importante concluzii ale intervenției lui Adrian Severin privește marginalizarea Europei în noul joc geopolitic. În timp ce Washingtonul, Moscova și Beijingul ar putea discuta direct despre viitorul conflictelor și despre arhitectura de securitate internațională, Uniunea Europeană nu pare să aibă o strategie coerentă prin care să participe la aceste negocieri. Fostul ministru consideră că Europa a ajuns într-o situație paradoxală: deși este direct afectată de războiul din Ucraina, de sancțiunile economice și de reconfigurarea circuitelor energetice și comerciale, riscă să nu aibă niciun cuvânt de spus în stabilirea soluțiilor.
Adrian Severin a criticat în mod special poziția statelor europene care continuă să susțină confruntarea cu Rusia, în loc să valorifice oportunitatea unor negocieri pentru încheierea conflictului. „Europa ar trebui, dimpotrivă, să prindă momentul pentru a discuta cu domnul Xi Jinping și cu domnul Putin și a realiza o troică, Uniunea Europeană-China-Rusia. Dar vedeți că troica se realizează cu alții, respectiv cu America-Rusia-China, iar Europa stă acasă și plânge, dar nu reușește să iasă din visele ei și din narativele ei”, a afirmat Adrian Severin. Așadar, Europa nu este exclusă din jocul geopolitic doar prin decizia celorlalte puteri, ci și prin incapacitatea propriilor lideri de a formula o strategie diplomatică adaptată noilor realități. Fostul ministru a subliniat că Uniunea Europeană nu trebuie confundată cu un actor politic unitar. În interiorul său există state cu interese diferite, iar pozițiile privind războiul din Ucraina și relația cu Rusia sunt departe de a fi uniforme. A oferit exemplele Bulgariei și Slovaciei, state care nu văd un interes în continuarea confruntării cu Rusia. A menționat, de asemenea, Ungaria și Polonia, în contextul opoziției față de finanțarea suplimentară a Ucrainei. La polul opus se află Franța, Germania și Marea Britanie, care susțin o abordare mult mai fermă față de Moscova. Severin consideră că aceste diferențe reflectă nu doar viziuni politice divergente, ci și interese economice și strategice distincte. Unele guverne ar dori să evite consecințele unei înfrângeri politice după investițiile făcute în război, în timp ce altele încearcă să-și mențină influența internațională printr-o politică de confruntare.
De ce China ar putea deveni partenerul strategic de care Europa are nevoie
În viziunea lui Adrian Severin, apropierea de China reprezintă una dintre puținele soluții prin care Uniunea Europeană ar putea ieși din actualul blocaj geopolitic. Analistul susține că Beijingul ar avea propriile motive să construiască un parteneriat amplu cu europenii. China are nevoie de un partener economic și politic important, capabil să participe la negocieri cu marile puteri militare și să contribuie la menținerea unui echilibru internațional. Adrian Severin a explicat că, deși Rusia și China sunt astăzi parteneri, relația dintre cele două state nu înseamnă dispariția intereselor naționale distincte. Tocmai de aceea, Beijingul ar putea considera utilă o înțelegere strategică suplimentară cu Uniunea Europeană.
„Părerea mea e că Europa nu poate ieși din această încurcătură decât întorcându-se spre China. Iar China ar fi dispusă să realizeze un parteneriat de mare amploare cu Uniunea Europeană, întrucât și ea are nevoie de un partener alături de care să poată negocia cu vechile puteri hard, puterile militariste, America și Rusia”, a explicat Adrian Severin.
Această apropiere ar putea avea implicații economice importante. China reprezintă un actor major în industrie, tehnologie, inteligență artificială, robotică și digitalizare. În plus, statele asiatice au devenit centre importante ale producției și comerțului mondial. Adrian Severin a argumentat că influența Beijingului nu se bazează exclusiv pe capacitatea militară, ci și pe puterea economică și tehnologică, care poate determina alte state să-și reconfigureze relațiile externe. A dat exemplul Japoniei și Taiwanului, despre care a susținut că nu au un interes pe termen lung într-o relație permanent tensionată cu China. În opinia sa, dezvoltarea economică a Beijingului reprezintă un factor de atracție pentru regiune. De asemenea, a evidențiat evoluția economică a statelor din Asia de Sud-Est, precum Vietnam, Thailanda, Malaezia și Singapore, care au reușit să dezvolte relații comerciale și forme de integrare economică regională. Aceste exemple arată, în interpretarea invitatului, că stabilitatea și cooperarea economică pot deveni instrumente de securitate mai eficiente decât confruntarea militară.
Războiul din Ucraina și interesele europene: de ce întârzie pacea?
O altă temă centrală a emisiunii a fost războiul din Ucraina și poziția statelor europene în eventualitatea unor negocieri între Washington și Moscova. Adrian Severin consideră că Europa se află într-o situație dificilă, deoarece a investit resurse economice și politice considerabile în susținerea Ucrainei, dar nu are o strategie clară pentru perioada de după încheierea conflictului. În opinia sa, unele guverne europene se tem că o eventuală pace le-ar obliga să accepte consecințele unei strategii care nu și-a atins obiectivele. Mai mult, europenii ar putea rămâne responsabili pentru gestionarea problemelor economice, sociale și de securitate generate de conflict, în timp ce Statele Unite și-ar putea reconfigura prioritățile.
Fostul ministru a criticat și discuțiile despre trimiterea unor trupe europene în Ucraina după încheierea războiului, în special în condițiile în care viitorul acord de pace ar putea conține restricții privind prezența militară străină. El și-a exprimat îndoielile cu privire la problematica dacă Ucraina ar putea accepta o asemenea prezență în cazul în care negocierile cu Rusia ar impune condiții referitoare la desfășurarea trupelor și a armamentului NATO pe teritoriul său. „Astăzi nu mai poate nici pe departe obține așa ceva. Astăzi va trebui să cedeze teritorii. Eu nu vreau să cedeze, dar a pierdut războiul, pierde și teritoriile. Toată istoria ne arată că ăsta e cursul lucrurilor. E nedrept”, a afirmat Adrian Severin, referindu-se la perspectivele unei înțelegeri de pace.
Un alt exemplu oferit de acesta a fost reprezentat de negocierile din 2022, desfășurate cu mediere turcă, pe care le consideră o oportunitate ratată. Adrian Severin a susținut că o soluție bazată pe federalizarea Ucrainei ar fi putut reprezenta o variantă de compromis, având în vedere diversitatea istorică, culturală, lingvistică și geopolitică a țării. În analiza sa, fostul ministru a criticat și rolul Marii Britanii, despre care consideră că a contribuit la blocarea unei posibile înțelegeri între Kiev și Moscova. El a descris Marea Britanie drept o fostă mare putere care încearcă să-și păstreze influența internațională prin implicarea în conflicte, deși nu mai dispune de resursele economice și militare de altădată. A făcut referire la rolul jucat de Boris Johnson în 2022, când acesta a vizitat Kievul în perioada negocierilor ruso-ucrainene și a susținut continuarea rezistenței militare. Londra nu mai poate impune pacea prin forță, dar poate contribui la împiedicarea unei înțelegeri diplomatice.
Franța și Germania, interesate de transformarea Europei într-o putere militară?
Adrian Severin a extins analiza asupra intereselor marilor state europene, în special Franța și Germania. Despre Paris, acesta a afirmat că politica de confruntare poate fi folosită pentru a masca dificultățile economice și sociale interne. În cazul Germaniei, a discutat despre ambiția de a deveni o putere militară majoră, nu doar un actor economic dominant în Europa. Fostul ministru a susținut că dezvoltarea capacităților militare germane ar putea modifica raportul de putere din interiorul Uniunii Europene și ar putea crea o nouă competiție pentru conducerea politică a continentului. A făcut și o paralelă controversată cu proiectele istorice de organizare a Europei, afirmând că anumite ambiții de dominație continentală ar putea reveni sub forme politice și economice diferite.
În ceea ce privește Marea Britanie, Adrian Severin a argumentat că menținerea unui rol important în arhitectura de securitate europeană și internațională este esențială pentru Londra, mai ales în condițiile în care influența sa economică și militară s-a diminuat. Toate aceste interese explică de ce Europa nu reușește să formuleze o poziție comună în raport cu războiul din Ucraina și cu viitoarea ordine internațională.
Orientul Mijlociu, un alt dosar care poate schimba rezultatul trilateralei
Pe lângă Ucraina, Adrian Severin a identificat Orientul Mijlociu drept unul dintre cele mai importante subiecte care ar putea ajunge pe masa negocierilor dintre Trump, Putin și Xi Jinping. Invitatul a avertizat că o escaladare a conflictului cu Iranul ar putea compromite întâlnirea celor trei lideri și ar putea genera consecințe mult mai ample decât cele militare. În analiza sa, o eventuală utilizare a armamentului nuclear împotriva Iranului nu ar rezolva obiectivele strategice urmărite de cei care ar recurge la o asemenea acțiune. Dimpotrivă, ar putea provoca o escaladare regională și ar crea un precedent extrem de periculos pentru securitatea internațională. Adrian Severin a invocat geografia Iranului, relieful muntos și dificultatea distrugerii unor obiective militare aflate în instalații subterane, explicând că superioritatea tehnologică nu garantează obținerea unei victorii politice. Mai mult, a avertizat că un conflict extins ar putea afecta infrastructura critică din regiune, inclusiv stațiile de desalinizare, rețelele de comunicații și infrastructura necesară plăților interbancare. Aceste vulnerabilități ar putea avea consecințe asupra întregii economii regionale, inclusiv asupra statelor din Golf.
„E simplu să tai un cablu sau să distrugi o amărâtă de stație de desalinizare și să lași Emiratele fără apă, ceea ce înseamnă nu numai apa de băut pentru persoane, dar și apa pentru irigație, apa pentru alte interese economice, industriale, civile”, a explicat Adrian Severin.
Fostul ministru a atras atenția și asupra vulnerabilității statelor arabe din Golf, care ar putea deveni ținte ale unor represalii iraniene în cazul unei escaladări a conflictului. În acest context, a discutat despre interesul Arabiei Saudite și al Emiratelor Arabe Unite de a evita extinderea războiului și de a găsi soluții diplomatice.
China, noul mediator al Orientului Mijlociu? Rolul relației dintre Iran și Arabia Saudită
Unul dintre argumentele importante aduse de Adrian Severin în favoarea rolului diplomatic al Beijingului a fost apropierea dintre Iran și Arabia Saudită, facilitată de China. Prof. Dr. Adrian Severin a explicat că rolul de mediator nu presupune doar organizarea unor discuții între părțile aflate în conflict. Un mediator trebuie să aibă capacitatea de a garanta aplicarea unei eventuale înțelegeri și de a interveni atunci când apar dificultăți. Acest lucru presupune resurse financiare, tehnologice, informaționale și, în anumite situații, militare. În opinia sa, Rusia nu mai dispune în prezent de toate mijloacele necesare pentru a îndeplini singură un asemenea rol, în timp ce China are o capacitate economică și tehnologică mult mai mare.
„Acolo trebuie să și dai ceva, să garantezi că soluția pe care tu o propui sau nu o propui, dar ceilalți o adoptă la propunerea ta sau fără să fie propunerea ta, va fi aplicată. Și să garantezi că dacă apar complicații în procesul de aplicare a soluției, tu vei avea mijloace ca să vii și să calmezi lucrurile și asta înseamnă bani, asta înseamnă tehnologie, asta înseamnă informații. Asta poate să însemne și armament. Or, la ora actuală, Rusia nu este chiar în situația de a oferi toate aceste lucruri. China, în schimb, este”, a declarat Adrian Severin.
A amintit că diplomația chineză a contribuit la normalizarea relațiilor dintre Iran și Arabia Saudită, un rezultat pe care îl consideră extrem de important pentru stabilitatea Orientului Mijlociu. De asemenea, a discutat despre reuniunea de la Teheran dintre reprezentanții Turciei, Arabiei Saudite și Pakistanului și oficialii iranieni. Aceste contacte arată că statele regiunii caută o arhitectură de securitate care să includă Iranul, nu una construită exclusiv în jurul intereselor Israelului sau ale Statelor Unite. Adrian Severin a descris Iranul drept „elefantul din cameră”, susținând că nicio structură de securitate regională nu poate deveni cu adevărat stabilă fără participarea acestui stat. El a mai afirmat că statele din Golf înțeleg riscurile unui conflict direct cu Iranul și încearcă să evite transformarea propriilor teritorii în baze pentru confruntări militare.
Netanyahu, Trump și presiunea politică din Statele Unite
Discuția a abordat și relația dintre Donald Trump și premierul israelian Benjamin Netanyahu, precum și posibilitatea reducerii sprijinului american pentru Israel. Daria Gușă a întrebat dacă eventualele declarații ale președintelui american privind diminuarea finanțării Israelului ar putea avea legătură cu negocierile dintre marile puteri. Adrian Severin a explicat că o asemenea decizie ar putea avea mai multe motivații, inclusiv presiunea electoratului american, unde, în opinia sa, susținerea necondiționată pentru Israel a devenit tot mai dificil de justificat.
El a susținut că administrația Trump ar putea încerca să reducă riscul unei implicări americane într-un conflict regional de amploare, inclusiv prin limitarea resurselor care alimentează confruntările. În același timp, a făcut o analiză a situației politice interne din Israel, afirmând că Netanyahu se confruntă cu o poziție fragilă și că sprijinul lui Trump nu trebuie interpretat neapărat ca o manifestare de solidaritate necondiționată. În opinia analistului Adrian Severin, președintele american ar putea prefera să gestioneze un lider israelian slăbit, cu care are deja o relație politică, decât să se confrunte cu o nouă configurație politică la Ierusalim, care ar putea adopta o linie și mai agresivă.
Un NATO în Indo-Pacific, proiectul american de încercuire a Chinei
O altă temă importantă abordată în cadrul emisiunii a fost posibilitatea constituirii unei structuri politico-militare în Indo-Pacific, inspirată de modelul NATO. Daria Gușă a adus în discuție declarațiile Ministrului rus de Externe, Serghei Lavrov, referitoare la dezbaterea din Statele Unite privind un asemenea proiect, cunoscut sub denumirea de IPTO. Formatul ar putea reuni state precum Japonia, Coreea de Sud, Filipine, Australia, Thailanda, India și Noua Zeelandă, într-o structură care, în interpretarea discutată în emisiune, ar putea servi intereselor strategice americane în regiune și ar putea limita influența Chinei.
Adrian Severin a explicat că o asemenea inițiativă trebuie înțeleasă în contextul strategiilor americane mai vechi de încercuire a Chinei. A făcut referire la lanțurile de insule și la bazele militare care pot limita accesul flotei chineze în Oceanul Pacific, dar și la parteneriatele regionale prin care Washingtonul încearcă să-și mențină influența. Fostul ministru a pus însă sub semnul întrebării eficiența unei asemenea alianțe, argumentând că statele din regiune au interese economice, istorice și geopolitice foarte diferite. A oferit exemplul Coreei de Sud, despre care a susținut că ar putea avea mai mult de câștigat din normalizarea relațiilor cu China și Coreea de Nord decât din menținerea unei dependențe permanente față de Washington. În cazul Indiei, a evidențiat politica de echilibru promovată de premierul Narendra Modi și relația tradițională cu Rusia, care ar putea facilita apropierea dintre New Delhi și Beijing. Severin a argumentat că statele din Asia de Sud-Est au reușit să obțină stabilitate și dezvoltare economică prin cooperare regională, fără să fie necesară construirea unei alianțe militare împotriva Chinei. În opinia sa, Statele Unite nu mai au capacitatea economică de după Al Doilea Război Mondial pentru a oferi tuturor acestor state garanții de securitate și avantaje economice comparabile cu cele care au făcut posibilă constituirea NATO. „Era o Americă puternică. Acum, o Americă slabă, o Americă în declin, nu o Americă în ascensiune, vrea să facă ceva și mai complicat”, a afirmat Adrian Severin. El a mai susținut că puterea Chinei nu se bazează exclusiv pe dezvoltarea militară, ci mai ales pe avantajele economice și tehnologice, menționând inteligența artificială, robotizarea și digitalizarea. În această perspectivă, Beijingul ar putea atrage statele din regiune prin oportunități de dezvoltare economică, fără să fie nevoie de o confruntare militară directă.
Cele trei dosare care ar putea domina discuțiile: Ucraina, Orientul Mijlociu și securitatea energetică
Întrebat de Daria Gușă ce subiecte ar putea domina o eventuală conferință de presă a celor trei lideri, Adrian Severin a indicat trei mari teme: războiul din Ucraina, conflictul din Orientul Mijlociu și securitatea energetică. Aceste dosare nu pot fi tratate separat, deoarece sunt conectate prin interese economice, comerciale și strategice.
Orientul Mijlociu înseamnă stabilitate regională și securitate energetică. Ucraina înseamnă inclusiv securitatea rutelor comerciale și viitorul coridoarelor economice care leagă Asia de Europa. În acest context, Severin a amintit de Noul Drum al Mătăsii și de importanța Mării Negre în configurarea viitoarelor rute comerciale. „Nu se pot găsi soluții la războiul din Orientul Mijlociu și din Ucraina decât dacă se concepe o nouă ordine mondială care începe sau poate să înceapă cu soluțiile acestor războaie locale”, a explicat Adrian Severin. Această observație sintetizează perspectiva sa asupra actualului moment geopolitic: conflictele regionale nu mai pot fi înțelese exclusiv prin raportare la actorii implicați direct, ci trebuie analizate în contextul competiției dintre marile puteri și al reconfigurării economiei mondiale.
Daria Gușă a subliniat, în concluziile emisiunii, că întâlnirea celor trei lideri ar putea oferi indicii importante despre direcția în care se îndreaptă relațiile internaționale. Geopoliticiana a atras atenția asupra faptului că Europa riscă să nu aibă un cuvânt de spus nici în negocierile privind războaiele, nici în cele privind securitatea energetică, deși consecințele acestor decizii vor fi resimțite direct de cetățenii europeni.
Europa trebuie să aleagă între adaptare și marginalizare
Analiza lui Adrian Severin conturează perspectiva unei lumi în care vechile raporturi de putere se modifică, iar Statele Unite, Rusia și China încearcă să stabilească noi reguli de cooperare și competiție. Întâlnirea dintre Donald Trump, Vladimir Putin și Xi Jinping ar putea deveni un moment important în acest proces, mai ales dacă va conduce la înțelegeri privind Ucraina, Orientul Mijlociu și securitatea energetică. Pentru Europa, problema este că aceste negocieri s-ar putea desfășura fără participarea sa directă, deși Uniunea Europeană este unul dintre actorii cei mai afectați de consecințele lor. Mesajul central transmis de Adrian Severin este că europenii trebuie să renunțe la reflexele politice care îi împiedică să negocieze și să-și redefinească relațiile cu marile puteri, inclusiv cu China și Rusia.
În încheierea intervenției, Daria Gușă a reluat principalele concluzii ale invitatului: alegerile americane ar putea influența capacitatea de negociere a lui Donald Trump, cele două mari conflicte, din Ucraina și Iran, vor rămâne în centrul preocupărilor internaționale, iar securitatea energetică va reprezenta un subiect esențial pentru economia mondială. Într-o lume în care deciziile strategice sunt luate tot mai mult în jurul intereselor marilor puteri, Europa riscă să devină simplu spectator. Iar dacă nu reușește să-și construiască o strategie diplomatică proprie, viitorul său ar putea fi decis de alții, la o masă la care nici măcar nu este invitată.
Episoadele din noul sezon al emisiunii „Geopolitica Noii Lumi”, moderată de Daria Gușă, pot fi urmărite săptămânal, joia, pe Radio Gold FM, începând cu ora 13. Înregistrarea integrală poate fi urmărită pe pagina de Facebook a Radio Gold FM România, pe contul de YouTube Radio Gold FM Romania dar și pe platforma goldtv.ro
