Comunitatea evreiască internațională și-a dorit dintotdeauna un instrument legal de combatere a antisemitismului, ”pentru ca orori precum holocaustul să nu se mai repete niciodată”. Așa au luat naștere, la presiunea mișcării sioniste internaționale, cu sprijinul și influența SUA, legile de combatere a antisemitismului în legislația diverselor state, inclusiv România.
La noi, prin Legea nr. 157/2018 privind unele măsuri pentru prevenirea şi combaterea antisemitismului, se definește la art. 2 lit. a din lege: ”prin antisemitism se înţelege atât percepţia referitoare la evrei exprimată ca ură împotriva acestora, cât şi manifestările verbale sau fizice, motivate de ură împotriva evreilor, îndreptate împotriva evreilor sau ne-evreilor ori a proprietăţilor acestora, împotriva instituţiilor comunităţilor evreieşti sau lăcaşurilor lor de cult;” iar potrivit art. 3 ”Fapta persoanei de a promova, în public, în orice mod, idei, concepţii sau doctrine antisemite constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 3 ani şi interzicerea unor drepturi.”
Conform art. 4 pct. 1 din Codul de procedură penală, ”Orice persoană este considerată nevinovată până la stabilirea vinovăţiei sale printr-o hotărâre penală definitivă.” Cu alte cuvinte, DOAR INSTANȚA DE JUDECATĂ se poate pronunța, în urma unui proces echitabil cu privire la săvârșirea unie infracțiuni de către o persoană.
Potrivit disp. art. 72 Cod Civil, orice persoană are dreptul la respectarea demnităţii sale. Este interzisă orice atingere adusă onoarei şi reputaţiei unei persoane.
Potrivit disp. art. 1349 Cod Civil, orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
Institutul Elie Wiesel a încălcat legea, asumându-și, fără să aibă un temei legal în acest sens, rolul de antisemitismometru al societății românești, aruncând acuze de antisemitism în stânga și în dreapta, la adresa unor persoane publice, a căror imagine a avut de suferit ca urmare a acestor acuzații defăimătoare de pretins antisemitism.
În România, a acuza că anumite persoane sunt vinovate de săvârșirea unor infracțiuni fără ca acestea să fi fost judecate și condamnate pentru respectivele infracțiuni constituie un act de defăimare și există remedii juridice față de astfel de manifestări profund anti-democratice și neconstituționale.
În acest context, deoarece atât eu cât și alți cetățeni români am fost portretizați ca ”antisemiți” în ”rapoartele de monitorizare” întocmite de Institutul Național pentru Studierea Holocaustului ”Elie Wiesel”, am decis să luăm măsuri pentru a stopa aceste practici ilegale și abuzive de intimidare și supunere la oprobiu public prin utilizarea acuzațiilor de antisemitism.
În acest sens, alături de prof. dr. Ion Coja și ing. Tociu Mihai, am semnat și înregistrat la secretariatul general al Guvernului României un memoriu ce constituie procedură prealabilă la acțiunea în justiție pe care urmează să o promovăm pentru defăimarea și prejudiciul de imagine ce ne-a fost produs prin acțiunea de antisemitizare executată de detractorii institutului Elie Wiesel.
Acești specialiști în șantaj ordinar trebuie să învețe că există o lege în România și că nimeni nu se află deasupra ei, indiferent de etnia din care face parte.
Nota Redacției: O mișcare excepțională și de mult așteptată, prin care avocatul Mihai Rapcea s-ar putea să obțină ștergerea de pe Internet a rapoartelor institutului terorist Elie Wiesel, cât și să-i oblige să posteze scuze publice pentru falsele acuzații de antisemitism făcute de-a lungul anilor. Urmărim cu interes, trăiască biruința!
