Cartea Zilei la GOLD FM, ”Scurtă istorie a viitorului”, de Jacques Attali. Viitorul era cunoscut de-acum câteva decenii de către conducătorii din umbră ai lumii, această carte confirmă ipoteza, în plus oferă perspectiva ”Lumea în 2050”!

Autor: Cozmin Gușă

Viitorul era cunoscut, încă de acum câteva decenii, de către cei trei conducători din umbră ai lumii. Această carte confirmă ipoteza. În plus, oferă o perspectivă asupra lumii în 2050.

În primul rând, să vă spun câteva lucruri despre autorul Jacques Attali, legendar în lumea geopoliticii și a jocurilor de putere. Este supranumit „Kissinger al Franței”. La fel ca Kissinger, este de origine evreiască, însă s-a născut în Algeria, devenind de timpuriu cetățean francez. În carieră, în afară de realizările universitare de excepție, a fost timp de peste 10 ani consilier special principal al președintelui François Mitterrand. L-a consiliat, de asemenea, cred că l-a și creat, pe Nicolas Sarkozy. La începuturile carierei politice și ale președinției sale, a fost și mentorul lui Emmanuel Macron. Deci vă dați seama: este un factotum, el știe tot.

Am avut plăcerea să-l cunosc în urmă cu 24 de ani. Eram cursant la ENA, École Nationale d’Administration, la Paris. A conferențiat pentru cei 15 cursanți de la negociere economică internațională, curs pe care l-am urmat. Și, văzând că circa jumătate, mă rog, șapte, eram din țările postcomuniste, și-a transformat prelegerea într-o discuție despre postcomunism. Atunci, în premieră, lăsându-ne cumva bouche bée, adică cu gura căscată, Attali ne-a anunțat că trebuie să ne pregătim, pentru că, în 20 de ani de la acel moment, Europa postcomunistă ar putea să devină mai importantă în procesul decizional din interiorul Uniunii Europene decât Europa Occidentală. Au trecut acei circa 20 de ani și vedem la orizont această perspectivă. Dacă ne uităm la Polonia, la Ungaria, chiar la Bulgaria, vedem cum, prin deciziile lor, aceste țări îi dau dreptate lui Attali și, astăzi, mă rog, fără România, modifică extrem de simplu politica Uniunii Europene.

Jacques Attali are, astăzi, 83 de ani și este încă foarte activ. Chiar săptămâna trecută, un prieten de-al meu de origine română l-a vizitat și a stat în vizită, timp de trei ore, la Attali acasă. De aici mi-a și venit ideea să vă prezint, în această săptămână, această carte.

De ce este senzațională cartea? Pentru că, fiind scrisă, atenție, în 2006 și revizuită în 2016, această carte, parcurgând-o, vă veți da seama că efectiv prezice cu o precizie de luni de zile sau de puțini ani ceea ce se întâmplă astăzi, are meritul, sigur, de a duce predicțiile până în 2050 și chiar mai departe. Sigur, Attali prevede în această carte, încă o dată vă spun, scrisă acum 20 de ani, următorul fapt esențial pe care trebuie să-l rețineți: „Sectorul privat își va adjudeca totul în lume, inclusiv armata, poliția și justiția. Ființa umană își va adăuga treptat proteză după proteză, înainte de a deveni ea însăși un artefact vândut în serie unor consumatori pe cale să devină, la rândul lor, niște artefacte”.

Desigur, înainte de a intra în detalii, face o prelegere despre cum ar fi arătat lumea dacă anumite evenimente nu s-ar fi petrecut, în funcție de capriciile unor lideri. Pornește de la Napoleon Bonaparte, trece prin începutul Primului Război Mondial și explică faptul că, dacă Hitler n-ar fi invadat Rusia în 1941, probabil că ar fi murit la putere, în patul lui, la fel ca generalul Franco. Iar dacă Japonia ar fi atacat Rusia, și nu Statele Unite, atunci America n-ar mai fi intrat în război și n-ar mai fi eliberat Europa.

Face predicții despre cum va fi pământul locuit în 2050: speranța de viață în țările cele mai bogate se va apropia de 100 de ani, iar natalitatea va stagna. În 2050, vor fi cu 360 de milioane mai mulți chinezi, cu 600 de milioane mai mulți indieni și cu câte 100 de milioane mai mulți nigerieni și locuitori ai Bangladeshului. Statele Unite vor avea cu 80 de milioane de locuitori mai mult, în schimb Rusia va avea cu 30 de milioane mai puțini locuitori, iar Germania, cu 10 milioane mai puțini. În viitor, după 2030, precaritatea și necinstea vor deveni reguli. Se pare că deja e valabilă această sentință a lui Attali. Apa și energia vor ajunge profund deficitare, iar clima va fi grav periclitată pentru viața umană. Ilegalitățile și frustrările se vor agrava, conflictele militare vor deveni mai numeroase și vor începe mari deplasări de populații.

Nu vreau să vă sperii, sunt și foarte multe predicții care sunt extrem de sumbre. Celor care sunteți curioși, vă las plăcerea (sau neplăcerea) să citiți aceste predicții.

Capitolul 3, care este foarte bine documentat, se numește Sfârșitul Imperiului American. El pornește discutând despre faptul că rezervele de petrol se vor fi epuizat aproape complet după 2050, iar Attali se întreabă dacă omenirea va găsi modalități de substituție. Răspunsul este da: se vor găsi aceste modalități. Ca preambul la analiza despre sfârșitul Imperiului American, vorbește despre faptul că, din 2026, adică de anul acesta, Uniunea Europeană nu va mai fi, probabil, nimic mai mult decât un simplu spațiu economic comun care, în perspectivă, va include și țările din fosta Iugoslavie, Bulgaria, România, Moldova și Ucraina. Vă reamintesc: cartea a fost scrisă în 2006, iar el prezice cu precizie faptul că, peste 20 de ani, adică din acest an, Uniunea Europeană va arăta așa cum arată. De aceea vă spuneam că meritul acestei cărți este că ne arată cum cei inițiați, cum este Attali, care, am uitat să vă spun, a fost mereu promovat în cariera sa, la fel ca și Kissinger, de către familia Rothschild, de-a lungul diverselor generații, i-a prins pe toți.

Puterile economice și politice care se vor afirma până în 2030 sunt în număr de 11: Japonia, China, India, Rusia, Indonezia, Coreea de Sud, Australia, Canada, Africa de Sud, Brazilia și Mexic. Toate aceste puteri sunt cele care pun deja sub semnul întrebării puterea Americii. El mai anunță că, începând cu 2025 (s-a întâmplat deja), Asia va deveni dominantă pe planetă. Descrie cele 11 țări pe rând și arată evoluția lor. Aici distinge Coreea de Sud, care, din punctul lui de vedere, va deveni, după 2030, prima putere din Asia. Adaugă aici, bineînțeles, și Vietnamul, care va avea o dezvoltare accelerată. Vorbește și despre Indonezia și despre emergența Africii.

O predicție la care să vă gândiți: după 2030, aproximativ 50 de milioane de oameni pe an vor lua calea exilului. Aproximativ un miliard de persoane vor trăi în altă parte decât în țara lor de origine sau decât în țara natală a părinților lor.

Despre Donald Trump are multe pasaje. În continuare, va mai dura vreo cinci ani până când Los Angeles, California, să fie centrul de atracție al clasei creative și al realizării și finanțării principalelor inovații industriale. După 2030, acest lucru nu va mai fi posibil. Prevede că Statele Unite ar putea deveni o social-democrație de tip scandinav sau o dictatură, poate chiar una după cealaltă. „N-ar fi pentru prima oară când ar avea loc o asemenea surpriză. Primul lider politic care a recurs la principii menite să permită ieșirea din criza apărută a fost Mussolini. Al doilea a fost Hitler, iar Roosevelt a fost al treilea”. El spune, totuși, că „America va rămâne o mare putere din proprie inițiativă, și nu din resemnare sau din obligație. Ea nu va mai fi însă nici imperiul dominant, nici inima ordinii economice care, în continuare, este bazată pe așa-zisa democrație de piață”. El studiază faptul că democrația nu va mai exista, iar piața liberă nu prea va mai exista nici ea. Atunci, conceptul de democrație de piață va fi devenit vetust.

Prevede că, între 2025 și 2035, se vor pune bazele unei societăți a războiului. Aceasta va fi prima fază a viitorului pe care el o denumește „hiper-conflict”, care se va concretiza în jurul anilor 2033-2035. „În fața eșecului hiper-imperiului american și a lipsei oricărui rezultat al hiper-conflictului în care ne vom adânci, noile valori vor duce la o reechilibrare între democrație și piață la scara întregii lumi, la o hiper-democrație planetară”. Dar, repet, asta se va întâmpla abia la orizontul anilor 2040-2050, după ce vom fi trecut prin asemenea experiențe.

Despre om, Jacques Attali spune în felul următor:

„Singurătatea omului va începe în viitor, la orizontul anilor 2040, încă din copilărie. Nimeni nu-i va putea obliga pe părinții naturali sau adoptivi să-și iubească și să-și respecte copiii suficient de mult timp pentru a-i și crește. Adulți precoce, cei mai tineri vor suferi de o singurătate pe care nu o va mai compensa niciuna dintre rețelele societăților anterioare. De asemenea, din ce în ce mai mulți bătrâni, trăind mai mult și, prin urmare, rămânând singuri mai mulți ani decât în trecut, vor avea tot mai puține cunoștințe printre cei în viață. Lumea nu va mai fi decât o juxtapunere de singurătăți, iar iubirea, o juxtapunere de masturbări”.

„Tinerii nu vor fi loiali decât lor înșiși. Vor fi mai interesați, când vor ajunge maturi, de cuceririle lor, de pivnița lor cu vinuri, de produsele lor de autosupraveghere, dacă vor fi foarte bogați, de colecțiile lor de artă, dacă vor fi și mai bogați, de organizarea vieților erotice și de sinuciderea lor decât de viitorul progeniturilor lor, cărora nu le vor lăsa moștenire nici avere, nici putere”.

Vedem asta deja. Dacă citiți biografiile lui Bill Gates sau Elon Musk și restul, veți vedea că așa ceva deja se întâmplă.

Un capitol interesant este cel dedicat Organismelor sportive. Toate federațiile sportive vor fi din ce în ce mai controlate de companiile de asigurări, care le vor acoperi riscurile majore. Modificarea FIFA, pe care ați văzut-o că acordă și un soi de Premiu Nobel pentru Pace, în anul 2026, lui Donald Trump, arată că aceasta are și un alt rol decât cel sportiv.

„În următorii 30 de ani, lumea va vedea o Americă Latină răzvrătită împotriva prezenței economice și politice americane. Trece apoi la lumea arabă: o lume arabă obsedată de eliminarea Israelului; un ansamblu persan, Iranul, dornic să îngenuncheze lumea arabă; o Rusie doritoare să domine iarăși o parte a Europei și, în același timp, să se știe la adăpost de amenințările Chinei și ale Islamului. India și Pakistanul vor căuta să se elimine reciproc dintre țările limitrofe. China și Rusia vor fi mereu cu ochii ațintiți asupra acelorași regiuni de frontieră. Japonia, Statele Unite și China vor rivaliza pentru dominația asupra estului Asiei”. Toate acestea se întâmplă.

Despre biserici: „În momentul în care apariția hiper-imperiului va amenința serios însăși existența Statelor Unite, unele dintre bisericile (neoprotestante, la ele se referă), ar putea merge până la a încuraja America să declanșeze un război împotriva Islamului”.

Bastioanele democrației și ale capitalismului: „Singura dintre marile democrații care nu a cunoscut în trecut un regim dictatorial, Statele Unite, ar putea cădea, prin 2040, pradă unei tentații teocratice explicite sau implicite, sub forma unui izolaționism teocratic, în care democrația n-ar mai fi decât o aparență”.

Cei care sunteți la curent cu ce am vorbit noi pe la Gold FM sau cu ce am mai scris eu ori cu ce a vorbit Daria Gușă la „Geopolitica la zi” cunoașteți forța extraordinară pe care o au astăzi bisericile neoprotestante în SUA, cu rețele în întreaga lume.

Puterea nucleară. „Cele cinci mari puteri autorizate prin tratate să dețină arma nucleară vor dispune încă mult timp de peste 5.000 de focoase nucleare, plasate mai ales pe submarine și lansate cu ajutorul unor rachete balistice ultraprecise”. Se întâmplă.

„Dintre aceste cinci puteri, unele își vor rezerva și posibilitatea utilizării armelor nucleare tactice, cu rază scurtă de acțiune, ca arme pentru operațiuni militare, și nu doar pentru descurajarea agresiunilor. Aceste arme ar putea fi miniaturizate în asemenea măsură încât să poată fi utilizate de un singur combatant, așa cum s-a întâmplat deja în timpul Războiului Rece.

India, Israelul și Pakistanul, puteri nucleare de 30 de ani, se vor dota și ele cu submarine nucleare lansatoare de rachete. Coreea de Nord se va dezvolta, de asemenea, și va avea rachete nucleare cu rază de peste 7.000 de kilometri, iar Japonia va ajunge, de asemenea, să se nuclearizeze, la fel ca Iranul”.

Capitolul acesta este excepțional de interesant. Vorbește despre locurile în care hiper-conflictul va fi cel mai fierbinte. Zicea Attali în 2006: „Izbucnirea acestor conflicte era anticipată în Taiwan, în Mexic sau în Orientul Mijlociu, toate trei fiind locuri de confluență a principalelor conflicte care au la bază nevoia de apă sau petrol, religiile, demografia, confruntarea Nord–Sud și contestarea frontierelor”.

Avertizează Attali: „Nimic nu este imposibil în toate acestea pe care vi le expun. Tragedia omului constă în faptul că, atunci când poate întreprinde ceva, sfârșește întotdeauna prin a face lucrul respectiv”.

Are un capitol foarte scurt legat de România. Capitolul a fost scris în 2007, la lansarea ediției în limba română. Cartea a apărut în Franța, în 2006, la editura Fayard, iar la noi, la Editura Polirom, o editură foarte bună din România.

Despre România, așadar, ce spune Jacques Attali?

„România n-a reușit niciodată să devină o putere dominantă în Europa din cel puțin trei motive. Pe de o parte, România a privilegiat întotdeauna agricultura, industria alimentară, renta funciară și interesele birocratice legate de acestea, în detrimentul industriei, al profitului, al mobilității, al inovației și al tehnologiilor dezvoltării. Ulterior, România a trăit mereu nostalgia unui trecut preamărit, în respectarea castelor sale birocratice, reconstituindu-le la nesfârșit. În al doilea rând, România a neglijat mereu să-și creeze o forță navală, o marină militară și comercială suficient de puternică. Nu a știut să acorde prioritate dezvoltării unui port, deși bazinul agricol și industrial adiacent ar fi putut să o facă să devină inima Mării Negre. Țară agricolă, România nu s-a pregătit pentru întoarcerea la nomadism.

În al treilea rând, România nu a reușit să formeze, să suscite și nici să primească o clasă creativă suficient de numeroasă. Nu a pregătit niciodată destui marinari, ingineri, cercetători, întreprinzători, comercianți și industriași. Nu a atras niciodată destui savanți, bancheri și creatori de întreprinderi, ci doar teoreticieni și artiști plătiți de putere, precum și administratori însărcinați să sintetizeze și să administreze, dar niciodată să-și asume riscuri”.

Vedeți imaginea fidelă  și a României de astăzi, într-un tablou din 2007.

„Ce trebuie să facă România? Să-și intensifice eforturile în privința luptei împotriva inerției din administrație și a inegalităților din societate (bineînțeles și a corupției), pentru că un sfert dintre români trăiește sub pragul sărăciei. Rezumând, putem spune că România nu a devenit niciodată o inimă (adică ceva extrem de activ și vital), pentru că nu a știut, în niciun moment al existenței sale, să subscrie la legile istoriei viitorului.”

România nu a știut să se gândească la viitor și nu știe nici astăzi. Demonstrează acest lucru prin faptele nu numai ale conducătorilor, ci și ale populației, care alege mereu aceiași lideri. Și mă refer în primul rând la liderii locali, pentru că de acolo vine puterea în plan central.

Jacques Attali – „Scurtă istorie a viitorului”. Eu v-am prezentat-o pe larg, sper că v-a făcut plăcere și vă reamintesc că noi, la Gold FM, citim, gândim, abia apoi scriem sau vorbim.