Autor: Cozmin Gușă
PSD se pregătește să retragă sprijinul Guvernului Bolojan. Are dreptate, dar n-are legitimitate. După ce și-a dat jos propriul guvern, în 2019, condus de Viorica Dăncilă și ultimul executiv responsabil din punct de vedere al interesului național, PSD a devenit complicele lui Klaus Werner Iohannis pentru distrugerea economică programată a României, începând cu guvernul iresponsabilului Ludovic Orban, apoi cu cel al hoțomanului Florin Cîțu, fiind, de facto, la guvernare cu bunelul dezastru, Nicolae Ciucă, apoi, chiar la volan, cu Marcel Ciolacu.
În toți acești ani, cu PSD implicat direct, ne-am dat foc la valiză ca țară, iar șmecherii din partidele ce guvernează și azi, PSD, PNL, UDMR, USR, împreună cu gașca lui Iohannis, și-au umplut cu toții valizele cu bani, dijmuind contractele cu statul român, stat ce a mai putut funcționa doar împrumutându-se excesiv și scump. Pe acest fond, deja distrus și cu perspective economice mai mult decât sumbre, ne-am pricopsit cu Ilie Bolojan, premier, într-o guvernare cu aceleași partide ce ne-au dărâmat: PSD, PNL, USR, UDMR.
Despre Bolojan. A spus că va face multe, că va lua măsuri dure, dar necesare. Bihoreanul n-a reușit nimic. Cu alte cuvinte, a spus, dar n-a făcut. Poate a și vrut, dar n-a putut. Fiind mult mai slab decât credeau chiar susținătorii săi, Bolojan a cedat rapid presiunilor și a guvernat în favoarea clientelei politice și a aceleia a serviciilor secrete, favorizând corporațiile multinaționale în detrimentul capitalului național. Bolojan a crescut taxele și impozitele, în loc să reducă cheltuielile bugetare, deci, în concluzie, a condus guvernul și economia prin măsuri contra cetățenilor români. Și tot a dat-o de gard. Sacrificiile populației, o să vedeți, se vor dovedi inutile. România a devenit bolnavul economic al Europei, loc incontestabil, iar prăbușirea națională este iminentă și majoră. Nu vă împui capetele, astăzi, cu date și prognoze de evoluții, dar trebuie să știți, pe scurt, că, dacă România nu ia urgent măsuri chirurgicale, multe de tip amputare, și mă refer aici la uriașul aparat de stat, măsuri dublate de parteneriate strategice geoeconomice cu state potente și interesate în mod real de resursele naturale ale României, ne vom prăbuși în mod accelerat. Fereastra de oportunitate pentru ceea ce zic aici este una extrem de îngustă. Ce spun trebuie să se întâmple în maximum șase luni de acum înainte; apoi, din varii motive tehnico-geopolitice, va fi mult prea târziu.
L-am auzit pe Călin Georgescu vorbind despre necesitatea unui guvern de reconciliere națională de tip PSD + PNL + AUR. E o soluție defectă din fabricație. Nu va putea funcționa și nici nu trebuie să fie făcută această încercare. Aceste partide e interzis să mai guverneze o perioadă; au dovedit din plin că nu sunt în stare nici în vremuri calme, darămite în condițiile taifunului geoeconomic ce se anunță, taifun care va mătura statele cu infrastructuri de conducere slabe sau și trădătoare, de tip bolojenist, că el este la volan acum. Reconcilierea trebuie să vină, e drept, dar doar după salvare. Așadar, Nicușor Dan, dacă vrea să acționeze corect, va cere, în urma crizei politice ce se va declanșa mâine, un guvern de salvare, nu unul de reconciliere. Nicușor Dan e legitim să facă asta, deoarece pericolul e mare și iminent. Cifrele dezastrului, oricare le-ați analiza, indică asta în mod clar. Și nu, nu mai trebuie să conteze acum aritmetica parlamentară: toate partidele trebuie să sprijine un asemenea demers, cu sau fără membri de-ai lor în funcții guvernamentale, mai ales cele ce conduc, azi, și sunt responsabile de dezastru. Și nu, nici Bruxelles-ul și nici serviciile secrete nu mai trebuie consultate asupra componenței noului guvern. Am ajuns aici și din cauza, sau mai ales din cauza lor. E în stare Nicușor Dan să procedeze așa? Se poate presupune că nu. Dar dacă nu încearcă, va deveni vinovatul de serviciu.
Alternativele la ceea ce propun eu sunt două, dar nu sunt salvatoare. Una: pleacă Bolojan mâine sau zilele următoare, dar noul premier PSD–PNL–USR–UDMR moștenește nu doar scandalul intern din coaliție, dar și toată încrengătura clientelară partinică ce blochează orice măsură de tip salvator. Doi: Bolojan nu pleacă și mai rămâne vreo două-trei luni cu susținere șchioapă în Parlament și ținându-se de scaun în Palatul Victoria. E limpede că, astfel, vom pierde fereastra de oportunitate despre care vorbeam. Ce măsuri utile să mai ia Bolojan cu un guvern minoritar, dacă el, fiind susținut majoritar, n-a fost în stare de nimic? Iar dacă Nicușor Dan va fi complice la non-soluția rămânerii lui Bolojan ca premier minoritar, atunci și președintele în funcție își va pierde potențialul de manevră. Se va prăbuși ca autoritate publică odată cu viitoarea încropeală bolojenisto-bruxelleză, iar apoi, pentru români, va fi doar cu Dumnezeu și marea milă a Sa.
Închei, astăzi, tot cu Bolojan, marea revelație negativă, grețoasă, ce venea să ne salveze după ce tovarășul său PNL-ist, Iohannis ne-a eșuat. Și-l apelez așa: „Ilie, de ce ai venit? De ce ai mai rămâne?”.
Și pentru că l-am parafrazat pe Tudor Arghezi, dar și pentru că e duminică, schimb tonul și închei cu versurile din poezia „De-abia plecaseși”. Știu, n-are legătură cu subiectul puturos pe care l-am analizat, dar cel puțin vă trezesc nostalgii culturale plăcute. Și românești.
De-abia plecaseși. Te-am rugat să pleci.
Te urmăream de-a lungul molatecii poteci,
Pân-ai pierit, la capăt, prin trifoi.
Nu te-ai uitat o dată înapoi!
Ți-as fi făcut un semn, după plecare,
Dar ce-i un semn din umbră-n depărtare?
Voiam să pleci, voiam și să rămâi.
Ai ascultat de gândul ce-l dintâi.
Nu te oprise gândul fără glas.
De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?
Să auzim de bine, prieteni!
