(transcrierea editorialului vorbit din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
Subiectul 1: Doar de la GOLD FM, repet încă o dată, că această moțiune de cenzură, împotriva lui Ilie Bolojan, s-a făcut, dacă nu sub coordonarea, în mod sigur cu girul lui Nicușor Dan și a puterii lui prezidențiale, pentru că, la acest capitol, bineînțeles că adăugăm și instituțiile statului, mai ales serviciile secrete, care au un rol subteran bine determinat, chiar și în momente de moțiune sau mai ales în astfel de momente. Dacă el a generat această problemă, bineînțeles că problema, apropo de matematică, va fi rezolvată conform dorințelor celui care a provocat‑o. Și ne gândim la următorul guvern și la următoarea coaliție de guvernare prin prisma intereselor lui Nicușor Dan. Desigur că aceste interese se vor lovi de taberele aflate în dispută, care nu sunt taberele partidelor politice. Sunt tabere care se sprijină unele pe Factorul Extern, altele se sprijină și pe Factorul Extern, și pe Factorul Intern.
În mod normal, Nicușor Dan ar dori să impună un tehnocrat, din mai multe motive. În primul rând, să îi dăm credit unui om care se pricepe mult mai bine decât Ilie Bolojan la macroeconomie și să nu mai avem dureri de cap; unui om care să nu aibă ambiții de reprezentare externă a României și atunci îi lasă posibilitatea lui Nicușor Dan să fructifice aceste relaționări externe (nu era cazul lui Ilie Bolojan; acesta dorea să se remarce în plan extern); și, trei, să nu aibă ambiții politice în plan intern, pentru că atunci va folosi funcția de premier ca o trambulină pentru a stabili o autoritate superioară, din punct de vedere politic, în plan public. Asta este ceea ce a făcut Bolojan. Deci Nicușor Dan ar vrea unul total diferit de Bolojan din aceste puncte de vedere.
Iar plafonul numărul 2 de opțiune este din partea cărui partid să se propună un asemenea premier necesar, cu acest portret‑robot, pentru ca să reușească să țină unită coaliția de guvernare? Probabil că, în viziunea lui Nicușor Dan, în această postură se află PNL‑ul, pentru că PNL‑ul, dacă ar fi momit cu poziția de premier, n‑ar mai pleca de la guvernare și atunci această coaliție, așa‑zis „europeană”, s‑ar putea reface. De la PNL, de la PNL, dacă PSD‑ul n‑ar avea nimic de spus, USR‑ul nici atât, că n‑au dreptul. Dar, repet, de la PNL, de la PNL, dar cine? Pentru că și acolo sunt tabere. Există cel puțin trei tabere în acest moment: există tabăra lui Bolojan, există tabăra anti‑Bolojan și există tabăra care se opune celor două tabere. De mâine încolo, o să vă spun cum sunt alcătuite aceste tabere. Și atunci, Nicușor Dan, având o problemă să nominalizeze pe cineva din tabăra lui Bolojan (pentru că atunci e limpede că ar fi dificil să se înțeleagă cu un supus al lui Bolojan în calitate de premier) va trebui să aleagă dintre celelalte două tabere: tabăra anti‑Bolojan și tabăra anti‑două‑tabere, cum ar veni. Aici este „cuiul lui Pepelea” și cred că v‑am creionat cât de cât cam unde, în mod teoretic, va merge opțiunea lui Nicușor Dan. Dacă opțiunea PNL‑ului ar fi fost, deja, să decidă reîntoarcerea la guvernare, pentru Nicușor Dan ar fi existat și opțiunea tehnocratului independent din punct de vedere politic. Însă eu nu văd altă modalitate prin care să poată să momească PNL‑ul să se întoarcă la guvernare. PNL‑ul, bineînțeles, joacă foarte tare. Ei nu știu pentru cine joacă foarte tare, că și acolo sunt multe păreri.
Mai rămâne un filtru: dacă viitoarea coaliție se va face cu sau fără suveraniști. Din punctul de vedere al lui Nicușor Dan, vrea să o facă fără suveraniști. Dacă, însă, PNL și USR, sau o parte din PNL și o parte din USR, sau tot USR-ul, vor să rămână în opoziție, după această moțiune de cenzură teoretic pierdută de către Ilie Bolojan, atunci se va pune problema voturilor, a voturilor de la AUR, după cum am spus. Și Nicușor Dan va fi obligat, neavând timp să‑și facă, încă, un partid al său (ăla de care vorbeam eu, partidul conservator, cu 10-15% în Parlament; n‑a mai avut timp să‑l facă), va fi obligat să discute și cu AUR, care ar putea să dea lovitura în acel moment de criză, dacă PNL-ul sau o parte din PNL și USR-ul nu mai vor să se întoarcă la guvernare, și să intre la guvernare. Și să ceară acele portofolii de tip suveranist, sau acele portofolii care pot să asigure o componentă suveranistă importantă a viitoarei guvernări.
Subiectul 2: Acest scandal de la moțiune, dacă l‑ați privit pe ecranele televizoarelor sau ați citit știrile, ați ascultat radiourile, prieteni, v‑a adus la lumină niște oameni pe care nu i‑ați cunoscut, pe care nu i‑ați văzut, pe care nu i‑ați auzit, care sunt, de aproape un an și jumătate, parlamentari ai României. Nu i‑ați văzut, pentru că nu au fost în stare să vorbească, ca să fie remarcați; nu i‑ați auzit, pentru că nu știu să vorbească și n‑au nimic de spus; au stat ascunși și au încasat bani. Cum au ieșit la lumină? Din nevoia liderilor de a‑i licita. Și atunci unii, ăia de la POT, care au plecat, și-au făcut și partid cu ocazia asta, ca să profite de mediatizare, s‑au dus și au negociat cu Bolojan și atunci lumea i‑a băgat în seamă. Alții, de la PACE, invers, au fost printre inițiatorii moțiunii de cenzură alături de PSD. Și i‑ați văzut și pe ei. În orice caz, ei sunt mult mai mulți. Se vorbește despre aceștia care au fost remarcați în aceste zile; sunt cel puțin 40-50 de oameni de care v-ați îngrozit, pe care eu i‑am numit, în lumina evoluției lor publice, „dobitocii din Parlament”. Dobitocii din Parlament ajunși pe listele electorale, nu oricum, prieteni (și asta este marea problemă a democrației românești) au trecut printr‑un filtru (e o chestie pe care nu pot să o dovedesc, dar este opinia mea în acest moment, pe care, sigur, de‑a lungul vremii am tot demonstrat‑o) aceste liste electorale ale partidelor au trecut printr‑un filtru al securiștilor. În general, în afară de prietenii liderilor politici, restul n‑au fost aleși în baza meritelor. Restul au fost sugerați din „pădurile” patriei, de la serviciul secret ăla, de la serviciul secret celălalt, și așa mai departe. Și așa ne‑am căptușit cu niște partide care s‑au dezagregat: POT, din păcate și SOS; s‑ar putea să mai fie dezagregări și de acum înainte. Nu e exclus să se întâmple și cu partidele mai mari ce au pățit partidele mai mici.
Și s‑a ajuns ca această democrație să fie reprezentată în Parlament de oameni de asemenea factură, dar să nu mai fie predictibilă, să nu mai știi ce să crezi, ce să faci sau cum să acționezi, tocmai din cauza unor asemenea personaje. Întrebarea mea, „Cine răspunde?”, este una pur retorică. Trebuie să răspundă toți cei care ar fi trebuit să aibă în grijă alcătuirea acestor liste: de la liderii de partid, care nu trebuiau să îi lase pe securiști să intre, până la securiști între ei și direcțiile de contrainformații din fiecare serviciu secret, care trebuiau să se sesizeze, să spună: „Uite ce face ofițerul ăla, uite ce face ofițerul ălălalt. Să-l pedepsim!”, bineînțeles, terminând cu președintele țării. Nu doresc să vorbesc astăzi despre justiție, pentru că ne‑ar lua mult prea mult timp și justiție, de fapt, nu mai există.
