Autor: Cozmin Gușă
O să fac un rezumat al acestei situații, descrisă destul de criptic în acest titlu. Este vorba despre întâlnirea oficială a delegației conduse de către Nicușor Dan, la Adunarea Generală a ONU, delegație ce a fost primită la sediul JP Morgan din New York, pentru discuții legate de datoria suverană a României, pe care acest conglomerat uriaș, împreună cu multe alte bănci, o controlează, o deține, au negociat-o, ne-au împrumutat cu bani la acele dobânzi cele mai mari, cel puțin din Europa, cu siguranță.
Agenda Cotrocenilor a consemnat această întâlnire foarte importantă, dar n-a mai consemnat concluziile rezultate în urma acestei întâlniri. Și e vorba despre soarta macroeconomiei țării. Pe acest fundal a izbucnit știrea furnizată de către site-ul elvețian The Diplomatic Affairs, condus, într-adevăr, de către un român, Ovidiu Stănică, conform căreia, din trei surse independente, după cum se spune, JPMorgan și restul băncilor prezente la întâlnire nu ar coopera în continuare sau n-ar fi pozitive. Acolo s-a spus o chestie extrem de dură, că n-ar fi fost de acord cu împrumuturi în continuare pentru România, ceea ce vă închipuiți că este ceva dezastruos.
În urma informației site-ului elvețian, n-a fost nicio reacție în România, mă refer, nici până astăzi, dar, după 24 de ore, m-am simțit dator, în calitatea mea de comentator public, să realizez o analiză de tip alarmă, sâmbătă dimineața, în care explicam contextul atât de grav, în ipoteza în care ceea ce au scris elvețienii este adevărat. Revin doar cu o sinteză, restul puteți citi pe Solid News sau pe rețelele noastre de socializare.
În contextul întâlnirilor raportate cu Ronald Lauder, un apropiat al consorțiului JP Morgan și șeful Congresului Mondial Evreiesc, pe care l-am denumit, în cunoștință de cauză, tutorele neoficial al României din partea mediului de afaceri internațional, am considerat că acea întâlnire de la JP Morgan ar fi fost netezită prin diligențele lui Lauder și atunci ar fi trebuit să vină cu concluzii pozitive. Considerând, însă, în lipsa unui răspuns oficial din România sau de la New York, că ceea ce scriu cei de la The Diplomatic Affairs poate să fie valabil, am punctat gravitatea acestei situații în contextul în care toate agențiile de rating, care-și pregătesc, acum, rapoartele pentru România, se orientează și-și coordonează concluziile în funcție de ce spune Marea Finanță Mondială. Repet, Marea Finanță Mondială, care astăzi deține datoria suverană a României. V-am explicat, în ultimii ani, cât de importantă a fost asta pentru soarta Ucrainei, cum anume s-au pus un alt consorțiu, împreună cu familia Rothschild, după părerea mea, la conducerea administrativă a Ucrainei și uite unde s-a ajuns.
În urma analizei mele, citite de multe sute de mii de oameni, lumea specifică de la București s-a inflamat, mulți s-au îngrijorat, alții doar s-au enervat, însă tăcerea este în continuare. Nu avem niciun răspuns oficial de la Cotroceni despre această întâlnire, care privește împrumutarea în continuare a României și care, bineînțeles, pe cale de consecință, privește și ratingul de țară. Iar răspunsul nu trebuia să vină către mine, răspunsul trebuia să fie dat situației în sine, dacă e albă, dacă e neagră sau gri. Pentru că, repet, agențiile de rating își pregătesc raportul.
Am și o concluzie de parcurs astăzi, lunea. Până în acest moment, Alexandru Nazare, Ministrul de Finanțe, cu relațiile sale personale în mediul financiar internațional, dublate de o experiență veche și consolidată a relaționării cu entități din America (are peste 15 ani de contacte directe, știu asta nemijlocit; suntem amici cam de tot atâția ani), ei bine, doar asta ne-a asigurat până acum, în mare măsură, flotabilitatea în ceea ce privește rapoartele agențiilor de rating, dar asta nu a furnizat soluția. Soluția ar fi trebuit să vină, sau trebuie să vină, în urma întâlnirii de la New York, oficiale, a delegației noastre conduse chiar de către președintele țării. De ce spun, astăzi, încă o dată, că e crucial un soi de răspuns de la JP Morgan & Company, sau ceva echivalent? Pentru că, în asemenea cazuri, no news is bad news. Adică, nicio veste înseamnă veste proastă. Și, desigur, că răspunsul nu trebuie să fie direct, dar există modalități în sistemul financiar internațional prin care se pot colporta știri, furniza comunicate, prin care să se înțeleagă că e de bine sau că e de rău. Dacă e de bine, foarte bine. Dacă e de rău, trebuie să ne pregătim în consecință. Deci răspunsul nu trebuie să fie expressis verbis.
Mai adaug un lucru: Piranha, știți, a plecat, nu mai produce în România, va produce în Elveția. Și, de la persoane acomodate cu discuțiile cu cei de la Pentagon, am aflat că au motivat informal această plecare din România prin pericolul de junk care paște țara noastră. Sigur, poate că e așa, poate că a fost doar o motivație expusă public, dar tocmai această nedumerire trebuie să ne alarmeze. Întrebarea de final este dacă vom fi în continuare într-un echilibru fragil, pentru că nu se întrevăd soluții consolidate, sau vom intra rapid, în această toamnă, într-o decădere abruptă.
