Autor: Cozmin Gușă
Despre vizita la New York, la Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite, se comentează în presa românească în mod superficial, de la sărutul cuplului prezidențial, văzut de unii ca un gest teatral, de alții total nepotrivit, până la agenda slăbuță a celor prezenți acolo, reprezentanții României, de la președinte până la ministrul de externe sau alții, respectiv lobby-ul legitim, cumva, pentru Dacian Cioloș, care vrea să ajungă la conducerea simbolică a unei organizații a francofoniei. Or fi importante.
Există, însă, alte două repere de maximă importanță în contextul actual, necomentate deloc, contextul care este unul de posibilă/probabilă, criză profundă a României din punct de vedere economic. Nicușor Dan a avut o întâlnire mediatizată, dar necomentată, cu Ronald Lauder, șeful vechi al Congresului Mondial Evreiesc. Lauder este considerat, printre multe altele, patron, miliardar și un fel de tutore al României, neoficial, bineînțeles. Are această calitate informală de peste 30 de ani. Să vă explic cum. Imediat după ’90, el a dezvoltat o afacere în mass-media, în mod neobișnuit, Central Media Enterprises, culmea, acronimul CME, întâmplătorul, în românește, tot Congresul Mondial Evreiesc, prin care, în țările fostului Tratat de la Varșovia, țările postcomuniste, plus Ucraina și două țări din fosta Iugoslavie, Ronald Lauder a dezvoltat trusturi media, televiziuni, a căror influență mediatică a fost maximală, în ultimele trei decenii, începând imediat din anii ’90. Lider de piață în România, sigur, exemplul este ProTV-ul. Deci, în absolut toate aceste state postcomuniste, entitățile media ale lui Ronald Lauder au dominat piața de opinie, au modelat cultural și civilizațional toate aceste civilizații ale noastre postcomuniste, atât de hulite de către Occidentul Colectiv în acele vremuri. Astăzi, sunt proprietatea CME, în mod formal nu mai este la el, ci aparține unor cehi, unde patronul Kellner, așa se numea (și spun că se numea deoarece a murit în condiții suspecte chiar în SUA, în urmă cu câțiva ani.; soția sa este acum la cârma acestui conglomerat cu televiziuni în România, Bulgaria, Polonia, Cehia, Slovacia, Ucraina, bineînțeles, și în două țări din fosta Iugoslavie – Slovenia este pe listă), dar, la modul informal, se consideră că această soție a lui Kellner ascultă de deciziile lui Ronald Lauder.
Cu acesta, toți, dar absolut toți liderii României s-au întâlnit în momente cruciale, începând cu Ion Iliescu. Mai recent, în ultimii ani, ca să vi-l reamintiți cumva din mass-media, el s-a angajat să facă lobby la guvernul Austriei pentru intrarea României în Schengen. Poate vă amintiți. Despre influența lui Lauder, pe care nu l-am întâlnit niciodată, mi-a povestit, însă, partenerul său minoritar de la Central Media Enterprises, CME, pe numele său Mark Palmer, fostul șef al organizației Freedom House. Și el mi-a explicat, prin 2006, când ne-am întâlnit în casa lui, la New York. Era mai multă lume și am avut discuții, am băut și un vin, dar mi-a explicat atunci, a doua zi, într-o întâlnire doar cu mine, cine este Lauder, care este rolul său. Dacă vă întrebați de unde îl știam pe Palmer, îl știam din 1997, când am fost beneficiarul unei burse a statului american, coordonată de către Freedom House, și atunci, sigur, în calitatea mea de bursier relevant acolo, am avut mai multe discuții cu Palmer. Au trecut 30 de ani.
Nota bene, Mark Palmer a fost unul dintre mentorii lui Viktor Orbán, el fiind ambasador al Statelor Unite în Ungaria, exact în anii dinainte de 1989 și încă puțin după 1989, atunci când s-a dezvoltat și a preluat puterea Fidesz-ul lui Viktor Orbán.
Ei bine, după toți președinții și liderii ăștia ai României, care s-au întâlnit cu Lauder de-a lungul vremii, acum a venit și rândul lui Nicușor Dan. E bine? Putea fi foarte bine. De ce spun că putea fi foarte bine? Pentru că a venit treaba cu J.P. Morgan, despre care noi am aflat din comunicatul oficial al administrației prezidențiale că urma să se întâlnească, însă am aflat detalii grave de la The Diplomatic Affairs, o publicație extrem de influentă din Elveția, deținută și condusă de românul Ovidiu Stănică, care ne-a furnizat informația exclusivă, preluată și pe Solid News, ieri, informație excepțional de importantă, că la întâlnirea cu J.P. Morgan, în care Nicușor Dan și delegația au cerut un credit, sprijin financiar de la conglomeratul J.P. Morgan, liderul pieței financiare pentru România, și noi am fost refuzați.
Sunt trei surse independente din Statele Unite care confirmă asta pentru The Diplomatic Affairs. Confirm cu precizie, cunoscând situația, că The Diplomatic Affairs are aceste relații privilegiate la nivelul regimului Trump și la nivelul altor analiști și comentatori de acolo, inclusiv de pe piața financiară.
Nu vreau să vă fac acum teoria importanței conglomeratului J.P. Morgan. În ultimele secole, pe piața financiară mondială, este o importanță de tip maximal. Un acord al oricărui stat cu J.P. Morgan netezește absolut toate căile. Este un reper pentru agențiile de rating financiar, cele de care noi depindem astăzi în mod crucial, practic. Un acord cu J.P. Morgan rezolvă orice problemă pe piața financiară, în special pentru o țară ca România. J.P. Morgan este înregistrat și ca unul dintre deținătorii unei mari părți din datoria suverană a României. Nu mai vreau să vă fac comparația cu Ucraina, că poate v-ați plictisit, de câte ori v-am povestit despre grupul Rothschild și entitatea care administrează datoria suverană a Ucrainei.
Deși anunțat în programul vizitei lui Nicușor Dan, noi nu avem comunicat în urma întâlnirii și rezultatului discuțiilor cu J.P. Morgan. Și aici a venit, pentru analiză, într-un mod foarte util, exclusivitatea de la The Diplomatic Affairs, care, practic, ne spune, și trebuie să credem în lipsa unei contraziceri de la nivel oficial, că România, acum, a avut un mare eșec în discuțiile cu J.P. Morgan.
Care e legătura cu Lauder? Ei bine, trebuie să știți și puteți să verificați, că afacerea lui de multe zeci de miliarde a fost dezvoltată și asistată, în ultimele peste trei decenii, tocmai de către grupul J.P. Morgan. Deci putem să ne închipuim o relație mai mult decât de parteneriat între Lauder și J.P. Morgan, cele două entități cu care s-a întâlnit Nicușor Dan, poate chiar la sugestia lui Lauder. Ultima dată când J.P. Morgan a asistat grupul Lauder a fost chiar în urmă cu câteva luni, când a sindicalizat un credit de 5 miliarde de dolari pentru Lauder, pentru ca să achiziționeze operațiunile marelui grup PUIG din Spania. În afară de asta, familia lui Lauder este implicată la vârful entităților din grupul J.P. Morgan.
Ce rămâne să concluzionăm?
- Întâlnirea cu Lauder a fost inutilă? Dacă refuzul J.P. Morgan este confirmat oficial, atunci da.
- Dacă este refuz din partea J.P. Morgan, atunci să știți cu precizie că agențiile de rating financiar vor lua notă urgent de acest lucru legat de România.
- Să vă așteptați ca, la evaluările referitoare la România, din următoarele zile, săptămâni, ale agențiilor de rating financiar, acest refuz al J.P. Morgan va conta enorm. Este vectorial și atunci, bineînțeles, ne putem aștepta cu toții, în mod concret, la retrogradarea ratingului financiar al României la categoria junk.
În fine, asta confirmă ceea ce am tot analizat în mod repetat în această primăvară și în această vară, pe alocuri. Am spus că România este, de fapt, fezandată în timpul administrației Nicușor Dan, ca moștenire din timpul administrației lui Klaus Iohannis; este fezandată, așadar, pentru prăbușire, din punct de vedere al valorilor internaționale, financiare și macroeconomice. Ce înseamnă asta? Pe lângă criză și marasm, mari, se va petrece o devalorizare, o scădere drastică a valorii tuturor activelor strategice ale României, care devin astfel numai bune de preluat pe bani foarte puțini sau, eventual, pe gratis, după modelul Greciei, de către entitățile agreate. Cunoașteți teoria mea cu asasinii economici internaționali. Uitați-vă la exemplul grecilor și ce s-a întâmplat, unde Germania și-a luat „partea leului”. Așa a fost negocierea atunci și o să înțelegeți mai bine.
Ce fac, astăzi, este doar o analiză logică, bazată pe multe date, după cum vedeți. Putem avea însă certitudini doar după comunicări ale Cotroceniului lui Nicușor Dan, care însă tace. Deci nouă ne rămân doar presupunerile rezonabile și așteptarea unui probabil, posibil dezastru în toamna lui 2026, adică în această perioadă.
În final, speculând, desigur, dar bazându-mă pe exemple vechi, zic așa: România este de mult pe masa marii împărțeli din mandatele Iohannis. El n-a reușit să finalizeze această mare împărțeală a României, dar a pregătit-o împreună cu gealații și acoliții lui, în toate guvernările Iohannis. Acum, această mare împărțeală este probabil decisă. Sunt deciși, mă gândesc, și viitorii beneficiari geoeconomici ai avutului național, care pot să fie entități statale sau pot să fie entități private, inclusiv de la nivelul asasinilor economici internaționali. Iar cineva ca Ronald Lauder știe asta cu precizie, mai ales în calitate de tutore neoficial și vechi al României. Mă gândesc, cu păcat, că Lauder a mimat probabil un ultim gest de ajutor pentru România, care a fost apoi repede invalidat de tovarășii săi de la J.P. Morgan. Pe lângă informații și logică, am, din păcate, și un presentiment clar că e chiar așa cum vă spun.
