(transcrierea editorialului vorbit din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
Subiectul 1 se referă la mult discutatul contract de lobby pe care administrația prezidențială, la ordinul lui Nicușor Dan, l-a încheiat cu o companie din Washington. Problema relaționării proaste a României cu Statele Unite ale Americii este una veche de peste 40 de ani. Ceaușescu este ultimul președinte care a avut relații privilegiate cu Casa Albă, dar nu pe toată durata mandatului său, în ultimii ani comunicarea s-a rupt, iar, după 1989, pot să vă spun că, în mod real, nu s-a reluat niciodată această comunicare privilegiată a României cu SUA. Situația este complicată, poate să fie povestită; cauza principală rezidă, dacă vreți, post-89, din momentul decembrie 1989, atunci când, pe teren, în România, URSS-ul, prin KGB, a coordonat lovitura de stat, a impus în funcții de conducere, de la Ion Iliescu în jos, fie rezidenți ai KGB-ului, fie oameni din fosta Securitate, care erau verificați și pentru care se garanta. Americanii, dându-și seama și participând la acest simulacru, o lungă perioadă de timp, n-au căutat mai nimic în România, pentru că o lăsaseră în grija URSS-ului, respectiv, apoi, a Rusiei. Relația cu America a devenit și mai complicată după ce România s-a integrat în UE, Bruxelles-ul având sarcini clare pentru corporațiile multinaționale europene să le îndestuleze, pentru justiția din România, să o încalce, pentru clasa politică din România, să o subordoneze. Sunt lucruri pe care le-am documentat în ultimele decenii, de când fac presă.
Așadar, România cu SUA nu are relații deloc, cel puțin din punctul de vedere al SUA. Președinții României, în vizitele pe care le-au realizat la Washington, s-au dus în calitate de președinți servitori, și s-a văzut. Diplomația românească a fost inexistentă la Washington sau la New York în tot acest timp și vorbesc aici de toți ambasadorii pe care i-a avut România în SUA, plus, bineînțeles, cei din centrala MAE, care ține de această relație. Dar extind și spun că, de fapt, întreaga diplomație românească a MAE doarme în papuci de 36 de ani și ăsta este motivul pentru care Nicușor Dan a fost obligat, așa cum, desigur, nu-și dorea, să semneze un contract de lobby la Washington, exact ca o țară bananieră și nu ca un partener strategic al americanilor, repet, condiție pe care americanii nu ne-o recunosc „neam”! Și, atenție, vă spun eu acest lucru, care am fost, acum aproape 30 de ani, de două ori bursier al statului american. Cunosc bine ce s-a întâmplat acolo. Sunt, probabil, singurul român care a fost invitat oficial la Casa Albă, de două ori, fără să am calitate oficială, doar pentru că eram Cozmin Gușă și, bineînțeles, pentru că am fost absolvent a două burse ale statului american și, ca să vă întăresc impresia sau certitudinea că știu despre ce vorbesc, sunt și singurul posesor al unei scrisori de susținere, atunci când eram candidat la prezidențiale, din partea lui Donald Trump, actualul președinte al SUA. Deci mă puteți crede pe cuvânt; sunt, poate, cel mai credibil român, care ar putea să vă explice în acest moment că România n-a contat niciodată, după 1989, la Washington, deci Nicușor Dan nu avea altceva de făcut, decât să angajeze această companie de lobby.
EVADARE.RO: Nicușor Dan și-a luat avocați vacciniști pe bani grei!
Aaa, cine este această companie de consultanță? Nu contează numele! E limpede că recomandarea e venită exact din SUA. Și tot la fel de limpede e că a venit în urma unor schimburi de tip intelligence și puteți bănui, dacă nu chiar să fiți siguri, că și această companie americană este coordonată de intelligence-ul din SUA. Nu aș putea să vă indic clar din care comunitate de informații sau care serviciu secret o are în protecție, că acolo așa sunt treburile.
Concluzia mea este diferită de a celor care înjură, care se revoltă: România nu poate să meargă în jocul geopolitic dacă nu își rezolvă accesul la Washington, la diverse niveluri, de sus, de tip prezidențial, până la alte niveluri intermediare, de tip Congres sau administrație de stat. Se dau bani. Foarte bine! Acești bani sunt foarte puțini, dacă se face treaba. Dacă nu se face treaba, sunt alți bani pe care i-am pierdut, dar, oricum, nu se compară cu hoțiile zilnice care se produc în România. Și vorbeam despre acest lucru, că România nu are altă soluție, decât această relaționare cu SUA, da, și întăresc. De ce? Pentru că, în virtutea înțelegerilor Trump-Putin de la Marea Neagră, jocul geopolitic și geomilitar se realizează conform agreement-urilor din cele două capitale, Washington și Moscova. România nu are absolut niciun acces la Moscova; dimpotrivă, a făcut tot ce poate ca să nu discute cu partea rusească și atunci trebuie să rămânem „atârnați” (cum se spune) într-un singur punct: Washington și administrația Trump, deocamdată, pentru că, la Marea Neagră, până când să vorbească chinezii (dacă vor vorbi și sper că o vor face, din punct de vedere geoeconomic, că ei nu se bagă militar sau geopolitic), asta este singura axă pe care se poate discuta, axa Trump-Putin.
Am și o concluzie, la această parte, referitor la eșecul diplomatic românesc, care se datorează părții române în proporție de 99% și îmi fac argumentația printr-un exemplu: Avram Gal, om de afaceri din Câmpia Turzii, din întâmplare PSD-ist, în ultimele 3 zile, s-a întâlnit la Washington cu toți șefii de la Pentagon, au făcut poze, au stat de vorbă, au discutat inclusiv despre România și, în plus, a mai avut întâlniri cu ce congresmeni importanți a dorit. Ca să vedeți că un om poate să facă mai mult decât o diplomație întreagă, dacă vrea. E drept, Gal lucrează la acest proiect de peste 10 ani; acum este și asociatul lui Eric Trump, cu o vechime de asociere de circa 1 an și jumătate sau doi ani, dacă bine știu. Dar priviți în oglindă eșecul diplomației românești cu succesul conjunctural, la vârfurile statului american, al unui singur om și o să pricepeți că nici Nicușor Dan nu avea ce să facă, decât să o ia pe această cale, e drept, o cale de țară bananieră, dar bananieră din punct de vedere diplomatic, pentru că ăsta a fost nivelul diplomației românești, infestată de către foști sau actuali securiști, fie de la DIE, fie de la SIE, fie de nu știu unde mama mă-sii!
Subiectul 2: demisia lui Andras Demeter, pe care a cerut-o ieri, în jurul prânzului sau chiar în cursul dimineții, deputatul Andrei Gușă. Noi am fost trustul care a preluat primul înregistrarea cu Andras Demeter de la site-ul 2MNews, deci era normal, într-un fel, să fim primii.
Ei bine, această demisie, bine-venită din punctul meu de vedere, el trebuia să fie demis demult, a fost un ministru foarte slab al culturii, este o demisie ciudată. De ce? Păi, în primul rând, pentru că alți colegi de guvern, Bolojan în special, și cei de la USR, înregistrați cu fapte mult mai grave decât delirul verbal al lui Andras Demeter, rămân în funcții. Mai ales că, împotriva unora dintre ei, au fost trecute prin Parlament și moțiuni simple, da? Care e mai puternică decât o știre de presă. Moțiunea simplă. Nu s-a sinchisit nimeni să le ceară demisia. De-aia zic că demisia lui Andras Demeter este ciudată.
Acest lucru mi-l sugerează și faptul că s-a predat atât de repede, fără luptă, cum ar veni, că vorbim despre alte fapte puse în cârca lui, și că, în orice caz, nu este un ministru din SECURISTANUL românesc, adică nu e protejat de serviciile secrete. Pentru că ceilalți miniștri cu fapte mult mai grave, cei din guvernarea Bolojan, e limpede pentru mine că sunt protejați de la diferite niveluri din SECURISTANUL nostru, falangele serviciilor secrete, după cum le spun eu. Și așa puteți ajunge, prieteni, să vă gândiți care sunt adevărații responsabili pentru declinul statal al României. Mereu sunteți tentați să spuneți „politicienii”. Da, și ei. Nu, nu: cei care îi conduc pe politicieni. Iar cei care îi conduc pe politicieni sunt cei care le dețin dosarele infamante cu care îi șantajează. Deci, securiștii. Demisia lui Andras Demeter este ciudată tocmai pentru că, după părerea mea, a fost provocată de către securiști și nu de vreo corectitudine la nivelul statului român sau chiar la nivelul UDMR-ului.
