Autor: Aurel Badea
Guvernul condus de Ilie Bolojan a prezentat astăzi execuția bugetară pentru primele patru luni ale anului 2026 ca pe dovada unei spectaculoase reveniri a finanțelor României. Deficitul bugetar ar fi scăzut de la 2,92% din PIB în 2025 la doar 1,17% din PIB în 2026, iar mesajul transmis public este simplu: statul ar fi intrat într-o nouă epocă de disciplină fiscală și stabilitate.
Numai că, dincolo de comunicatul atent lustruit al Ministerului Finanțelor, realitatea economică și mecanismele execuției bugetare arată cu totul altceva.
Nu asistăm la o vindecare a finanțelor publice.
Nu asistăm la o reformă profundă a statului.
Nu asistăm la o eficientizare miraculoasă a cheltuielilor.
Asistăm la o execuție cosmetizată contabil, construită pe întârzieri administrative, taxe mai mari, cheltuieli împinse artificial și o dependență tot mai mare de banii europeni.
Cu alte cuvinte: Guvernul Bolojan nu prezintă astăzi adevărul despre economia României, ci o fotografie favorabilă făcută înainte ca nota reală de plată să ajungă la scadență.
România a funcționat aproape trei luni fără buget real
Acesta este primul detaliu esențial pe care Guvernul îl ascunde atunci când vorbește despre „marea performanță” a reducerii deficitului.
Bugetul de stat pe 2026:
* a fost aprobat de Guvern abia pe 12 martie;
* votat în Parlament pe 20 martie;
* publicat în Monitorul Oficial pe 27 martie.
Practic, România a intrat efectiv într-o execuție bugetară normală abia la finalul lunii martie.
Asta înseamnă că:
* ministerele au cheltuit prudent;
* investițiile au fost întârziate;
* autoritățile locale au funcționat pe avarie;
* multe programe publice nici măcar nu intraseră încă în ritm normal de execuție.
Deficitul nu a scăzut pentru că statul român ar fi devenit performant peste noapte.
Deficitul a scăzut și pentru că statul pur și simplu nu a avut timp administrativ să cheltuie la capacitate normală.
Iar aceasta este diferența fundamentală dintre o consolidare fiscală autentică și o cosmetizare de execuție bugetară.
Statul „reduce” deficitul luând mai mulți bani din economie
Guvernul vorbește despre creșterea veniturilor și despre îmbunătățirea colectării.
Dar cifrele arată altceva.
TVA:
+22,4%.
Impozitul pe salarii și venit:
+21,8%.
Contribuțiile sociale:
+8,8%.
Aceste creșteri nu sunt rezultatul unui boom economic.
Ele vin în principal din:
* taxe mai mari;
* eliminarea facilităților fiscale;
* extinderea bazei de impozitare;
* o presiune fiscală mai agresivă asupra economiei reale.
Practic, Guvernul Bolojan încearcă să repare dezechilibrele bugetare luând mai mult din economie exact într-un moment în care inclusiv Ministerul Finanțelor recunoaște:
* scăderea cererii interne;
* consum mai slab;
* presiuni economice crescute.
Cu alte cuvinte, statul își repară contabilitatea în timp ce economia începe să încetinească.
Investițiile „record” sunt de fapt dovada dependenței de Bruxelles
Guvernul insistă obsesiv asupra ideii că investițiile publice au rămas la un nivel ridicat.
Doar că aproape 76% din aceste investiții sunt finanțate din fonduri europene și PNRR.
Aceasta nu este o demonstrație de forță economică.
Este dovada că România nu mai poate susține singură ritmul actual al investițiilor publice.
Fără:
* fonduri europene;
* granturi;
* împrumuturi PNRR,
statul ar fi fost obligat:
* fie să taie investițiile;
* fie să lase deficitul să explodeze.
Practic, Guvernul prezintă drept mare succes faptul că România supraviețuiește pe bani veniți din exterior.
Dobânzile arată adevărata stare a finanțelor României
Există însă o cifră care spune mai mult decât toate comunicatele oficiale:
23,68 miliarde lei cheltuieli cu dobânzile în doar patru luni.
Aceasta este una dintre cele mai grave vulnerabilități ale bugetului României.
Statul începe să plătească masiv costurile anilor de deficit excesiv și împrumuturi continue.
O parte tot mai mare din buget merge deja nu către dezvoltare, ci către plata datoriei acumulate.
Acesta este motivul real pentru care Guvernul încearcă să afișeze imaginea unei consolidări fiscale accelerate:
piețele financiare și costurile de finanțare nu mai permit continuarea vechiului model bazat pe deficit permanent.
Pericolul real este abia la început
Execuția la patru luni nu spune adevărul complet despre situația bugetului.
În România, foarte multe cheltuieli:
* sunt împinse spre finalul anului;
* apar după rectificări;
* sunt accelerate în trimestrul III și IV.
Iar în 2026 există toate semnele că exact acest fenomen se repetă:
* bugetele locale au intrat târziu;
* multe investiții sunt întârziate;
* numeroase plăți încă nu au fost făcute.
Asta înseamnă că adevărata presiune asupra deficitului poate apărea abia în a doua parte a anului.
Cu alte cuvinte:
Guvernul Bolojan prezintă astăzi o execuție „frumoasă” inclusiv pentru că multe dintre cheltuielile reale ale statului încă nu au intrat în circuit.
Guvernul Bolojan încearcă să vândă populației imaginea unei Românii care și-ar fi rezolvat problema deficitului.
Numai că datele arată altceva:
* deficitul a scăzut și pentru că bugetul a fost adoptat foarte târziu;
* statul a întârziat cheltuieli;
* economia este taxată mai agresiv;
* investițiile depind masiv de Bruxelles;
* iar presiunea reală asupra finanțelor publice este doar amânată.
România nu asistă la un miracol fiscal.
Asistă la o minciună frumos ambalată contabil și politic, prezentată drept mare succes economic, într-un moment în care problemele structurale ale bugetului sunt departe de a fi rezolvate.
