Autor: Sorin Roșca Stănescu
Peste doar câteva zile, vom ști. Răspunsul abrupt ni-l vor oferi cetățenii. Răspunsul corect și complet necesită însă o analiză. Pe care o fac de pe acum. Pentru că eu cunosc răspunsul la întrebarea principală. El este dat de prezența la vot.
Struțo-cămila PSD-PNL ne-a asigurat în repetate rânduri nu numai că economisește bani de la buget prin comasarea alegerilor, fapt deja demonstrat ca neadevărat, ci și, că suprapunând localele cu europarlamentarele, cetățenii vor fi stimulați să se prezinte într-un număr mult mai mare la vot decât în urmă cu patru ani. Această afirmație este în totalitate falsă. Așa cum veți afla după consumarea examenului electoral din 9 iunie. O nouă „duminică a orbului”. Este cu desăvârșire exclus să avem un procent de prezență de peste 35%. Mai degrabă vor fi 30%. Sau chiar mai puțin. Și atunci când vom cunoaște rezultatele, vom constata că asigurările pe care le-am primit de la PSD și PNL, de la activiștii acestora și de la guvernanți sunt mincinoase. Și singurii care au spus adevărul, pe lângă o serie întreagă de jurnaliști și analiști, au fost reprezentanții acelui partid din opoziție care încă nu și-au înfipt mâinile până la cot în borcanul de miere al finanțelor publice. Adică reprezentanții AUR.
Faptul că prezența la urne nu a fost stimulată, ci poate, dimpotrivă, de comasarea alegerilor, reprezintă în sine o înfrângere morală a alianței PSD-PNL, care nu-și va fi îndeplinit un important angajament. Sub aspectul legitimității celor aleși, situația este ceva mai gravă. Dacă să spunem că numai 30% dintre cetățeni se prezintă la urne, struțo-cămila PSD-PNL, oricât s-ar da peste cap, în condițiile în are o parte dintre voturi ajung și la alte partide sau pur și simplu se irosesc, nu va putea demonstra că este susținută de mai mult de 15% dintre electori. Deci aleșii locali precum și aleșii europarlamentari din toate partidele vor avea o legitimitate și deci o autoritate discutabilă. Ceea ce pune între paranteze îngroșate sistemul democratic din România.
Dar cel mai mare rău, consecința minciunii inițiale, este de altă natură. Niciunde în Uniunea Europeană nu a existat o comasare a alegerilor locale cu cele europarlamentare. Pentru că niciun stat nu a dorit să se facă confuzie între cele două procese electorale. Dar și mai important este că în niciunul dintre statele europene în care există alianțe între stânga și dreapta, acestea nu au fost perfectate înaintea alegerilor, ci abia după. În alegeri, așa cum este și normal, fiecare partid trebuie să meargă separat. Iar după încheierea procesului electoral, în funcție de rezultate, se fac negocieri care conduc la crearea unor majorități parlamentare și la instalarea unor guverne. La fel și în ceea ce privește consiliile locale. Majoritățile se fac nu ante factum, ci post factum. Desigur, în statele democratice. La noi, PSD a decis să-și abandoneze o bună parte din doctrina și din practicile de stânga specifice social-democrației moderne și să facă o alianță preelectorală cu PNL. Partid care, la rândul său, a aruncat la lada de gunoi, temporar sau definitiv, o bună parte din doctrina care l-a consacrat drept partid de dreapta, care apără libertățile individuale și valorile naționale, de tip liberal. Așa s-a format ceea ce eu am denumit struțo-cămila. Numai în România există o asemenea struțo-cămilă. Acest ghiveci doctrinar, alcătuit între stânga și dreapta, din care alegătorii, susținătorii tradiționali a celor două partide, nu mai înțeleg nimic. Struțo-cămila are un singur obiectiv. Se căznește ca pe toate căile, desigur nedemocratice, cu riscul de a-și dezamăgi și trăda electoratele, să rămână la putere în următorul ciclu electoral.
În plan european, înșelătoria este și mai evidentă. Cele două partide, care doctrinar ar trebui să fie în opoziție unul cu altul, în competiție, merg mână în mână până în data de 9 iunie inclusiv, după care se despart bine-merci și fiecare ales se prinde în horă cu propria familie europeană, urmând ca apoi, în urma negocierilor, să se încheie alianțe la nivelul UE. Dar atenție, asta în condițiile în care fiecare grup parlamentar, în alianță sau nu cu un alt grup, lucrează separat, promovându-și interesele și încercând să-și onoreze angajamentele față de alegătorii din țara respectivă. Doar în ceea ce privește România nu există o linie care să separe interesele externe ale PNL de interesele externe ale PSD.
Și ce se va întâmpla după „duminica orbului”, când vom ști cine a mințit și cine a spus adevărul? Care vor fi consecințele? Cum vor plăti liderii celor două partide prinși cu minciuna? Dacă nu vor plăti ei, vom plăti noi toți. În locul lor. În timp ce respectivii lideri se vor destrăbăla în continuare la butoanele puterii sau vor face naveta pe bani mulți, inutil cheltuiți, între București și Bruxelles.
sursă: corect-news.ro
