Autor: Dan Diaconu, trenduri.blogspot.com
Am să încerc să vă prezint o față a Chinei absolut necunoscută publicului. Și nu e necunoscută pentru că ar ascunde-o cineva ci, culmea, pentru că încă nu se vede limpede, în ciuda unor acțiuni cât se poate de clare. Cei care mă citiți, știți că v-am pomenit momentul limită al evenimentelor din Piața Tiananmen, cel în care autoritățile comuniste s-au hotărât să meargă pe o linie consumeristă, astfel încât să nu mai apară evenimente similare. Ceea ce e cert e că acum, probabilitatea unor proteste în China este absolut zero. Cu peste 800 milioane de oameni scoși din sărăcie, China este cea mai dinamică țară în canalizarea populației sale spre clasa mijlocie. Asta în timp ce „marile democrații” și-au decimat fix această clasă care, fără doar și poate, e sângele unei societăți.
Însă, în ciuda succeselor, a apărut o problemă doctrinară. Inițial oficialii chinezi au peticit marxismul, cu toate că era cât se poate de clar că doctrina marxistă a partidului se potrivește cu noua direcție a Chinei exact ca nuca-n perete. De-atunci a început un lung proces de reconstrucție doctrinară care, în același timp, transmută China într-un tip diferit de societate.
Am vorbit de mai multe ori despre virarea doctrinei Partidului Comunist Chinez dinspre marxism spre confucianism. JIang Zemin vorbea despre „societatea moderat prosperă”(Xiaokang), termen confucianist consacrat. Hu Jintao a lansat teza „societății armonioase”(Hexie Shehui), înlocuind „lupta de clasă” cu principiul confucianist al armoniei sociale, ierarhiei și stabilității. Xi Jinping a oficializat această fuziune sub formula „cele două integrări”(liang ge). Par chestiuni mărunte, dar pentru un masiv aparat de partid, anchilozat într-un marxism strâmt, schimbările ideologice pe care vi le-am creionat sunt pași uriași care conduc spre un deconstructivism al marxismului pe fondul elaborării unei mașini ideologice absolut contemporane, perfect adaptată direcției în care merge China.
Dacă veți studia societatea și business-ul chinez, veți înțelege că acolo capitalismul este aplicat ca la carte. Însă, dacă vă veți deplasa prin localități mai mici, încă situate în afara ariei de acțiune strategică a autorităților, vă va surprinde un comunism parcă de anii 80. Sunt cele două contradicții masive, care vă pot dezamăgi. De altfel, inclusiv la nivelul conducerii superioare de stat n-a fost abandonat limbajul marxist, tocmai ca cerință de frânare, pentru ca adaptarea întregii populații să se facă treptat.
Poate cea mai importantă teză a lui Xi Jinping, este cea generată din lupta sa anticorupție. Mulți au văzut epurările inițiale ale lui Xi drept răfuieli politice. Însă procesele spectaculoase și acțiunile anticorupție se tot desfășoară, în condițiile în care aparatul su de putere este cât se poate de solid. Teoretic n-ar avea nevoie de răfuieli. Dar lupta anticorupție continuă. De ce?
Recent, Xi Jinping chiar a explicat-o public, formulând un principiu care e deja integrat în politica chineză: „Nu e rău să te îmbogățești, dar calea îmbogățirii și cea a facerii de bine colectiv(adică a politicii) sunt două căi absolut diferite”. Așadar, dacă vrei să te dedici comunității, poți s-o faci dacă alegi să nu te îmbogățești sub nicio formă. Iar aici procurorii chinezi au devenit extrem de activi: dacă tatăl e oficial al Partidului și copilul e bogat, asta nu te incriminează automat, dar orice atingere, orice legătură directă sau indirectă între banii copilului și poziția tatălui este extrem de dur pedepsită.
Citiți articolul integral pe trenduri.blogspot.com!
sursă: trenduri.blogspot.com
