Autor: Dan Pavel
Pe bune. Am senzația că am făcut o tumoră în formă de Emir Kusturica la creier și văd lumea ca pe o comedie neagră. Sunt înconjurat de oameni rupți în cur care au convingerea că trăiesc în prosperitate. Ăia fără dinți în gură își fac implant de păr. Toate pociturile între două vârste apar la televizor operate identic, de zici că au comandat aceeași imagine din catalogul unui chirurg obsedat de cocaină și dilatare anală.
Lumea s-a umplut de tatuaje la fel. Toți cocalarii vând același stoicism prost înțeles, amestecat cu târfe și mașini de lux. Broicism, cum îmi place să zic. Asist la o furtună imbecilă pe un ocean de mediocritate otrăvitoare. Aceleași discuții abjecte despre conflictul imaginar dintre bărbați și femei, aceleași polemici sterile despre ce mai bombardăm azi. Unde se mănâncă ieftin sau ce trupă de care a uitat toată lumea vine luna viitoare la festivalul de etnobotanice.
În weekend mergeam în coloană spre graniță și mă depășeau bolizi de sute de mii de euro care troncăneau și scoteau fum mai ceva ca tractoarele comuniste. Păi eu am un tomberon de mașină veche de 18 ani și nu scoate fum, frate?! Trece ITP-ul de capul ei și-acum. Gaborii fac filtru pentru viteză peste drum de trotuarul unde se plictisesc prostituatele la agățat.
Într-o săptămână premierul ne spune că am intrat în criză, iar săptămâna următoare instituțiile ne spun că s-ar putea să intrăm în criză. Analiștii ne spun că trebuie să facem ceva cu deficitul ca să nu intrăm în criză, după ce toată presa ne spune că nu-i nicio criză dacă reușește premierul să rezolve criza. Mă întreb câte facultăți trebuie să faci pentru concluzii de-astea. Elitele se ceartă de trei ori pe zi că l-au votat pe un autist care n-a făcut autismul pe care îl voiau ele, dar te încaieră dacă-l faci tu autist după ce îl fac ele albie de porci.
Trump și Iran se întrec în cine poate închide strâmtoarea aia mai repede, de două ori pe zi. Toate părțile implicate în toate conflictele de pe glob declară victoria absolută o dată la două zile și pacea a treia zi. Pe urmă se bombardează la cinci minute după acord, că își uitaseră paltonul la negocieri sau ceva și n-a vrut adversarul să-l mai dea înapoi.
Pentru că statul nu știe să colecteze taxele și datoriile de la rău-platnici, crește taxele și datoriile pentru toată lumea. Pentru că statul nu poate opri fraudele la concedii medicale, desființează prima zi de medical pentru toată lumea. Pentru că statul nu poate reforma sistemul medical și mafia instituțională, restricționează accesul la sistemul medical. Pentru că statul nu poate rezolva violența fizică, amplifică violența instituțională.
Europa închide centrale nucleare și deschide mine de cărbune. Apoi Franța zice că se concentrează pe regenerabile și mai deschide niște centrale nucleare. Apoi se închid minele la noi ca să facem centrale pe gaz pe care nu le mai facem că n-avem nevoie de gaz rusesc, deși am avea gazul nostru dacă nu-l dădeam. Apoi nu mai facem pentru că facem reactoare modulare care nu dau randament economic nicăieri în lume, dar o să funcționeze rentabil la noi. Cert este că avem nevoie de centrale noi, de care se pare că n-avem nevoie pentru că vindem acțiuni la centralele pe care le avem deja.
Războaiele interminabile sunt despre drepturile femeilor, chiar dacă acestea mor cu zecile de mii. Influencerii se ceartă pe care securiști sunt mai securiști decât ceilalți securiști, iar guvernanții se concentrează pe adunatul mărunților de sub canapea. Politicienii se ceartă despre cine nu vrea să vină la guvernare, că e prea belită ca să nu coste politic mai târziu. Opoziția se face că opoziție, administrația se face că administrează, economiștii se prefac că înțeleg economie, iar noi ne facem că trăim în democrație.
Vin rușii în fiecare săptămână. Vin chinezii în weekend. Trebuie să anulăm alegerile de dragul valorilor democratice. Trebuie să facem sacrificii ca să salvăm economia. Un consilier BNR ne spune că o să ajungem ca Grecia, dacă nu facem exact ca Grecia. Pentru cine salvăm noi economia, dacă nu pentru oamenii de rând? De cine salvăm noi economia, dacă nu de oamenii de rând?
Guriștii societății civile se înghesuie la sarmale cum se buluceau simpatizanți lui Dragnea la iahnia electorală. Vectorii exportă o democrație pe care noi înșine n-o avem. Este un teatru al absurdului. Asta e parodie, frate, nu realitate. Peste tot peisajul ăsta se potrivește coloana sonoră a ăluia cu acordeonul: Daaaaarlinc, trili frili looonsăng, mor gor fooongsăn, nevrâhevâr heeeeerv!!!!
