(transcriere din emisiunea Geopolitica la Zi cu Daria Gușă la Gold FM)
Una dintre știrile-bombă ale săptămânii acesteia, discutate pe larg în presa internațională, este faptul că Emiratele Arabe Unite au anunțat retragerea din OPEC, adică Organizația Țărilor Exportatoare de Petrol, și din OPEC+, începând cu 1 mai. Pentru cei care nu știu exact cum funcționează OPEC-ul, acesta a fost creat în anii 1960 de Arabia Saudită, Kuweit, Iran, Irak și Venezuela și este o organizație care încearcă să regleze oferta de petrol disponibilă pe piață și, astfel, să controleze și prețul petrolului. Dacă ești o țară care se bazează pe exportul de petrol, ai nevoie de o anumită stabilitate în ofertă și în prețuri. Practic, țărilor membre li se alocă de la centrul organizației un număr de barili de petrol pe zi pe care îi pot exporta, exact pentru a menține prețurile constante.
În momentul de față, OPEC are 12 membri, iar de mâine va avea doar 11. Aici vorbim despre țările fondatoare, plus Algeria, Congo, Gabon, Nigeria, Libia și Guineea Ecuatorială. Au mai fost și alți membri în trecut, dar Qatar, Indonezia, Ecuador și Angola au părăsit organizația în ultimii 10 ani. Din 2016 s-a creat și OPEC+, din care fac parte și Rusia, Kazahstan, Azerbaidjan, Mexic, Oman, Bahrain, Sudan și Malaezia. Această includere a țărilor din OPEC+, care nu sunt membre OPEC în deplinul sens al cuvântului, în mecanismul de limitare a producției, este foarte importantă, pentru că astfel OPEC și OPEC+ controlează între 40 și 50% din producția mondială de petrol și aproximativ 80% din rezervele dovedite ale planetei.
Emiratele Arabe Unite erau al treilea cel mai mare actor din OPEC, iar cel mai mare exportator este Arabia Saudită, care este liderul de facto al organizației. Nu doar pentru că exportă foarte mult și are rezerve extrem de mari, ci și pentru că este una dintre puținele țări care își pot schimba foarte ușor, de la o zi la alta, cantitatea de petrol pe care o exportă. Aici vorbim despre milioane de barili pe zi, ceea ce îi permite să influențeze foarte ușor și prețul petrolului. Poate tolera și prețuri mai scăzute la petrol pentru mai mult timp decât restul membrilor, îi poate astfel șantaja și are mai multă putere de control.
Al doilea cel mai important actor din OPEC și OPEC+ este Rusia, pentru că are o producție foarte mare și, din 2016, se coordonează foarte bine cu Arabia Saudită în toate acțiunile OPEC. Dacă ne gândim la cum se iau deciziile când vine vorba de prețul petrolului, chiar dacă OPEC-ul este menit să fie o organizație democratică, în care fiecare stat membru are drepturi egale, de obicei putem presupune că Arabia Saudită și Rusia negociază mai întâi separat. Apoi, la întâlniri, Arabia Saudită propune o anumită direcție, Rusia mai negociază puțin, iar restul membrilor trebuie să accepte aceste cereri.
Emiratele Arabe Unite au spus că doresc să părăsească organizația pentru că nu mai vor să accepte limitarea producției de petrol. Ele ar putea exporta 5 milioane de barili de petrol pe zi de anul viitor, nu doar 3 milioane, cât sunt limitate acum de către OPEC. Vedem că au ales acest moment dificil pentru lume, când vine vorba de resursele de petrol, pentru a anunța această mișcare. Mulți nu înțeleg de ce tocmai acum au decis să facă acest pas, deoarece acest lucru aduce și mai multă volatilitate pe termen scurt și chiar mediu pe piețele de petrol.
Majoritatea teoriilor includ faptul că Emiratele Arabe Unite și Arabia Saudită nu se mai înțeleg și că există tensiuni între cele două. Am un editorial din ianuarie pe Solid News, care explică mult mai profund aceste tensiuni. Astăzi nu avem timp să reluăm toată acea analiză, dar acesta este motivul cel mai des invocat de analiști: Arabia Saudită încearcă să mențină producția de petrol a membrilor OPEC limitată, pentru ca prețurile să rămână ridicate pe termen lung, în timp ce Emiratele Arabe Unite, dimpotrivă, vor să vândă mai mult și mai ieftin. Asta și în contextul în care, după terminarea acestui război, vor trebui ajutate țările care nu vor mai avea rezerve de petrol.
Această poziție ajută și SUA. V-am explicat săptămâna trecută că, dacă Emiratele Arabe Unite păreau inițial că își mută alianța spre China, imediat ce americanii au acceptat să le ofere din nou o linie preferențială de schimb la Rezerva Federală, relațiile cu SUA s-au îmbunătățit. Această decizie ajută SUA, deoarece americanii au cerut în mod repetat ca OPEC să aibă o influență mai mică în sistemul internațional. De când Rusia a început să colaboreze strâns cu Arabia Saudită, acest lucru nu a mai convenit Washingtonului.
Trump a cerut public de mai multe ori să existe mai mult petrol pe piață. În acest context, există mai multă flexibilitate pentru SUA, deoarece cartelul OPEC devine mai puțin puternic. Astfel, SUA se poate alinia direct cu producția Emiratelor Arabe Unite, fără a mai depinde de Rusia și Arabia Saudită pentru schimbări pe piața petrolului. Interesant este că în presa chineză nu s-a menționat deloc acest beneficiu indirect pentru SUA, ceea ce, în opinia mea, este un motiv mai realist.
Putem înțelege astfel că Emiratele Arabe Unite sunt puse într-o poziție dificilă. Vedem că au făcut mai multe greșeli și continuă să joace slab, aliniindu-se în principal cu americanii, putem interpreta această decizie ca o recunoaștere a unei înfrângeri. De acum, vor fi tratate ca un stat care, deși avea aspirații de putere mijlocie spre putere regională majoră, va fi folosit de americani și, posibil, de alții, în principal pentru resursele sale de petrol și capital.
Deja vedem acest lucru în Republica Democrată Congo, unde, în contextul intereselor americane, SUA finanțează, alături de Emiratele Arabe Unite, o unitate paramilitară pentru a proteja minele. Vorbim despre sute de milioane de dolari pe termen scurt și mediu, poate chiar mai mult pe termen lung. Din informațiile disponibile, deși nu sunt foarte detaliate oficial, majoritatea acestor fonduri ar urma să provină de la Emiratele Arabe Unite.
Urmărește emisiunea integrală aici:
