Autor: Marius Ghilezan
Dintre toate protestele fermierilor din Europa, cele mai dure au fost în Paris și Bruxelles. În majoritatea țărilor UE, acestea continuă. Costurile mari la energie, restricțiile climatice și de mediu, concurența neloială a produselor din Rusia și Ucraina, fără standarde de calitate, inflația, creșterea costurilor la îngrășăminte, a prețului carburanților, a lipsei fondurilor de compensare a pierderilor din cauza secetelor au dus fermierii europeni la disperare. La toate acestea se adaugă o birocrație excesivă a Bruxelles-ului.
Momentul culminant al revoltelor s-a înregistrat odată cu blocarea Parisului și stropirea Primăriei cu fecale din vidanje. Belgienii au aruncat cu ouă în clădirea de sticlă a Consiliului Europei. Au incendiat baloți de paie și cauciucuri în fața instituțiilor fundamentale europene. Polonezii au blocat punctele vamale de intrare a tirurilor ucrainiene. Praga a fost mult timp sub asediul tractoarelor. Portughezii și spaniolii n-au renunțat. Doar în România, protestele s-au mai înmuiat. Încă de la început, am spus că acestea sunt controlate de statul profund. Nici nu au obținut prea mare lucru. Niște bani în plus la subvenție și renunțarea la accizarea motorinei.
Citiți AICI articolul integral!
sursă: romanialibera.ro
