Autor: Sorin Roșca Stănescu
Reprezentanții coaliției ne duc cu preșul. Încearcă să ne convingă cum că greva generală a profesorilor, intrată azi în cea de-a 13-a zi, număr cu ghinion, nu le-a lăsat posibilitatea să-și negocieze viitorul. Să stabilească până în detaliu cum ar urma să arate viitorul guvern, cine ce ministere ar urma să preia și care sunt prioritățile în materie de guvernare. Au avut tot timpul staffurile celor trei partide să facă acest lucru. Negocierile legate de grevă, precum și adoptarea unor măsuri care să-i satisfacă pe dascăli nu au ocupat decât o fracțiune din timpul aflat la dispoziția liderilor politici. Și atunci se pune întrebarea ce au urmărit aceștia trăgând de timp.
Dacă aș fi rău intenționat, aș putea să afirm, așa cum alții o fac deja, că guvernanții au avut nevoie ca pe ultima sută de metri să-și pună în căruță încă câțiva saci. Și după caz să mai facă câteva numiri de protejați în poziții aducătoare de beneficii. Nu sunt însă cârcotaș. Dar totuși trebuie să găsesc o explicație.
O posibilă explicație este raportul dintre puterea celor trei partide politice și puterea de la Cotroceni. Între cele două forțe presupun că s-a jucat o întreagă partidă. Indiscutabil, președintele Klaus Iohannis își exercită încă o mare autoritate asupra PNL. Le poate băga pe gât – și încearcă să o facă – câțiva miniștri în poziții cheie. Se aude din ce în ce mai insistent de pildă că pe Cătălin Predoiu încearcă să-l rotescă de la Justiție la Ministerul de Interne. Dar ce face cu Aurescu? Îl trece la PSD cu funcție cu tot? Ce se întâmplă la Apărare? Cum chizbuiește Klaus Iohannis să-și înșurubeze în continuare sticlă omul său în fruntea Armatei? Dar la Educație? Este suficient să ne punem câteva întrebări cum sunt cele de mai sus pentru a descoperi că spațiul de manevră al liberalilor în raport cu președintele este mai îngust decât oricând.
Pentru PSD este mai simplu. Și totuși și PSD a tras de timp. Semn că autoritatea președintelui Klaus Iohannis se exercită și asupra lui Ciolacu. În tot acest joc, care se poartă cu încrâncenare, pe tăcute și uneori la nivelul zvonurilor, pozițiile UDMR, pentru care maghiarii s-au luptat cu atâta înverșunare atunci când s-a format coaliția, ar putea să se șubrezească. UDMR, care deține două poziții foarte importante în arhitectura Executivului, este în pericol să piardă cel mai mult proporțional cu puterea pe care o exercită. Și nu este deloc exclus ca, într-o oarecare măsură, Klaus Iohannis să-și poată exercita autoritatea și asupra UDMR.
În toată această ecuație, care ne ține de zile întregi cu sufletul la gură, serviciile au și ele interesele lor. Nu există Guvern al României în care serviciile secrete să nu-și plaseze oameni în poziții cheie. Am fi extrem de naivi să ne imaginăm că negocierile se poartă doar în interiorul partidelor sau doar între partide și instituția prezidențială.
Coalița nu este de capul ei nici dacă ne raportăm la interesele câtorva aliați ai căror ambasadori nu au fost, nu sunt și nu vor rămâne simpli spectatori la spectacolul desfacerii și facerii unui guvern român. Interesele ambasadelor sunt strâns legate de cele ale celor mai puternice corporații din țările respective. Nu-i poate fi deloc indiferent Austriei, de pildă, cine va fi ministru la Energie sau la Finanțe. La fel cum Statele Unite sunt și ele interesate de profilul miniștrilor Apărării sau ai Externelor.
La fel cum greva dascălilor nu avea cum să încurce și nici cum să întârzie finalizarea negocierilor pentru noul Guvern, nici modul în care acesta va fi croit nu poate lăsa indiferente liniile de forță mai puțin vizibile pentru publicul larg sau chiar invizibile pe care le-am enumerat mai sus.
sursă: corectnews.com
