Uniunea Europeană face un pas periculos către instituționalizarea cenzurii. Sub pretextul combaterii dezinformării și al protejării spațiului digital, se conturează un model care transformă libertatea de exprimare dintr-un drept fundamental într-un privilegiu condiționat de conformarea la standarde birocratice și filtre administrative.
Prin Regulamentul (UE) 2022/2065 privind serviciile digitale (Digital Services Act – DSA), sunt extinse obligațiile platformelor online de a monitoriza și elimina conținuturi considerate generatoare de «riscuri sistemice». Deși nu instituie explicit o lege a autorizării prealabile, mecanismele de conformare și presiunea administrativă pot conduce, în practică, la o filtrare preventivă a exprimării în mediul online.
Libertatea de exprimare riscă astfel să fie mutată din logica răspunderii ulterioare pentru abuz într-o logică a conformării anticipate. Nu mai vorbim doar despre sancțiuni stabilite de instanțe, ci despre limitări impuse înainte ca opinia să poată circula liber.
Guvernul României are obligația constituțională de a apăra dispozițiile articolului 30 din Constituția României, care garantează libertatea de exprimare. În loc să apere ferm drepturile cetățenilor români, actuala putere executivă adoptă fără rezerve o agendă care mută decizia asupra limitelor exprimării din zona controlului judecătoresc în sfera administrativ-tehnocratică.
Libertatea de exprimare nu este negociabilă. Într-o democrație autentică, statul nu autorizează opinii și nu stabilește adevăruri oficiale, ci garantează cadrul legal în care cetățenii pot vorbi liber, asumându-și răspunderea pentru afirmațiile lor.
Datoria Guvernului României este să respecte toți cetățenii români și Constituția țării, nu să execute mecanic directive sau orientări politice provenite din afara voinței suverane a poporului român. Supremă este Constituția României, iar orice politică publică trebuie să fie subordonată acesteia.
