Scăderea deficitului bugetar e o simplă iluzie contabilă plătită scump de români. Profesorul Bogdan Glăvan explică de ce politica extractivă a Guvernului Bolojan, bazată pe scumpiri, inflație și prăbușirea puterii de cumpărare, nu e sustenabilă și riscă să provoace daune insurmontabile.
Salariul minim din România este și după majorarea aplicată la 1 iulie la coada clasamentului în Uniunea Europeană. Potrivit Eurostat, doar Bulgaria și Letonia au salarii minime pe economie mai mici decât România. Sursa citată menționează că salariul minim în România în luna iulie a fost de 825 de euro, fără a preciza că este vorba de salariul brut. Iar taxele pe veniturile salariale înseamnă circa jumătate, printre cele mai ridicate din Uniunea Europeană, ceea ce înseamnă că salariile nete, banii pe care se bazează un salariat sunt în realitate mult mai puțini.
În cifre, în România salariul minim net este de 2.699 lei, iar brutul e 4.325 lei, valabil de la 1 iulie 2026.
Salariul minim din România, direct la coada clasamentului UE
Revenind la salariile în țările Uniunii Europene, doar Bulgaria, 620 de euro și Letonia, 780 de euro se află sub România. Aceste date oficiale contrazic narativul din ultimii ani, susținut rând pe rând de guvernele Câțu, Ciucă, Ciolacu și Bolojan. În esență, autoritățile susțineau că românii ar câștiga și ar trăi mai bine ca grecii, ungurii, slovacii și portughezii, deși în realitate lucrurile stau cu totul altfel.
Și asta nu este tot. Perspectivele sunt dintre cele mai sumbre pentru români. România este campioană europeană la inflație. Acest lucru înseamnă evident că nivelul de trai se va deteriora și mai mult în următoarele luni sau chiar ani.
România are o inflație de circa 10%, de trei ori mai mari decât media Uniunii Europene, ceea ce spune totul despre felul în care este gestionată țara. Și ca și cum nu ar fi suficient, până de curând a exista temerea că România va fi retrogradată de agențiile de evaluare la categoria junk, ceea ce ar fi echivalat cu mesajul „a nu se investi aici”. În atare situație, simplul fapt că agenția de evaluare Fitch a decis să nu retrogradeze pentru moment România a fost speculat și prezentat de autorități ca a un mare succes.
„Rețeta” lui Nicolae Ceaușescu, reinventată
Economistul Bogdan Glăvan este profesor universitar, expert în macro și microeconomie, economia dezvoltării și economia monetară și director al Centrului de Economie Politică și Afaceri româno-american „Murray Rothbard. Profesorul bucureștean este un critic al programelor care propovăduiesc și instituie austeritatea și creșterea taxelor și a impozitelor pentru economia privată și pentru populație. Glăvan consideră că guvernul a dus România pe buza prăpastiei și compară chiar politicile care impun austeritatea ale Guvernului Bolojan cu cele ale dictatorului Nicolae Ceaușescu.
„Insistența obsesivă cu care este promovată reducerea deficitului drept marele succes al Guvernului Bolojan îmi aduce aminte de Epoca Ceaușescu. Ceaușescu a pus în practică un amplu program de economisire forțată. Termenul este științific, nu slogan. Pe șleau, cetățenii au fost înfometați de arătau toți slim-fit-aschimodie, consumul a fost redus arbitrar și brutal, pentru ca mai multe resurse să fie dirijate spre industrie, „investiții publice”, și spre rambursarea accelerată a datoriei externe. Avea Ceaușescu obsesia asta cu eliminarea datoriei”, punctează Glăvan.
Comentând tendința autorităților de a prezenta drept succese economice majore simple ajustări contabile obținute prin taxe și scumpiri, Bogdan Glăvan nu se limitează să facă o analogie istorică directă ci vine cu argumente. Întocmai ca în „Epoca de Aur”, populația este obligată să suporte costurile erorilor politicienilor, iar Guvernul Bolojan îi obligă pe români să înghită pilula amară a austerității.
„În esență, guvernul Bolojan (și guvernul Boc înaintea lui) a avut o viziune similară. Statul a procedat cam la fel și în comunism și în minunata democrație originală din prezent. Adică i-a expropriat pe iobagi ca să strângă mai mulți bani la buget. Nicolae Ceaușescu înfometa poporul cu alimentația lui științifică, Boc și Bolojan (și Ciolacu ș.a.) au mărit birurile. Ideea de bază a rămas aceeași: extragerea de resurse din societate pentru susținerea statului; o politică extractivă. Din perspectivă științifică micșorarea deficitului și a datoriei nu poate fi un scop în sine, la fel cum creșterea datoriei nu poate fi un scop în sine. Important este de ce o faci și cum o faci”, consideră profesorul bucureștean.
El nu neagă faptul că deficitul României este uriaș ci metoda prin care guvernanții au ales să opereze. Susținător al programelor economice liberale, Bogdan Glăvan critică programul liberalului, pe hârtie, Ilie Bolojan. Problema ar fi, spune acesta, că deficitul trebuie micșorat, însă în mod științific, nu în mod ceaușist și că în România deficitul bugetar a scăzut exclusiv pe fondul creșterii taxelor și a inflației. Iar creșterea continuă a taxelor și a inflației sunt nesustenabile, la fel cum și deficitul este nesustenabil, este semnalul său de alarmă.
„Pe primele 6 luni din 2026 deficitul este mai mic cu 1,6% din PIB față de anul trecut. Din aceste 1,6 puncte procentuale, 1 punct procentual provine din reducerea cheltuielilor de personal și de asistență socială. Nu fiindcă statul ar fi devenit mai suplu. Nici vorbă. Ci fiindcă salariile și pensiile au fost tăiate prin inflație. Ceva similar se întâmpla pe vremea lui Ceaușescu, mult mai agresiv. Inflația se manifesta atunci sub forma penuriei de produse pe piață, fiindcă prețurile erau fixate prin decret, deci nu puteau crește. Restul de 0,6 puncte procentuale se regăsesc pe partea de venituri a bugetului. Logic, fiindcă creșterea taxelor exact asta înseamnă (aduce mai mulți bani bugetului). Veniturile fiscale ale statului sunt exact cu 0,6 puncte procentuale mai mari decât anul trecut. Asta e tot”, arată Glăvan.
Evident, în acest caz se impune și întrebarea de ce nu este această politică extractivă una științifică? Răspunsul profesorului este edificator:
„Deoarece politica extractivă nu este nici ea, așa cum spuneam, una sustenabilă. Metaforic vorbind, dacă crește numărul vulturilor în comparație cu cel al porumbeilor, atunci vulturii vor suferi și ei inevitabil. Căci dacă porumbeii dispar, atunci vor dispărea și vulturii. Așa că politica incluzivă bate politica extractivă. O știu toți economiștii. Deficitul bugetar nu poate fi redus pe termen lung decât prin creșterea bazei de impozitare, adică prin îmbunătățirea colectării și prin creșterea producției”.
De ce nu e sustenabilă austeritatea
Bogdan Glăvan atrage atenția că o astfel de politică economică nu are cum să atragă adeziunea populației, încă un motiv pentru care guvernul ar fi trebuit să caute alte măsuri și să nu evite reforma. De altfel, deși taxele și impozitele care sufocă firmele mici și mijlocii, mediul privat și populația, au redus aparent deficitul, celelalte „boli” ale economiei nu doar că nu au fost vindecate, dar afecțiunile sunt acum galopante.
„Politica extractivă, respectiv austeritatea de tip Ceaușescu, Boc, Bolojan, nu sunt sustenabile și din alt motiv: nasc reacții adverse în societate. Nicio măsură care nu se bucură de susținere populară nu e sustenabilă. Iarăși, ce spun aici este aproape un truism, nu e cazul să ne prefacem că nu înțelegem. Regimul Ceaușescu s-a prăbușit la Revoluție. Austeritatea lui Boc a fost răsturnată ulterior, iar datoria publică a continuat să crească. În mod previzibil, așa cum am avertizat încă de acum un an, austeritatea lui Bolojan a născut conflicte sociale. Reducerea deficitului și creșterea economică merg mână în mână, de fapt. Mai ales că statul român va cheltuit mai mulți bani în viitor (pe pensii, pe armată etc.), deci va avea nevoie de și mai multe resurse. Cum le poate obține? Mărind birurile la infinit? Exclus”, crede expertul.
În final, el explică și cum ar putea fi obținute resursele economice pentru a scoate țara din criză. Din nefericire pentru România, niciuna dintre acestea nu se află în vederile guvernului, așa cum nici reforma reală nu a fost operată.
„Statul poate obține noi resurse doar redefinindu-și rolul, doar eliberând economia de poverile ne-fiscale și de taxele care fac regimul fiscal necompetitiv, doar încurajând munca, producția, acumularea de capital și meritocrația”, conchide Bogdan Glăvan.
