România are un pământ care crapă de secetă în fiecare vară și canale de irigații care, acolo unde mai există, funcționează pe jumătate, iar Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare, instituția care ar trebui să repare exact această problemă, reușește, an de an, o performanță de-a dreptul remarcabilă. Să dea sute de milioane de lei tot acelorași câteva firme din același județ, indiferent de guvern, de Ministru sau de licitație.
De la retrocedările din 1989, care au lăsat canale întregi de irigații pe terenuri intrate în proprietate privată, fără ca ANIF să mai aibă instrumentele legale de întreținere, până la eșecul ANCPI de a integra corect infrastructura de îmbunătățiri funciare în cadastru, exact ca în cazul Canalului Morii din Cluj, trecut în proprietatea municipalității deși o parte ar fi aparținut altcuiva, România a lăsat sistematic să putrezească exact rețeaua care ar trebui să o protejeze de inundații și secetă. Iar acolo unde, totuși, statul găsește bani să repare ceva, banii ăia par să găsească mereu drumul spre același grup select de firme.
428 de milioane de lei și un singur câștigător previzibil
Cel mai recent episod al acestei povești e un contract de peste 428 de milioane de lei fără TVA, scos la licitație de ANIF pentru refacerea sistemului principal de irigații din județele Olt și Teleorman, împărțit pe două loturi. Pentru fiecare lot au fost depuse câte două oferte. La lotul 1, asocierea condusă de Wagramer Termo 2000 SRL, alături de Olt Proiect Slatina, Secția de Proiectare Olt, Double A Trust, Condor Păduraru și Carmin Popstar Prod, s-a confruntat cu o asociere condusă de Hidroconstrucția AG, alături de Electromontaj, Global Industrial și Aquaproiect.
La lotul 2, situația s-a inversat ca formă, dar nu ca fond. Electromontaj a condus o asociere cu Aquaproiect și Hidroconstrucția, iar cealaltă ofertă a venit tot de la o asociere condusă de Carmin Popstar Prod, cu aceleași firme din Olt alături. Sunt aceleași șase firme din Olt, în combinații ușor diferite, care apar mereu de partea cealaltă a marilor jucători naționali din construcții hidrotehnice, Hidroconstrucția și Electromontaj, companii cu zeci de ani de experiență și lucrări de anvergură națională.
ANIF a decis, în faza inițială, să excludă exact asocierile conduse de Hidroconstrucția și de Electromontaj, deși oferta lor tehnică primise inițial punctajul maxim, invocând lipsa experienței similare în proiectare și presupuse modificări ale ofertei, și a declarat câștigătoare singurele oferte rămase, cele conduse de Wagramer Termo 2000 și de Carmin Popstar Prod. Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor a anulat această excludere prin decizia nr. 231 din 28 ianuarie 2026, iar Curtea de Apel București a confirmat definitiv soluția CNSC prin Hotărârea nr. 296 din 1 aprilie 2026, obligând ANIF să reia evaluarea ofertelor excluse nejustificat. Exact instituțiile statului chemate să verifice corectitudinea licitației au constatat că motivele invocate de ANIF pentru eliminarea concurenței nu au stat în picioare. Nu a fost o eroare izolată de procedură, a fost o decizie administrativă care, verificată, s-a dovedit nefondată, exact în beneficiul acelorași firme din Olt care câștigă, cu o regularitate suspectă, contract după contract.
Aceleași firme mereu câștigătoare
Secția de Proiectare Olt SRL, din comuna Salcia, și Olt Proiect Slatina SRL îl au ca administrator, asociat și beneficiar pe Necula Andrei Cristian, ambele fiind de inginerie și consultanță tehnică, deci practic același om în spatele a două firme diferite folosite pentru a completa aceeași asociere de licitație. Iar cifrele lor spun tot ce trebuie știut despre proporții, Secția de Proiectare Olt a raportat, pentru 2025, o cifră de afaceri de doar 3,36 milioane de lei, cu 5 angajați, iar Olt Proiect Slatina a avut o cifră de afaceri de 4,46 milioane de lei, cu 6 angajați. Două firme cu bugete anuale de câțiva milioane de lei, incluse ca parteneri de proiectare într-o asociere care licita, la un singur lot, peste 200 de milioane de lei. Practic, contribuția lor financiară proprie la capacitatea reală a asocierii de a executa un contract de asemenea anvergură e neglijabilă, rolul lor pare mai degrabă unul de a completa, pe hârtie, un tablou de experiență și capacitate tehnică diversificată.
Double A Trust SRL, din Năvodari, condusă de Cheval Alina Georgiana, cu Novac Elena Iuliana, Danu Magdalena și Deaconu Iulian Vasile ca asociați și beneficiari, e poate cel mai clar exemplu din tot acest dosar. Firma avea, în 2021, o cifră de afaceri de doar 527.396 de lei și un singur angajat. Patru ani mai târziu, în 2025, aceeași firmă raportează o cifră de afaceri de peste 10,5 milioane de lei, cu doar 4 angajați și un profit net de 6,2 milioane de lei, adică o marjă de profit de peste 59%, cu totul neobișnuită pentru un domeniu care presupune, în teorie, cheltuieli mari cu materiale, utilaje și forță de muncă. O firmă cu patru oameni nu are, în mod normal, capacitatea operațională de a executa fizic lucrări de infrastructură de zeci de milioane de lei.
Condor Păduraru SRL, din Slatina, e deținută de familia Păduraru, Ion, Sorin-Alexandru și Cristian, cu Codan Cătălin Ionuț ca administrator, și e, dintre toate, firma cu cel mai solid aparat operațional, peste 200 de angajați la vârf și utilaje proprii. A raportat o cifră de afaceri de 92,5 milioane de lei în 2024, scăzută la 64,6 milioane de lei în 2025, cu un profit net constant, între 5 și 15 milioane de lei pe an. Dar chiar și această firmă, cea mai capitalizată dintre toate, a avut ani, precum 2020, cu o cifră de afaceri de peste 113 milioane de lei, urmată de o scădere abruptă, apoi de o nouă creștere.
Carmin Popstar Prod SRL, din București, deținută de Pătrulescu Viorel Costel Cristian și Popa Marius Cătălin, a explodat literalmente ca cifră de afaceri, de la 6.395 de lei în 2015, la 212,8 milioane de lei în 2025, cu un profit net de peste 24 de milioane de lei și 126 de angajați. E o creștere de peste treizeci și trei de mii de ori în doar un deceniu, un ritm de dezvoltare care nu are, practic, niciun echivalent firesc într-o piață privată concurențială și care poate fi explicat exclusiv prin concentrarea masivă de contracte publice câștigate an după an. Iar Wagramer Termo 2000 SRL, din Slatina, condusă de Titiriga Petre Valeriu, a urmat o traiectorie similară, de la doar 2,02 milioane de lei cifră de afaceri în 2013 la 244,7 milioane de lei în 2025, cu un profit net de peste 25,2 milioane de lei și 108 angajați, devenind, de departe, cea mai mare dintre cele șase firme din Olt implicate în acest dosar.
Contracte mai mari decât firma care le câștigă
Dacă pui alături cifrele de bilanț și valoarea contractelor pe care aceste firme le-au câștigat de la ANIF, tabloul devine, de-a dreptul, absurd. Pentru lotul din contractul de 428 de milioane de lei fără TVA, valoarea unui singur lot depășește, de câteva ori, cifra de afaceri anuală individuală a fiecăreia dintre firmele mai mici din asociere. Secția de Proiectare Olt, cu doar 3,36 milioane de lei cifră de afaceri, sau Double A Trust, cu 10,5 milioane de lei, participă, alături de parteneri mai mari, la o asociere care își asumă execuția unui contract de peste 200 de milioane de lei doar pentru un singur lot. Practic, dacă ar fi trebuit să execute singure, independent, un contract de asemenea mărime, aceste firme nu ar fi avut nici capitalul, nici utilajele, nici personalul necesar. Regulile achizițiilor publice permit, teoretic, ca o asociere de firme să cumuleze resursele și experiența membrilor ei, ceea ce, în sine, nu e ilegal, dar tocmai de asta contează cine verifică dacă suma capacităților reale ale acestor firme mici justifică un contract de sute de milioane de lei, sau dacă asocierea servește, în realitate, doar ca vehicul administrativ pentru a îndeplini formal criteriile de eligibilitate, în timp ce execuția reală ajunge la cu totul altă firmă, care nici măcar nu apare ca subcontractant oficial.
Tiparul se repetă și dacă te uiți la cât de mult contează, pentru fiecare dintre aceste firme, exact banii de la ANIF. Pentru companii precum Carmin Popstar Prod sau Wagramer Termo 2000, salturile masive de cifră de afaceri coincid, an de an, exact cu perioadele de atribuire a marilor contracte de irigații, iar scăderile, acolo unde apar, coincid cu perioadele de litigii sau de blocaje administrative ale acelorași proceduri. Nu sunt firme care își diversifică activitatea pe mai multe piețe sau mai mulți clienți privați, ci sunt companii a căror „sănătate financiară” este complet dependentă de un singur „robinet”, cel al fondurilor publice gestionate de o singură agenție de stat. Iar când un asemenea „robinet” e controlat, ani la rând, de aceiași oameni, iar contractele merg constant către aceleași câteva firme, riscul nu mai e doar unul teoretic de ineficiență administrativă, ci unul de „parteneriat” între ANIF și un grup restrâns de interese private.
Directorul care a plecat de la ANIF direct spre Minister
Și cum nu există pădure fără uscături, așa îl are și Slatina pe Florin Ionuț Barbu. A intrat în administrația publică drept director la Primăria Slatina, în perioada în care instituția era condusă de Darius Vâlcov, fiindu-i om de încredere până în 2015. În 2014, cu susținerea PSD, a ajuns la conducerea ANIF, exact în perioada în care protectorul său, Vâlcov, era Ministru de Finanțe. Barbu a rămas la conducerea ANIF până în 2020, iar în acest interval a încredințat contracte de zeci de milioane de euro exact către „firmele surori”, Condor Păduraru SRL și Wagramer Termo 2000 SRL. Carmin Popstar Prod SRL a încasat, la acel moment, aproximativ 3,7 milioane de euro numai între septembrie 2018 și decembrie 2019. Ani mai târziu, același Florin Barbu a ajuns deputat PSD și a fost propus Ministru al Agriculturii, instituția care coordonează direct activitatea ANIF, exact agenția pe care o condusese și în beneficiul căreia funcționase circuitul de contracte cu firmele din Olt.
Banii care ajung, pe ocolite, la ferma unui fost lider PSD
Mai multe investigații jurnalistice publicate în 2026 au documentat un mecanism prin care o parte semnificativă din lucrările atribuite oficial firmelor Carmin Popstar Prod, Wagramer Termo 2000 și Condor Păduraru ar fi fost, în realitate, executate de o altă firmă, Nicosorian Total Ins SRL, înființată în 2018 în satul Grojdibodu, județul Olt, și controlată de Sorin Iancu, descris drept fost șofer de camion. Asta în condițiile în care multe dintre contractele ANIF interziceau explicit subcontractarea sau o limitau la procente sub 5%. Nicosorian Total Ins ar fi încasat, în ultimii trei ani, aproximativ 300 de milioane de lei din lucrări legate de irigații, bani cu care Sorin Iancu ar fi cumpărat, ulterior, un teren agricol de aproximativ 3.300 de hectare aparținând anterior fermei familiei lui Paul Stănescu, fostul secretar general al PSD și fost președinte al Consiliului Județean Olt. Ministrul Agriculturii de la acel moment a declarat că nu îl cunoaște pe Sorin Iancu, iar conducerea ANIF nu a oferit explicații privind mecanismul prin care o firmă fără contracte oficiale de subcontractare ajunge să încaseze, indirect, jumătate din valoarea lucrărilor atribuite altor companii.
Din păcate, acesta nu e un fenomen izolat la ANIF și pentru asta e suficient să te uiți la o licitație recentă, din iulie 2026, organizată de Primăria Craiova pentru un proiect de infrastructură de 150 de milioane de lei fără TVA. Printre cele șase asocieri de firme care au depus oferte s-a numărat din nou combinația Wagramer Termo 2000, Carmin Popstar Prod și Condor Păduraru, de această dată sub conducerea unei alte firme lider, Laurențiu H SRL. Aceleași nume, aceeași strategie de a se prezenta mereu împreună, dar cu roluri de lider schimbate de la o procedură la alta.
Cum arată situația la Cluj?
Cele șase firme nu au, momentan, contracte în Cluj. În schimb, datele oficiale ale ANIF despre suprafețele contractate pentru irigații, județ cu județ, arată o disproporție imensă. Suprafața contractată pentru irigații în județul Cluj este de doar 35,38 hectare, o cifră aproape de neluat în seamă comparativ cu alte județe din același program național. Galați are 76.774,32 hectare contractate, Giurgiu 37.855,44 hectare, Ialomița 27.628,19 hectare, Constanța 25.140,74 hectare, iar județul Olt are 19.040 de hectare contractate. Disproporția asta uriașă arată exact cât de concentrată e, de fapt, distribuția banilor din Programul Național de Reabilitare a Infrastructurii Principale de Irigații, și cât de puțin din acest program ajunge, în realitate, spre zonele unde infrastructura hidroameliorativă a fost complet abandonată sau lăsată în grija unor autorități locale fără resurse și fără instrumente legale clare. Ce rămâne absolut relevant pentru Cluj e chiar exemplul cu care a pornit această anchetă, Canalul Morii, trecut în proprietatea Municipiului Cluj-Napoca deși o parte din traseul lui ar fi aparținut altui proprietar. Aceeași boală administrativă care a permis, în Olt, concentrarea contractelor către un cerc restrâns de firme afectează, la Cluj, chiar dreptul de proprietate și de administrare asupra infrastructurii de apă din interiorul orașului.
Infrastructura de irigații și de desecare nu e un moft birocratic, e diferența dintre o recoltă salvată și un dezastru economic pentru fermieri, dar și dintre un câmp uscat de secetă și unul funcțional. Canalele de irigații prost întreținute sau abandonate nu doar că nu mai udă nimic în perioadele de secetă, ci pot deveni, la ploi abundente, exact sursa inundațiilor pe care ar trebui să le prevină, pentru că apa care nu mai are pe unde să circule controlat se revarsă, pur și simplu, peste terenurile agricole din jur, distrugând recolte și, uneori, gospodării întregi.
Când o agenție responsabilă de această infrastructură ajunge să aibă datorii de peste 136 de milioane de lei la bugetul de stat, în timp ce continuă să atribuie contracte de sute de milioane de euro unui cerc restrâns de firme, intră în discuție reziliența economică a unei țări întregi, care depinde, în ultimă instanță, de cât de bine funcționează exact genul de infrastructură pe care ANIF pare mai degrabă interesată să o transforme într-o sursă constantă de venit pentru câțiva antreprenori norocoși, decât într-un sistem funcțional, întreținut corect, care să protejeze pământul.
Sursa: gazetadecluj.ro
