„Ne spun unii acum că dejecțiile expectorate pe gură la Untold și îngurgitate cu atâta poftă și pasiune de copiii aceștia adolescenți, în căutarea sineului, trebuie cauționate pentru că vin dinspre un orfan…care iată, face carieră în muzică, „și crede în Dumnezeu”!
Nu știu ce CREDINȚĂ este aceea care deviază suflete și minți verzi, crude, abia înmugurite, către un potop de zgomot, abjecție violentă și idei sataniste, centrifugate în paroxism care alienează frumusețe, simțuri, rafinament, educație, delicatețe și cultură!!!
Mergeți în sala Ateneului… să vedeți acolo frumuseți de copii, cărora le strălucesc ochii de la atâtea Sonate și Preludii pe care le interpretează ca mici muzicieni! Să vedeți cum ascultă cuminți, în tăcere plină de respect pentru cei de pe scenă, ore de muzică clasică! Aceia sunt copiii pe care îi ADOR eu!
A fi orfan NU scuză nimic.
Iată povestea unui alt copil abandonat care a devenit medic.
El a ales să salveaze vieți, nu să distrugă, alături de alte fenomene de disoluție a gândirii, această generație fără ideal…înecată într-un hedonism primitiv!”
