(transcriere din emisiunea Geopolitica la Zi cu Daria Gușă la Gold FM)
Dar putem să spunem că războiul din Iran continuă, încă nu s-a rezolvat și nu știu dacă va fi rezolvat foarte repede cu aceste noi eforturi. S-ar putea ca lui Trump să-i fi fost impus un termen de rezolvare până pe 14-15 mai, când se va duce în China, în vizită oficială la Xi Jinping. Dar, dacă ne uităm exact la acțiunile din ultima săptămână, nici măcar asta nu pare extrem de probabil. Deși nu ne putem pronunța definitiv, pentru că vedem că toate informațiile care vin se contrazic aproape zilnic.
Administrația Trump a numit încă un membru în echipa de negociere cu Iranul, care să-l ajute pe Witkoff în toate aceste negocieri. Inițial pare ceva pozitiv, se fac eforturi pentru pace. Dar, de fapt, l-a numit pe Nick Stewart, care este șeful părții de lobby al Fundației pentru Apărarea Democrațiilor, care, de fapt, este o fundație majoritar finanțată de banii ai cetățenilor din Israel. Mulți spun că, de fapt, nu este Fundația pentru Apărarea Democrațiilor, ci Fundația pentru Apărarea Israelului, fiind o fundație care a cerut acțiuni agresive sau chiar război împotriva Iranului de foarte mulți ani și care a fost implicată în foarte mult lobby pro-israelian în SUA. Deci deja vedem că nu se concentrează, de fapt, pe partea aceasta de negocieri de pace, de care este nevoie, pentru că vedem că, în acțiunile propriu-zise de război, americanii nu prea au succes.
Dacă privim spre blocada ilogică impusă, pentru că nu poți să spui că dorești să fie deschise toate canalele de comerț și navigare, iar apoi chiar tu să le închizi, vedem că iranienii au continuat să blocheze unele petroliere ale aliaților SUA, iar americanii au reușit să blocheze unele petroliere iraniene, dar iranienii, cu ajutorul Pakistanului, au reușit să importe pe căi terestre. Și, oricum, au capacitatea de a scădea foarte mult producția înainte de a trebui să își închidă toate zonele de exploatare și de rafinare a petrolului, pentru că au trecut prin exact aceleași evenimente de blocare a producției și în primul mandat al lui Trump.
Dar iranienii, de la început, au fost cumva mai corecți din punctul de vedere al dreptului internațional și au spus că noi oprim blocada oricând. Dar blocada este rezultată din acțiunile SUA și, până când americanii nu ne vor lăsa în pace, nu vor pleca din Strâmtoarea Ormuz, atunci nu avem cum să oprim blocada.
În weekend s-a discutat despre un nou plan de pace trimis de iranieni lui Trump. Trump, duminică, a făcut o postare în care a spus că va citi imediat planul pe care l-au trimis iranienii, dar nu își poate imagina că acesta ar fi acceptabil, pentru că iranienii încă nu au plătit destul pentru ceea ce au făcut umanității și lumii în ultimii 47 de ani. Eu nu știu ce au făcut iranienii umanității și lumii în ultimii 47 de ani. Dacă aveți informații exact despre cum s-a luptat Iranul împotriva întregii lumi și a umanității în ultimii 47 de ani, să ne spuneți sau să-i spuneți și lui Donald Trump, că vedem că, atunci când este întrebat în interviuri de acest lucru, nici el nu știe să spună. Pentru că această poveste cu terorismul este una falsă, vasta majoritate a teroriștilor sunt de religie sunită, nu șiită. Deci clar nu sunt iranieni și chiar au fost în conflict cu iranienii în perioada în care aveau loc acele atacuri.
După ce a citit această propunere a Iranului, Trump a spus că, pe lângă această blocadă pe care au organizat-o, americanii vor începe și un proiect al libertății, Project Freedom, de luni dimineață, prin care vor escorta toate vapoarele neutre, adică din alte țări, vapoare comerciale, prin Strâmtoarea Ormuz, pentru a se asigura de această libertate de navigare. Asta a spus duminică seara.
De luni dimineață ar fi trebuit să înceapă acest program. Dar dimineața, când Marina SUA a postat un document care explica instrucțiunile exacte pentru aceste vapoare, de fapt documentul spunea pe șleau că cel mai bun lucru pe care puteau să-l facă este să rămână aproape de coasta Omanului și să stea cât mai departe de apele teritoriale ale Iranului, pentru că, dacă se apropie măcar de granița dintre ape, atunci americanii nu îi vor putea salva sau apăra. Practic, prin anunțarea acestei operațiuni, Trump și-a dat arama pe față și a demonstrat că, de fapt, Marina SUA nu controlează absolut deloc Strâmtoarea Ormuz și nu poate asigura exact ceea ce a promis că va asigura, anume comerțul continuu prin Strâmtoarea Ormuz.
Apoi Trump a postat că americanii au distrus șapte bărci mici din marina iraniană, ultimele rămase. Iranienii au negat acest lucru. S-a aflat după din alte surse că, de fapt, într-adevăr, americanii au lovit în câteva bărci, ca retaliere la faptul că iranienii, pentru a demonstra că nu există acest proiect al libertății și că americanii nu pot asigura siguranța niciunei bărci internaționale, au lovit un vapor sud-coreean. Dar aceste bărci lovite de americani erau, de fapt, niște bărci comerciale. Și Tasnim, agenția de presă iraniană, a spus că au fost și cinci civili omorâți, care se aflau la bordul acestor bărci, care, de fapt, nu aveau nicio legătură cu războiul sau cu armata iraniană.
Trump, până la urmă, a înțeles destul de repede că, de fapt, nu funcționează acest proiect al libertății al lui și a postat marți seara că, de fapt, au ajuns iar la negocieri cu Iranul, acelea cu Pakistanul, și că pun pe pauză acest proiect al libertății, dar că va lăsa totuși să rămână marea blocadă americană asupra iranienilor.
În tot acest timp, iranienii se pare că au atacat și Emiratele Arabe Unite. Au fost explozii și în Abu Dhabi, dar acolo unde erau investiții americane, din ce am înțeles eu. Dar mai grav a fost faptul că a fost lovit și terminalul de petrol din Fujairah și niște vapoare care tocmai plecaseră din portul de la Fujairah. Terminalul de petrol de la Fujairah era foarte important, pentru că era singura rută alternativă pentru Emiratele Arabe Unite. Am explicat de data trecută că Emiratele Arabe Unite au rămas singura țară din Golf care a continuat să rămână în alianța cu SUA și nu s-a reorientat în mod subtil, fără să anunțe public, ci a continuat cu toate acțiunile care le-au displăcut iranienilor, rușilor și chinezilor. Și prin terminalul de petrol de la Fujairah doar pe acolo au putut să exporte cam 1,5 milioane de barili pe zi în ultimele săptămâni, evitând Strâmtoarea Ormuz.
Ce au demonstrat acum iranienii este că și-au extins zona de control în Strâmtoarea Ormuz până la terminalul de petrol din Fujairah și au reușit să blocheze din nou exporturile de petrol ale Emiratelor Arabe Unite. Este ceva foarte grav pentru Emirate, pentru că din nou au trebuit să iasă public, să spună că vor retalia împotriva iranienilor și să nu poată face nimic. Pentru că, până la urmă, care a fost dealul făcut cu americanii? Da, îi lasă să aibă o prezență militară acolo, îi lasă să își ducă toate investițiile în Emirate, să facă profituri, vor investi miliarde și miliarde de dolari în SUA, dar măcar să le asigure siguranța. Și din nou americanii nu au reușit să facă acest lucru.
Au apărut mai multe rapoarte în presă că Kuweitul și Arabia Saudită au ales să fie mai înțelepte, aceste două state, și că nu le mai dau americanilor deloc acces la bazele militare sau la spațiul aerian. Și vedem că, din această cauză, deja sunt mai liniștite, nu au mai fost atacuri acolo de mai multe săptămâni. Pentru Kuweit era oricum extrem de important, pentru că în toată luna aprilie Kuweitul nu a exportat nici măcar un baril de petrol pentru prima dată în ultimii 30 și ceva de ani de la terminarea primului Război al Golfului. Deci vă puteți imagina cât de gravă este, de fapt, situația acolo pentru aceste state.
Reuters a raportat că până și Siria, care se află practic fix acolo, are doar vecini care exportă foarte mult petrol, chiar dacă propria industrie de resurse a fost distrusă de război, ar avea mai multe variante. Până și Siria își ia 75% din petrolul de care are nevoie din Rusia, nu din alte state.
Deci, ca să recapitulăm, de fapt toată această operațiune a arătat că Marina Americană nu poate să confirme ceea ce a promis. Nici măcar nu este într-o situație de război cu Rusia sau China sau cu vreun adversar foarte, foarte mare, ci este într-o situație de război cu Iranul, un stat care este sub sancțiuni și în dificultăți economice extrem de mari de aproape jumătate de secol. Și chiar și în aceste cazuri nu au reușit să-și arate măcar vreo superioritate militară, având în vedere că au de departe cel mai mare buget militar din lume. Bugetul militar al SUA este mai mare decât bugetul următoarelor nouă țări din topul bugetelor militare la un loc. Deci sunt sume colosale și, chiar și în acest tip de situații, nu reușesc să asigure nici măcar o zonă din Strâmtoarea Ormuz pentru traficul bărcilor și petrolierelor aliaților.
Ministrul de Externe Abbas Araqchi a fost și în Beijing săptămâna aceasta. Interesant, mai ales având în vedere că săptămâna viitoare se va duce Trump în Beijing. Nu pot spune că au ieșit niște concluzii noi din vizita lui Araqchi în China, dar din nou s-a reiterat și dorința iranienilor de a deschide Strâmtoarea Ormuz. Și Araqchi chiar a spus că este posibil să o deschidă instantaneu. Deci clar tot greul este pus pe spatele americanilor, care nu au absolut niciun scop plauzibil în acest război, deși au încercat să inventeze mai multe scopuri. Vedem că acest scop cu petrolul nu este fezabil și toate celelalte scopuri, mai ales acestea cu arme nucleare, puteau fi îndeplinite pe cale diplomatică.
Este un nou raport în Reuters care a spus că surse din intelligence, adică assessment-urile, rapoartele oficiale făcute de intelligence-ul american în ultima săptămână, arată că, de fapt, nu s-au schimbat deloc abilitățile militare iraniene din vara trecută până acum. Se estimează în analize că vara trecută au reușit să distrugă cam o treime din toate echipamentele centrale de îmbogățire a uraniului și de data aceasta nu s-a mai ajuns la niciun fel de progres. Iranul este exact la fel de îndepărtat, ca timp, de o armă nucleară cum era și acum două luni. Până la urmă, nu este deloc plauzibil acest motiv cu armele nucleare.
Vom vedea la ce fel de acord de pace se va putea ajunge, pentru că americanii nu pot cere nimic iranienilor. Pot cere redeschiderea Strâmtorii Ormuz, dar acest lucru clar se va întâmpla oricum în secunda în care prezența americană promite să nu se mai afle în Strâmtoarea Ormuz. Pot cere inspecții internaționale ale programului nuclear iranian, dar ar fi primit acest lucru oricum și înainte de începerea războiului.
Ce este mai complicat, însă, este că va trebui să ajungă la un deal privind reconstrucția Iranului, pentru că au fost foarte multe baze militare distruse în Iran, au fost foarte multe infrastructuri civile distruse, inclusiv acele poduri, acele fabrici. Și la fel discutăm și despre bazele militare americane distruse din Orientul Mijlociu, unde iarăși vorbim despre niște sume colosale. Americanii nu au cum să iasă bine din orice acord de pace, pentru că ori vor fi dispuși să plătească ei toate aceste sume, ceea ce ar fi în mod clar o înfrângere rușinoasă pentru ei, dacă ei sunt cei care trebuie să plătească, practic ar recunoaște că ei au pierdut acest război în fața mai micului Iran, ori vor fi obligați să îi oblige pe aliații lor din Golf să plătească ei.
Am mai spus că, după ce se va termina acest război, practic nu vor mai fi lăsate deloc autonome țările din Golf, ci vor fi folosite mai mult pentru a da banul jos. Dar atunci, din nou, se strică și mai tare imaginea americanilor. Țările din Golf vor trebui să îi părăsească, pentru că nici nu asigură apărare în schimbul acestor bani pe care i-au dat. Atunci este nevoie de aliați noi și americanii nici nu vor mai ști pe cine vor mai putea menține ca aliați serioși dacă așa își tratează toți prietenii: le distrug doar economiile și apoi se retrag liniștiți.
