Europa unită s-a născut din cenușa celui de-Al Doilea Război Mondial, din milioane de morți, din orașe rase de pe fața pământului, din lagăre, foamete și disperare. Ziua Europei este, înainte de toate, un legământ: promisiunea că popoarele europene nu se vor mai întoarce niciodată unele împotriva altora cu arma în mână, este un omagiu adus celor care au murit pentru ca generațiile următoare să poată trăi în pace.
Ziua Europei este un simbol! Iar simbolurile nu sunt detalii decorative, simbolurile sunt coloana vertebrală a unui stat. Drapelul, imnul, monumentele, ceremoniile, zilele naționale — toate acestea țin unită o
comunitate, fac parte din cultura unei națiuni. O națiune fără simboluri respectate devine o simplă populație administrată contabil.
Decizia lui Nicușor Dan de a anula recepția dedicată Zilei Europei nu este un simplu gest administrativ, o problemă de protocol, de agendă sau de economie bugetară. Este un gest de o gravă superficialitate politică și morală, este o rușine de nedescris pentru țara noastră. Pentru că Ziua Europei nu înseamnă șampanie și fotografii oficiale, înseamnă memoria unei civilizații ridicate peste ruinele celui mai mare măcel din istoria omenirii.
Ceea ce a făcut Nicușor Dan, președintele României, nu a fost să anuleze o recepție, ci să anuleze un simbol. Iar un stat care începe să-și bată joc de simboluri începe, încet-încet, să-și piardă memoria, demnitatea și identitatea.
Marile puteri înțeleg acest lucru. Rusia, aflată în plin război cu Ucraina, nu renunță la parada de 9 Mai, dimpotrivă, o amplifică. Pentru că știe că simbolurile hrănesc coeziunea, memoria colectivă și sentimentul de continuitate istorică. Putem critica Rusia â pentru multe lucruri — și avem motive serioase să o facem — dar nu putem să nu observăm că statul rus își tratează simbolurile cu solemnitate aproape sacră.
România, în schimb, anulează ceremonii, minimalizează memoria, golește sărbătorile de sens, transformă istoria într-o formalitate birocratică. Și apoi ne mirăm că oamenii nu mai cred în nimic, că patriotismul se stinge, că ideea europeană devine abstractă și rece.
Un conducător adevărat înțelege că simbolurile nu se administrează contabil; ele se protejează, se cultivă și se respectă, pentru că un popor trăiește nu doar din salarii și asfalt, ci și din memorie, demnitate și sens.
Iar când un politician nu mai înțelege importanța simbolurilor, problema nu mai este una de organizare, devine o problemă de viziune.
Și, poate, de statură istorică.
Din păcate, președintele României nu posedă aceste calități; de fapt, el nu are nicio calitate necesară unui șef de stat. Are în schimb, modestie! Dar, după cum spunea Napoleon, modestia este calitatea celor care nu au nicio calitate.
Marius Niculescu
