(transcrierea editorialului vorbit din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
Azi, Crin Antonescu a realizat o postare pe contul său de Facebook, pe care mi-a trimis-o și am primit-o cu plăcere, pentru că era un text despre „binevoitorii” săi, care, după în primul tur, acum, prin intermediari din presă, ar fi vrut să-l arvunească într-o susținere pentru Nicușor Dan, făcând, în acest sens, presiuni deloc plăcute, adică de-a dreptul, nesimțite. Le-a răspuns generic, Crin Antonescu, targetându-l într-un mod elegant, just, dar dur, pe cel care l-a sprijinit în primul tur, mă refer la jurnalistul Cristian Tudor Popescu, CTP, căruia i-a transmis, printre altele, că nu îi este deloc frică, ci este silă. Frica lui Crin Antonescu nu ar proveni în niciun caz nici din partea lui George Simion, nici din partea lui Nicușor Dan. Textul este foarte bine scris, puteți să-l citiți, inclusiv pe Solid News.
Iar acest text și atitudinea demnă și clară a lui Crin Antonescu, nu doar de ieri, ci și din ultimele zile, mi-a reamintit de ce anume l-am susținut la prezidențiale și am avut trei motive. Primul motiv, pentru că, știindu-l de mult, l-am cunoscut și am fost convins că este un intelectual pregătit corespunzător, un om care a citit multe și diverse cărți, care i-au asigurat o pregătire de tip universal, extrem de necesară unui președinte care vrea să conducă o țară cum este România astăzi. Al doilea motiv pe care l-am avut și pe care nu l-am explicat niciodată, dar acum a venit momentul, a fost că, prin câștigarea funcției prezidențiale de către Antonescu, aș fi avut garanția că o mare doză de suveranism va fi implementată prin deciziile de la vârful unei puteri condusă de către Antonescu și pentru asta aș fi fost gata, la turul 2, să și depun garanție, având în vedere toate lucrurile pe care le-am discutat, nu doar în ultima perioadă, ci și de-a lungul anilor. Asta cu suveranismul este o condiție de supraviețuire a României în următoarea perioadă, repet, cu condiția să fie implementat de la vârful puterii. În fine, al treilea motiv pentru care l-am susținut pe Antonescu este legat de garanția pe care o aveam referitor la blocarea accesului oamenilor Statului Paralel dintr-o funcție de mare răspundere. Este pentru mine și pentru alții, dar pentru mine este foarte important, pentru că eu cunosc în detaliu răul pe care l-au făcut acești oameni altor oameni, dar mai ales răul pe care l-au făcut României per ansamblu. Nu mai lungesc, aș putea să vorbesc mult timp despre Crin Antonescu, mai ales că-mi dă motive. Vă reamintesc și vouă și îi reamintesc și lui din punct de vedere public că, exact a doua zi, după alegeri, mi-am exprimat speranța cumva, sau dorința, că nu va părăsi scena politică și că, dacă tot s-a reîntors, ar face bine să rămână, pentru că pe această secetă de oameni politici bine pregătiți și de vocație, prezența lui ar însemna mult.
Deci am avut trei motive. De ce zic că am rămas cu aproape două, pentru finala prezidențială ce urmează? Speranța ca suveranismul să fie implementat de la vârful puterii este una care-l exclude din calculele mele pe Nicușor Dan. Deci rămâne în picioare dorința mea ca Nicușor Dan să nu devină președintele României, pentru că atunci cred că suveranismul nu va fi implementat de Nicușor Dan, pentru că eu îl consider în continuare un intermediar al altora. Al cui? Al celor din Statul Paralel, blocarea cărora reprezenta al treilea motiv pentru care l-am susținut pe Antonescu. Nicușor Dan nu corespunde nici din acest punct de vedere, dar absolut deloc; toată falanga lui de susținere, văzută sau nevăzută, este constituită din oameni din Statul Paralel sau controlați către cei din Statul Paralel. Dacă luăm argumentul numărul 2, n-am niciun motiv să mă îndoiesc de George Simion, apropo de suveranismul implementat de la vârful puterii. La motivul de la numărul 3, aștept mai multe dovezi, de aia am și folosit cuvântul „aproape” în titlul pe care l-am dat acestui editorial, care nu este unul de analiză, este unul mărturisitor și care prezintă niște aspirații.
