(transcrierea editorialului vorbit din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
Ieri am prezentat deranjul din PSD generat de candidatura lui Geoană (Decriptarea unei manipulări despre Mircea Geoană și viitorii săi susținători din PSD. Cazul Cazanciuc), respectiv a pesediștilor ce se pregătesc să dezerteze în primăvară și să îl susțină, menționându-i doar pe Vasile Dîncu și Robert Cazanciuc, deocamdată. Operațiunea apare ca fiind coordonată de o parte dintre rezerviștii Statului Paralel, conduși de către Florian Coldea, fapt ce e un argument în plus, prieteni, pentru a analiza azi potențialul lui Geoană, cine anume îl susține și ce șanse are.
Născut de Ziua Franței, în 1958, Mircea Geoană este fiul unui important general din regimul lui Nicolae Ceaușescu, generalul Geoană ce a fost implicat inclusiv în tranzacționarea sumelor încasate de către statul comunist român pentru repatrierea evreilor din Israel. Ascendența familială a favorizat integrarea tânărului Geoană în structura Ministerului Afacerilor Externe, unde a ocupat funcția de purtător de cuvânt după 1989. În acest fel a reușit numirea ca ambasador în SUA, din partea regimului Emil Constantinescu, ajungând apoi să fie numit și ca Ministru de Externe în guvernarea Adrian Năstase. A devenit președintele PSD, dar și al Senatului României, funcții pe care le-a pierdut odată cu înfrângerea la prezidențialele din 2009 în fața lui Traian Băsescu. Din 2019 este secretarul general adjunct al NATO, funcție cu atribuții minore, ba chiar inexistente acestea până la războiul ucrainean, dar sinecură calculată pentru Geoană spre a-i asigura acestuia trambulina exact la alegerile din 2024.
Potențialul electoral al lui Mircea Geoană este unul slab, dovedit prin candidaturile avute la activ. În 2004 a pierdut competiția pentru Primăria București în fața lui Băsescu chiar din primul tur, deși era susținut de un PSD cu un scor electoral de peste 40%. În 2009, deși din nou era foarte bine susținut la prezidențiale și în competiția cu un Băsescu căzut în genunchi, Geoană a pierdut din nou, făcând inclusiv în mod intenționat, atenție, toate greșelile posibile, generând astfel dictatura Statului Paralel asupra României, punându-și astfel colegii din PSD și susținătorii din campanie sub prigoana securiștilor lui Băsescu. În 2012, Geoană a intrat din nou în Parlament prin benevolența prostească, dar impusă cu pârghii externe colegilor tăi din PSD, pe care i-a trădat rapid, făcându-și propriul partid, Partidul Social Român (PSRO), cu care a candidat la alegerile din 2016. Scorul obținut de PSRO-ul său la locale a fost, atenție, de 99.000 de voturi pe țară, fapt ce l-a obligat să părăsească competiția de la parlamentare în mod rușinos.
Ăsta a fost candidatul Geoană. Cine îl susține astăzi însă pe acest candidat perdant în mod repetat și rușinos până în acest moment? Apoi pe lângă rezerviștii Statului Paralel, conduși de către Coldea, după cum v-am explicat, în mod vizibil se distinge o sumă de oportuniști ce-și justifică alegerea în virtutea faptului că ei ar susține omul NATO, deci al americanilor. Aceștia toți împreună încearcă să-i racoleze lui Geoană oameni de prin partidele politice, respectiv îi asigură sprijin mediatic prin suport financiar sau prin alocarea unor entități media pe care le controlează, de tipul televiziunilor Prima.
Oricât de ciudat vi s-ar părea, sprijinul american, prieteni, pentru Geoană este incert. Aveți încredere, pentru că vă spune unul, adică eu, care a discutat această temă în Statele Unite de 2 ori, chiar la Casa Albă, și în 2004, și în 2009; o să detaliez în mod precis și spectaculos cu altă ocazie. Geoană se bazează doar pe sprijinul a câtorva membrii din staff-ul lui Joe Biden, membri care astăzi este clar că vor dispărea din peisajul puterii în 2024. Ce șanse are Geoană? Foarte mici conform analizei mele. Candidatura lui nu este una consolidată, nici măcar susținută corespunzător, iar scandalurile care deja au început vor avea efectul ca s-o ridiculizeze. El nu va putea juca nici măcar rolul candidatului Factorului Extern, deoarece protagoniștii puterii de azi din România și-au securizat deja această postură, având avantajele împărțirii și alocării de contracte guvernamentale și oportunități de mari afaceri. De aici și așa să citiți și caracterizarea fatală făcută de către Marcel Ciolacu despre candidatul Mircea Geoană, aceea de „ciorbă reîncălzită”. Voi reveni asupra temei de câte ori se va reîncălzi, tema mă refer; până atunci, despre Mircea Geoană să auzim numai de bine.
