Autor: Cozmin Gușă
Ieri după-amiază, s-a încheiat și uvertura marii reprezentații geopolitice de la Shenzhen. Mă refer la întâlnirea de două zile și la negocierile de la Abu Dhabi dintre Rusia și Ucraina, mediate de către SUA, cu Emiratele Arabe Unite în calitate de gazdă privilegiată. Dar acesta este un rol important, pentru că le dă posibilitatea accesului la informații care îi transformă într-un soi de lider informal, din acest punct de vedere, în zona Orientului Mijlociu. Este un cadou făcut emiratezilor de către cele trei mari puteri, pentru că și China a contribuit la asta, dar în principal Rusia și Statele Unite ale Americii.
Se știu lucruri care nu au fost mediatizate prea mult în România, dar asta e viața. O să vedeți de ce nu au fost mediatizate, apropo de rezultatul acestor negocieri. Conform șefilor delegațiilor rusă, respectiv americană, mă refer la consilierul lui Putin, Vladimir Medinski, respectiv la Jared Kushner, ginerele lui Trump, cele două părți au confirmat un acord pentru o eliberare de prizonieri așa-zis umanitară, la scară largă. Nu este chiar atât de largă: este vorba doar despre o mie de prizonieri din fiecare tabără și atât.
Ce se mai știe? Nu există un armistițiu de pace. Moscova a respins propunerea ucraineană de încetare a focului asupra infrastructurii energetice, dar și în Marea Neagră, pe durata acestor discuții. Iar până săptămâna viitoare, când va avea loc reuniunea de la Shenzhen, rușii refuză pacea, până în momentul în care se semnează un acord de pace. S-a raportat, în același timp, după Abu Dhabi, că există un blocaj. Ucrainenii nu vor să accepte, în acest moment, redesenarea granițelor. Iar Rusia a jucat maximal, după cum v-am spus în zilele trecute: a cerut o nouă arhitectură de securitate la nivel european, dar și limitarea rolului Uniunii Europene în aceste negocieri de pace. Ceea ce vă arată foarte clar că perdantul, așa cum am tot spus când făceam previziuni acum doi-trei ani și, mai recent, când lucrurile deveniseră deja clare, este Uniunea Europeană.
E bine să știți că aceste discuții vin după o pauză de opt luni. Nu au mai existat contacte între ruși și ucraineni. Discuțiile au fost tensionate, lucru raportat și de ginerele lui Trump. Ucrainenii, însă, s-au trezit să spună: „Nu, domnule, a fost bine, a fost frumos, a fost o dinamică bună a discuțiilor și o fereastră de oportunitate”. Rușii nu au confirmat, nici americanii, deci este clar că nu a fost așa.
Ce este de subliniat în urma negocierilor de la Abu Dhabi? Ieri după-amiază, Jared Kushner și Steve Witkoff s-au suit în avioane și s-au deplasat, unde credeți? Exact la Moscova, unde astăzi, probabil pe la prânz, după ce Putin își va fi terminat antrenamentul de circa trei ore, trei ore și jumătate din fiecare dimineață, urmează să se întâlnească cu el. Vom avea, către după-amiază, probabil și imagini prezentate de presa independentă.
Vreau să subliniez ceva. Singurii care au susținut o conferință de presă după aceste negocieri au fost rușii. Vladimir Medinski a spus în felul următor, și îl citez. Se referă la europenii trimiși de către liderii UE să ia parte la aceste negocieri. Iată ce a declarat Medinski:
„Noi, rușii, nu înțelegem ce caută acești emisari europeni aici. Din punctul nostru de vedere, conducerea Uniunii Europene se ocupă cu escrocheria de grup, cu escrocarea poporului ucrainean, pentru că acești lideri ai UE finanțează și aprovizionează cu arme doar una dintre părți, anume Ucraina, și contribuie astfel la moartea în masă a civililor. Din acest motiv, noi nu avem ce să ne înțelegem cu europenii, nu avem ce discuta cu ei, mai ales că nu au venit cu nicio inițiativă de pace pe care să o pună pe masa discuțiilor. Din punctul nostru de vedere, au venit aici ca turiști, deci îi sfătuim să stea ca turiști la barul din holul hotelului, să vorbească despre treburile lor. Și le mai dau un sfat europenilor: să învețe de la trimișii americani, care au venit aici într-adevăr ca să obțină pacea în Ucraina.”
Este limpede, așadar, și congruent cu ceea ce vă spun în titlu: rușii încep, în mod vizibil, instrucția de front (cei care ați făcut armata știți ce înseamnă) cu liderii europeni, care apar deja în acea postură de perdanți despre care am pomenit mai devreme, după cinci ani de război ucrainean. Atenție! Sublinierea mea se referă la postura de perdant în ansamblul geopolitic, nu doar în speța războiului ucrainean. Ce înseamnă asta va fi și mai clar după Shenzhen, pentru că nici acolo europenii nu vor conta deloc. La masa unde se împart sferele de influență geopolitică, UE, ce ironie, la fel ca România, se va afla doar pe masa împărțelii. Nu va sta la masa la care vor fi, bineînțeles, cei trei: Putin, Trump și Xi.
Previzionez în felul următor: UE nu va mai fi tratată ca un întreg, ca entitate, decât în această fază a refuzului participării. Însă, îmi dau seama, realizez în mod logic, că, în mod consecutiv, Uniunea Europeană va fi feliată conform intereselor celor trei granzi: Rusia, SUA și China.
O să fac pentru cei care mă urmăresc acum o simulare destul de simplistă, dar pariez că nu va fi departe de adevăr, a ceea ce se va întâmpla la masa marii împărțeli de la Shenzhen, China, în 18-19 noiembrie. La primul tur de masă (pentru că așa se organizează aceste discuții, cu tururi de masă), Trump va spune că America are nevoie de influență cvasi-exclusivă în zona Mării Baltice: Suedia, Norvegia, Danemarca, Finlanda, Olanda, Polonia, Germania, Letonia, Estonia și Lituania. Cred că am citat toate țările din jurul Mării Baltice, cam atât de multe sunt. Putin, la rândul său, va decarta, cum se spune în jocul de cărți, și va spune că rușii se mulțumesc cu influența la Marea Neagră, adică în mod obligatoriu în țări precum Bulgaria și România, prin extensie, bineînțeles, și în Republica Moldova. La acestea, Putin va adăuga în mod clar și țările postcomuniste rămase, unde va dori să aibă influență majoritară: Ungaria, Cehia, Slovacia, plus o parte dintre țările foste iugoslave, în mod sigur Serbia. Xi Jinping, la rândul său, are doar interesul accesului pe piața comercială a Uniunii Europene și nu cred că va nominaliza vreo regiune sau țară anume. China este oricum prezentă deja peste tot, mai ales în țările mari ale Uniunii Europene: Franța, Germania, Italia, Spania etc. Acolo domină din punct de vedere comercial. Chinezii au interesul să li se garanteze acest acces comercial, dar au nevoie și de garanții de securitate, inclusiv militare, pentru fluxurile lor comerciale, pentru mărfurile și comerțul lor.
Se va face și al doilea tur de masă. Poate vor fi mai multe tururi de masă, dar eu doar pe al doilea îl mai previzionez astăzi aici, pentru că discuția va fi vastă. Se va trece cumva, la al doilea tur de masă, la metoda procentelor scrise pe șervețel sau pe foi de blocnotes. Nu este clar pe ce a notat Churchill la Ialta acele procente. Părea o foiță de blocnotes, putea să fie, însă, și un șervețel, conform cărora noi am fost livrați URSS-ului de către mărinimosul Churchill, un tip simpatic pentru mulți, dar pentru mine un tip detestabil, deși foarte inteligent, un iudeo-mason colaboraționist și extrem de limitat din punctul de vedere al viziunii politice. La al doilea tur de masă, bănuiesc că Trump va insista totuși ca America să-și păstreze, în mod minoritar și cam de ochii lumii, o oarecare influență la Marea Neagră. Și aici va apărea și România, cu bazele militare de aici. Nu toate. Dar va avea influență și în țări din fosta Iugoslavie. O să mă gândesc cam unde se va focaliza America și, în zilele următoare, o să vă transmit. Putin, la rândul lui, va plusa, cerând influență mai ales în Finlanda și în țările baltice, în plus. Este limpede deja că o va obține. Declarațiile de ieri ale președintelui Finlandei, care nu a avut decât cuvinte de laudă despre Vladimir Putin, sunt lămuritoare. La acest tur de masă, Xi Jinping probabil că va trece la chestiuni concrete din punct de vedere economic, de tipul unui tratat comercial extins China-UE, respectiv la cerința de a deține porturi la Mediterană și în Marea Neagră. Și aici se va referi, probabil, în mod concret, la porturi precum Odesa, Varna, Burgas și, să sperăm, Constanța. Voi continua această simulare, după cum v-am spus, și în zilele următoare.
Ce trebuie să pricepeți este că, în mod cert, aceste negocieri este posibil să se fi încheiat deja la nivelul echipelor speciale de negociatori din Rusia, SUA și China. Cei trei lideri se vor axa mai mult pe detaliile rămase în discuție. Pregătirile vor continua inclusiv astăzi la Moscova, acolo unde, pe o ninsoare (pentru că la Moscova este frig), Jared Kushner și Steve Witkoff au fost întâmpinați de Kirill Dmitriev, de data aceasta. I-am văzut pe Jared Kushner și Steve Witkoff, Jared Kushner era îmbrăcat în tricou, total nepregătit pentru asemenea vreme, ajungând acolo și pregătindu-se de întâlnirea cu Putin.
O adaug aici și pe Ursula von der Leyen, precum și episodul din Bulgaria, ca exemplu pilduitor despre cum va fi tratată UE de acum înainte, dacă nu pricepe că i-a trecut vremea, că a devenit o entitate de negociat și nicidecum o entitate negociatoare. Ouă, legume, fructe, huiduieli. N-a fost deloc întâmplătoare acea regie, acel scenariu cu regia inclusă din Bulgaria. Asta au vrut să le arate liderilor UE prin trimiterea acasă a Ursulei von der Leyen.
În final, am un exemplu particular referitor la ruși și la raportarea fluctuantă la ei. Îl includ pe un prieten bun al meu, care este astăzi președintele Federației Ruse de Judo. A fost președinte al Federației Europene de Judo, până în 2022. Un președinte foarte bun, care a atras multe fonduri și a realizat o organizare excepțională. Dar, în 2022, odată ce a început războiul, după ce Putin a fost îndepărtat de către Marius Vizer de la președinția onorifică a Federației Internaționale de Judo, amicul meu, Sergei Soloveychik, a plecat prin demisie, cu onoare, de la șefia Federației Europene. Ei bine, după 2022, când a devenit doar președintele Federației Ruse de Judo, ceilalți președinți și oficiali de la nivel european și internațional, dintr-odată, în mod scârbos, l-au repudiat. Atenție! Cu doar câteva luni înainte, pe românește, îi pupau ghiulul și se înclinau cu mult respect în fața lui, după cum s-a văzut, în mod evident, mimat. Sergei stătea la competițiile sportive doar cu mine, în tribună sau la mese, între competiții, dar era calm și senin. Îmi spunea mereu, în discuțiile noastre, că va fi bine, că timpul va trece și că el știe de ce suferă și pentru ce suferă, dar are încredere că strategia rusească este una potrivită. Pe la mese sau prin tribune, pe unde stăteam, din când în când mai venea pe la noi vreun președinte de federație națională mai curajos, de ocazie, saluta și pleca rapid, ca nu cumva să fie bănuit de colaboraționism. Cam așa era atmosfera.
Vă povestesc asta pentru că, de vreo trei luni de zile, mi s-a spus că eu nu mai particip la competițiile de judo, nu mai sunt președintele federației. Sigur că discut des cu prietenul meu, dar românii care s-au dus, colegii mei de la Federația de Judo, mi-au povestit că, de trei luni, este din nou coadă la președintele Federației Ruse de Judo pentru audiențe, pentru a-i pupa din nou ghiulul, dar, în mod sigur, asta nu se întâmplă doar pentru că Rusia a câștigat între timp titlul european la judo pe echipe sau argintul la Campionatele Mondiale pe echipe. Vreau să vă spun că șefii federațiilor naționale sportive, nu doar cei de la judo, se reorientează, simțind în mod oportunist de unde va bate vântul în viitor.
V-am povestit acest exemplu particular, pe care îl cunosc în mod nemijlocit, pentru ca să înțelegeți cum va fi și cu liderii politici ai UE, în viitor. Este limpede că îl vor lăuda, apoi îl vor căuta pe Putin. Probabil vor proceda la fel și cu Lavrov sau cu alți consilieri de tipul lui Kirill Dmitriev de la Kremlin. Însă la fel de limpede este că, indiferent dacă vor fi primiți sau nu de către liderii ruși, vor trece în mod obligatoriu prin perioada premergătoare a instrucției de front, exemplificată de Vladimir Medinski prin felul în care i-a tratat pe liderii europeni care au vrut să stea la masa discuțiilor și au fost trimiși să-și bea ceaiul, whisky-ul sau vinul la barul din holul hotelului.
