Nici n-am apucat bine să speculez, zilele trecute, că declarația comună a celor trei lideri de partid din Scoția, Țara Galilor și Irlanda de Nord (care și-au anunțat intenția de a se separa de Regatul Unit pentru a reveni în UE) ar putea fi pretextul ideal pentru repunerea în discuție a calității de membru UE pentru întregul regat, și aflăm din The Independent că prim-ministrul britanic Andy Burnham „pare să fi lăsat deschisă ușa spre răsturnarea Brexit, întrucât nu a eliminat posibilitatea de a include revenirea în UE în următorul manifest al Partidului Laburist”.
Descris de Daily Mail ca „un critic acerb al Brexitului”, pe care îl consideră cauza principală a unui „deceniu de declin” al Marii Britanii, Burnham a comentat că va încerca să „repare punțile” la întâlnirea la nivel înalt cu liderii UE programată pentru mijlocul lui octombrie.
Eforturile lui, a spus Burnham, vin în urma celor făcute de predecesorul său, Keir Starmer: „Prioritatea mea imediată este de a construi mai departe pe bazele puse de Keir [Starmer] în efortul de repara punțile. Pentru că aceste punți au fost rupte la începutul deceniului trecut. Iar Keir a făcut treabă bună în restabilirea acestor relații”.
Chestionat de jurnaliști, Burnham a explicat că Marea Britanie nu ar putea primi un regim special (și inexistent) de „membru asociat” în cadrul UE, așa cum i-a propus Ursula von der Leyen prim-ministrului Canadei; altfel spus, singura formulă de revenire în UE ar fi, pentru Regatul Unit, ca membru „plin”. Dar, până acolo, Burnham și-a declarat intenția de a ajunge la „un aranjament practic” cu UE, care să „dea un impuls economiei britanice”.
Burnham a făcut aceste declarații în pregătirea discursului său în fața Adunării Generale a Națiunilor Unite, pe care l-a ținut pe 22 septembrie și în care, așa cum declarase deja presei, urma să anunțe că Marea Britanie va intra într-o „nouă eră”, urmând să „depășească” un deceniu bântuit de „Brexit și alte turbulențe”.
Burnham a sugerat că aceste „turbulențe”, ba chiar însuși Brexitul, ar fi fost rezultatul interferențelor unor „actori străini”: „Cât privește problema generală (Brexit) – asta va face parte din discursul meu de mâine. Mă uit înapoi la ultimul deceniu, prin ce am trecut atunci când turbulențele apar de la actori externi care încearcă să manipuleze, să distorsioneze faptele, să influențeze procesul democratic britanic. În acest nou deceniu trebuie să fim foarte lucizi cu privire la acest aspect și să devenim mai puternici și mai pregătiți pentru astfel de provocări. Poate că britanicii ar spune că am mai trecut prin astfel de turbulențe politice în trecutul recent. Trebuie să fim mult mai clari atunci când forțe externe, inamicii noștri, încearcă să manipuleze opinia și sentimentele publicului în interesul lor, nu al nostru”.
Așa cum comentează Daily Mail, Burnham a „delegitimat”, practic, Brexitul, punând votul oamenilor pe seama manipulării „actorilor externi”.
Cât privește identitatea acestor „actori externi”, ea a reieșit plenar din chiar discursul ținut de Burnham la ONU. Este vorba, desigur, de Rusia. Potrivit unei alte relatări The Independent, Burnham s-a folosit de tribuna Adunării Generale ONU pentru a acuza Rusia de a fi „exploatat Brexitul pentru a semăna discordie în Regatul Unit” și pentru a informa întreaga lume despre constituirea unei noi agenții britanice pentru combaterea „dezinformării online”. Noul „National Center for Information Defence” se va ocupa de „războiul informațional rusesc”.
Burnham a declarat liderilor mondiali reuniți la New York că Marea Britanie și aliații ei au fost victimele unui „asalt la scară industrială” din partea „statelor ostile, inclusiv Rusia” care „se hrănesc din frica oamenilor”.
„Au trecut zece ani de la Brexit și țara mea a trecut printr-un proces de distrugere, astfel că acum avem o perspectivă unică, pe care v-o pot împărtăși”- a spus Burnham. După toate aparențele, avertismentul nu se referă la politicile și ideologiile guvernelor britanice care s-au succedat cu rapiditate în ultimul deceniu „de declin”, ci la „agențiile rusești, care au folosit toate mijloacele pe care le au la dispoziție pentru a răspândi minciuni și dezinformare și a profita de fricile oamenilor”.
În concret, potrivit lui Burnham, Rusia: a folosit „activiști”, „boți și site-uri false”; „a falsificat articole de ziar”; „a falsificat imaginea publică a 28 de organizații britanice, inclusiv universități și BBC”; a „amplificat narațiunile de extremă dreapta”.
În plus, Burnham a declarat că: „Avem probe că [rușii] au încercat să interfereze cu alegerile generale din 2019. De asemenea, știm că au încercat să intensifice tensiunile și tulburările în urma unor evenimente oribile. Ideea că ar exista cineva care să se folosească de astfel de lucruri în avantajul propriu este respingătoare, dar asta fac ei”. Nu rezultă exact la care „evenimente oribile” din istoria recentă a Marii Britanii se referă Burnham, dar catalogul este suficient de vast – de la rețelele de abuz sexual la înjunghieri și violuri până la o decapitare în mijocul străzii.
Continuând lista leziunilor, Burnham a declarat: „Kremlinul cheltuiește circa 1,3 miliarde anual pe manipularea informației. Vorbim aici de o campanie insidioasă, care ajunge în casele oamenilor și le manipulează sentimentele despre propria țară și propria comunitate, creând o narațiune a declinului, întețind divizarea și semnând disperarea. În plus, am văzut atacuri cibernetice asupra companiilor și instituțiilor noastre. Și știm că IA va multiplica aceste amenințări”.
În opinia lui Burnham, pericolul rusesc nu privește numai Marea Britanie, ci „este o provocare comună”, ceea ce îl îndeamnă să sară în ajutorul altor victime, sugerându-le să-și facă și ele propriile „centre de combatere a dezinformării”.
Discursul lui Burnham la ONU a intervenit după ce președintele american, Donald Trump, atrăsese atenția Marii Britanii că retorica anti-rusă a predecesorului lui Burnham, Keir Starmer, a fost „cam prea dură” și că Londra „ar trebui să fie ceva mai precaută”. Dar Burnham a ripostat reamintind că toți prim-miniștrii britanici au avut aceeași poziție, anume, că găsesc comportamentul Rusiei „scandalos și inacceptabil”.
Un purtător de cuvânt al guvernului britanic a subliniat: „Regatul Unit are o abordare unitară cu aliații noștri [mai puțin SUA, rezultă din context] cu privire la importanța apărării noastre, iar agresiunea rusă nu ne va împidica să susținem Ucraina”.
Potrivit unei relatări The Guardian, noul Centru național britanic pentru apărarea informației va „detecta, atribui și dezamorsa” atacurile informatice efectuate de puteri străine, „multe dintre ele înlesnite de IA”, „reunind agențiile de informații, organele judiciare și companiile de social media”. Rolul noii agenții este acela de a se asigura că „Regatul Unit are capacitățile defensive necesare pentru combaterea războiului informațional și construirea rezilienței naționale, ajutând comunitățile să identifice și combată dezinformarea, prevenind răspândirea unor narațiuni distorsionate și neadevărate despre Regatul Unit” – adică, presupunem, „narațiuni” care ar contrazice ce văd cetățenii pe geam cu ochiul liber.
Specific, Burnham a declarat că Marea Britanie a „susținut” deja Moldova să-și apere alegerile de astfel de atacuri, cu rezultatele știute. Din discursul lui Burnham rezultă că ajutoarele vor continua: „Cum Europa se îndreaptă spre o perioadă de alegeri, mai multe țări se confruntă cu aceste probleme – unele, pentru prima dată. Astfel că suntem gata să împărtășim și altora înțelegerea noastră despre cum lucrează acești actori și cum putem răspunde – pentru că asta este ceva vital pentru securitatea și reziliența noastră colectivă”.
Din acest punct de vedere, al „defensivei informaționale”, Marea Britanie s-ar încadra de minune în UE, care are deja o sumedenie de instituții, agenții, reglementări și instrumente de a lupta cu dezinformarea și manipularea și minciuna și fricile neregulamentare și interferența și agenturile, între care: „Centrul pentru Reziliență Democratică”; „EUvsDisinfo”; „The European Democracy Shield” (zis și „Scutul”, care a mai primit recent un alt scut, adică „scutul scutului”): „Digital Services Act”; „EU Rulebooks”; precum și mijloace de sancțiune constând în confiscarea activelor și/sau interzicerea intrării în UE precum și restricții financiare aplicabile nu doar instituțiilor și organizațiilor, ci chiar și persoanelor fizice, inclusiv celor care sunt cetățeni ai unui stat membru.
Avem, deci, un semn în plus de înfrățire ideologică peste îngustul Canal al Mânecii: noul prim-ministru Burnham se pregătește să apere Marea Britanie de ingerința poporului în democrație delegitimând votul pro-Brexit la fel cum a fost apărată și România, în 2024, prin delegitimiarea rezultatului alegerilor, urmată de anulare.
Sursele în text.
sursă: measponte.ro
