Autor: Marius Ghilezan
Povestea lui Prâslea cel Voinic și merele de aur are tâlc și astăzi. Ne mai amintim? Împăratul avea palate și grădini frumoase. În livada din spate, un măr rodea poame de aur, dar niciodată nu puteau fi culese. Erau furate “noaptea, ca hoții.” Fiul cel mic al Împăratului s-a angajat să vegheze. În cele din urmă, prinse urma zmeului și-i răpi aleasa inimii. Ce a urmat? Scrie în poveste.
Dar merele de aur ale României rămân culese, strânse și mâncate doar de grofii multinaționalelor? E o mirare sau o certitudine?
Cine plătește pune și muzica, nu?
Țara noastră este obligată de noul sultan de la Bruxelles să-și modeleze, după chipul și asemănarea celor mari și buni, bugetul de venituri și de cheltuieli. Guvernul este obligat să se încătușeze într-un prestabilit deficit de 4,4%, altfel noii otomani își vor aspri birurile pe ortomani.
Citiți AICI articolul integral!
sursă: romanialibera.ro
