Autor: Ovidiu Ioanițoaia
Deși destui l-au contestat, iată că Edi Iordănescu a făcut ceea ce n-au reușit selecționerii dinaintea lui, chiar mai cunoscuți decât el ca jucători, ca antrenori ori ca amândouă. A izbutit să readucă publicul lângă o echipă națională pe care suporterii o cam părăsiseră, sătui de evoluțiile slabe ale acesteia și, consecință logică, de rezultatele ei dezamăgitoare.
Aici, la Euro 2024, fanii s-au întors către „tricolori”, venind în număr foarte mare, neașteptat de mare!, să-i încurajeze. Căci nu-i puțin lucru să te deplasezi de la București tocmai la Koln ca să strigi „Hai, România!”. Asta presupune nu doar timp liber, ci și cheltuială.
Veți zice că mulți dintre susținătorii băieților noștri, după calculele mele prezenți vreo 25.000 la Munchen și peste 15.000 la Koln, unde stadionul e mai mic, aparțin comunităților românești din Vest. Compatrioți stabiliți în Germania, dar și în Italia, Franța ori Anglia, pretutindeni. Corect, numai că am întâlnit numeroși alții, de ordinul miilor, sosiți din țară, de la Constanța, Galați ori Iași, adică de la 2.200 de kilometri distanță!
Toți aceștia s-au strâns, evident, din patriotism. Pentru că, indiferent când au plecat și unde trăiesc, continuă să simtă românește. I-a mai atras însă, părerea mea, un motiv. Acela că naționala actuală, preluată de Iordănescu jr., le-a oferit din ce în ce mai des prilejul de a vedea fotbal. În plus, prin atitudinea ei, i-a mulțumit, i-a făcut mândri.
După o lungă perioadă de prestații mohorâte, greu de suportat, echipa României a ieșit la lumină, așa că a devenit o plăcere s-o urmărești. S-a scuturat de complexe și de frici. A căpătat viteză pe benzi și consistență pe centru. A scos autobaza din propriul careu și a îndrăznit în atac.
Și când și-a divulgat limitele, ca-n meciul cu o Belgie net superioară, chiar și atunci a arătat că vrea și știe să lupte, abordare ce i-a încântat pe suporteri. Care au răsplătit-o cu aplauze, cu ovații. În ideea că, admiteți clișeul, e important să câștigi, dar la fel de important e și să lupți. Că nu-i o rușine să pierzi în dispută cu unul mai bun decât tine.
Acum, înaintea duelului hotărâtor cu Slovacia, se discută aprins pe marginea așa-zisului „blat ideal”, în ideea că ambele formații s-ar califica în condițiile unui scor egal. Iar una dintre Belgia și Ucraina, în funcție de rezultatul direct dintre ele, ar părăsi competiția. Neîndoios că tema e tentantă și îndeamnă la speculații deși normal ar fi, și fair, să se joace corect și cel mai bun să învingă. Asta și e, din ce am citit, poziția lui Edi Iordănescu și a elevilor săi. „Trebuie să jucăm pentru a câștiga!”, a declarat selecționerul.
Sigur că, insist, așa ar fi normal. Numai că numeroase precedente atestă că în situații similare jucătorii s-au înțeles tacit pe teren și partidele s-au terminat cum au convenit ei. Cum și fotbaliștii cunosc că interesul poartă fesul, nu-i exclus ca și miercuri să se întâmple la fel, fără ca la mijloc să existe vreun compromis oficial. Va rămâne calificarea, iar detaliile se vor uita repede, nu-i așa?
sursă: gsp.ro
