Autor: Lelia Munteanu
În această campanie electorală, Benjamin Netanyahu a realizat până și performanța de a se întrece pe sine.
Deși (la miezul nopții, când scriu) au mai rămas câteva ore până când se deschid secțiile de votare, cel mai talentat mânuitor al spaimei din istoria Orientului Mijlociu trudește încă asiduu pentru supraviețuirea sa politică.
Chiar dacă partidul său, Likud, nu va aduna – în nici o formulă de coaliție – cele 61 de voturi necesare pentru a se perpetua în fruntea Executivului, Marele Bibi nu va ceda ușor. A mai păstrat un as în mânecă – Iranul. N-a l-a putut folosi în zilele premergătoare alegerilor. Doar fermitatea președintelui Statelor Unite l-ar putea împiedica să îl scoată din mânecă imediat după scrutin. Experiența ne arată că @realDonaldTrump nu este un campion al constanței. Faptul că în ultima săptămână a respins propunerea (fiind vorba despre Netanyahu, cuvântul adecvat ar fi „presiunea”) de lansare a unui atac comun americano-israelian asupra Iranului, nu garantează că își va menține poziția. Și-ar schimba-o numai dacă va considera că îi este utilă electoral. Ceea ce se știe în acest moment este că planurile pentru atac au fost elaborate. Dacă va fi lansat, atacul se va produce după 3 noiembrie, adică după alegerile de la jumătate de mandat din SUA. Cel puțin așa reiese din discuțiile purtate (conform surselor multiple și bine informate ale CNN) de generalul Eyal Zamir, Șeful Statului Major al Armatei israeliene, și omologul său american, generalul Dan Caine, șeful Statului Major Interarme.
Încă premierul de la Ierusalim ar avea, din 28 octombrie, o săptămână de manevre politice, pentru a forța o coaliție care să îi furnizeze al șaptelea mandat.
Alegerile de astăzi n-ar trebui să fie despre soarta lui Netanyahu. A avertizat – cu exemplară onestitate – Ronald Lauder, președintele Congresului Mondial Evreiesc: „Dacă Bibi va fi reales, Israelul riscă să piardă enorm (…). Israelul se află astăzi într-o situaţie foarte, foarte dificilă. Mai grea decât realizează cei de acolo. De când sunt preşedintele Congresului Evreiesc Mondial, am vizitat ţări europene şi de pe alte continente în care există organizaţii evreieşti. În fiecare, m-am întâlnit cu premierul sau cu preşedintele ţării respective. Adevărul este că Israelul a pierdut nu doar Europa şi alte regiuni, ci şi diaspora evreiască. Da, evreii din diaspora continuă să fie loiali Israelului, dar nu simt că Israelul îi protejează”.
Dacă alegerile de astăzi nu vor fi manipulate spre salvarea politică a lui Netanyahu, ci se vor desfășura întru salvarea statului Israel, de poimâine lumea va putea arăta altfel.
sursă: libertatea.ro
