Mihai Târnoveanu, despre interesele antiromânești ale lui Viktor Orban și cozile sale de topor din România

Înainte de a vorbi despre prietenia/unitatea româno-maghiară invocată de Viktor Orban, trebuie mai întâi să discutăm despre sinceritate, adică în primul rând despre respectul față de statul național, unitar, indivizibil român.

Nu l-am auzit pe Orban vorbind cu respect despre asta. Trebuie înțeles faptul că politica internă și externă a Ungariei, implicit cea de astăzi a lui Viktor Orban are un deziderat principal: Transilvania. Cine nu pricepe asta, nu pricepe nimic din geopolitica/istoria maghiară și cade în naivitate sau mai grav, în trădare. Acum, puțină istorie, pentru ilustrarea „baletului” de centură a politicii maghiare de ieri si de azi: revoluționarii lui Kossuth de la 1848 care au luptat împotriva Imperiului Austriac și a lui Avram Iancu, pierzând lupta, s-au „adaptat”, făcând împreună cu austriecii dualismul imperiului austro-maghiar pentru a nu pierde Transilvania. Apoi au pierdut Primul Război Mondial, dar pentru a nu pierde Transilvania, „bravii husari” imperialisti au trecut imediat după, în tabăra „anti-imperialista” bolșevică a lui Bela Kohn, atacând armata română, nerecunoscând Unirea de la 1 Decembrie 1918.

După ce am cucerit Budapesta și i-am scăpat de comunism, bolșevicii lui Bela au trecut în tabăra nazistă a lui Horthy, tot pentru Transilvania, rupând România prin Dictatul de la Viena. Pierzând și Al Doilea Război Mondial, naziștii lui Horthy se înscriu în partidul comunist din România, înființând Regiunea Autonomă Maghiară cu acordul lui Stalin. Mai apoi, după desființarea regiunii, fac ce fac și ajung prim-secretari de partid în Covasna și Harghita pe vremea lui Ceausescu, tot în numele „prieteniei” româno-maghiare. După 1989, continuă dualitatea pe tabere aparent opuse, una în zona Iliescu-Brucan prin „foști” tovarăși, înființându-se UDMR și alta în zona globalistă a GDS-Revista 22, având drept goarne personaje de genul Smarandei Enache, Gabriel Andreescu, Mihai Sora, invitat de onoare fiind Laszlo Tokes. În anii următori până-n prezent, UDMR este la guvernare indiferent de putere. Viktor Orban se face prieten pe rând cu Băsescu, Klaus Johannis, Marcel Ciolacu, filiala FIDESZ din România, făcând parte din guvernele lor. Nu este pentru prima oară când Viktor Orban face declarații de genul trăiască unitatea și destinul comun româno-maghiar, pentru ca mai apoi, la Băile Tușnad, să afirme că nu a recunoscut niciodată că Transilvania și Ținutul Secuiesc aparțin României. Același Viktor Orban, tot la Băile Tușnad, a declarat că românii care au afișat bannerul ,,Ceva este etern: Transilvania, pământ românesc ” sunt ,,ca drogații de pe podurile Budapestei”. Același Viktor Orban a recunoscut ca legitimă lovitura de stat din decembrie 2024 prin care s-au anulat alegerile în care Călin Georgescu a ieșit învingător, dar tot el „salută” declarațiile lui George Simion. Asta în timp ce tovarășii lui de la UDMR îl înfierează pe Simion si-l diabolizează pe Călin Georgescu. Același joc la două capete, având același obiectiv: plierea pe diverse situații, cu obiectivul Transilvania. Să nu uităm și traseul internațional, „baletul internațional”, vorba lui Călin Georgescu, pe care l-a făcut si-l face Viktor Orban: a pornit din rețeaua Soros, inițial înfocat anti-Putin, apoi cu Germania-Markel, după aceea pro-Putin, pro-Trump dar și pro-China, de cam s-a supărat Trump. Să nu supere pe nimeni, i-a vaxxinat pe unguri în pandemie cu tot ce a prins, de la Pfizer la Sputnik, inclusiv cu serul chinezesc.
Concluzia este: îmi cer scuze celor „de pe centură” că am comparat „‘politica” lor cu cea a Ungariei- Viktor Orban.

Îmi pare rău de cei care cred în poveștile lui Orban cu suveranismul, cooperarea și anti-globalismul. Dacă mâine Ursula se pronunță pentru regiuni autonome și ruperea Transilvaniei de România, Viktor Orban va deveni brusc pro-Ursula, cel mai bun frate al ei…al oricui, prin care își poate îndeplini scopul: Transilvania.

Dr. Mihai Târnoveanu 

sursă: napocanews.ro