Autor: Alin Stanciu
Priveam ieri cum unitățile cosmetice de de presă dezbăteau asiduu în regim continuu de BREAKING-NEWS moartea lui Navalnii. Pentru că oamenii mult mai experimentați în comunicare decât mine m-au învățat „să nu mă arunc” atunci când toți se coalizează să prezinte ceva am lăsat ziua să treacă fără să-mi bat prea mult capul. Dimineață însă, făcând revista presei internaționale am avut o revelație. Am înțeles de ce era nevoie ca odată în plus să fie pictat în culori sumbre Putin și regimul său. (de parcă cineva ar mai avea dubii asupra felului absolut nedemocratic, barbar chiar în care se desfășoară lucrurile la est de Nipru).
Ca să înțelegem mai bine am să mă folosesc de un exemplu din psihologia infantilă. Cei care au copii mă vor înțelege și mai bine.
Nu odată, atunci când copiii noștri mici fiind erau prinși făcând câte o boacănă, atunci când erau certați în loc să recunoască se ascundeau după o boacănă mai mare făcută de fratele sau sora lor. Era din punctul lor de vedere un motiv suficient să le fie și lor acceptată și poate chiar iertată fapta. Ei bine am aflat ce „boacănă” voiau ieri să ascundă UM-urile de presă. Deși inițial credeam că e vorba despre ipostazele jenante ale lui Florian UNTOLDEA de la Dubai sau felul meșteșugit în care PSD și PNL ne arată că s-au înțeles că nu s-au înțeles nu era nimic din toate acestea, era o boacănă și mai mare.
Într-o notă trimisă de Ambasada daneză la Kiev se arată că în Ucraina încrederea în președintele Zelensky se prăbușește vertiginos. Scormonitor din fire am căutat și sursa citată de diplomații danezi, un studiu al Institutului Internațional de Statistică de la Kiev. Când l-am găsit am înțeles ce voiau toți să ascundă. Nu doar că Zelensky devine tot mai nepopular printre ucrainieni, ci întreg sistemul lor politic pare din ce în ce mai indezirabil. Nu războiul i-a obosit pe oameni ci felul în care conducătorii lor au gestionat problemele. Mult promisă contra-ofensivă de anul trecut care nu a mai venit, acuzațiile de fraudare a fondurilor venite din țările occidentale, schimbarea șefilor militari în spinarea cărora au fost aruncate dezastrele militare și starea din ce în ce mai precară a trupelor, toate acestea fac ca întreg regimul Zelensky să stea pe un butoi de pulbere.
Eforturile disperate ale lui ZeleVogue de a face băi de imagine în Occident încep să fie inutile. Scholtz dau Macron au ei mai întâi nevoie de ajutor și își maschează impotentele din plan intern cu aceste parteneriate strategice cu Ucraina. În plan concret însă, ajutorul occidentului a început să bată pasul pe loc, semn că unii lideri occidentali au înțeles cu stă treaba. Aflată ieri la Munchen, Mette Frederiksen prim-ministra daneză nu a comentat în nici un fel moartea lui Navalnii, ba mai mult a ocolit orice explicație despre faptul că avioanele F16 promise anul trecut sub formă de ajutor militar întârzie să fie trimise. La fel și cele olandeze. Miza cea mare a mass-mediei occidentale e acum exagerarea pericolului unui conflict iminent NATO – Rusia pt a ascunde prăbușirea iminentă a întregului regim de la Kiev. Dacă asta se întâmplă până la alegerile europene din Iunie o să asistăm la alegeri sub stare de asediu. Asediu al unei amenințări la care și ei au contribuit dar care le folosește. La fel au făcut și cu Rusia. S-au folosit de ea apoi au plecat ca de la bordel, fără să plătească.
S-ar putea să fiu acuzat de putinism doar pentru că am avut curiozitatea să văd ce se ascunde sub buba de la Kiev. N-am o problemă cu asta. Văzând cine sunt cei mai vehemenți anti-putiniști nu mă simt inconfortabil. Pentru marii „deontologi” las rezultatele studiului sociologic de la Kiev. E foarte amplu și grăitor și sunt convins că sunt colegi în Clubul de Presă care au mult mai multă experiență decât mine să îl poată aprofunda. Aștept cu mare curiozitatea să văd când poporul ucrainean o să fie făcut putinistă pentru că s-a săturat și el de regimul Zelensky.
