Mitul democrației sau teatru absurd românesc

Autor: Petru Romoșan

Majoritatea candidaților la alegerile prezidențiale fără un partid cât de cât încropit în spate, dacă nu cumva chiar toți, și-au obținut cele 200 000 de semnături necesare pentru participare în condiții dubioase sau foarte discutabile. Deja atât de multe semnături e o mare măgărie, o falsificare din start a competiției. Hotărâtă de cine? În plus, nici un candidat nu are un profil cunoscut potrivit pentru a deveni președinte. Adevăruri banale știute de toată lumea dar care nu deranjează pe mai nimeni. Pentru că toată lumea vrea să trăiască în democrație și se îmbată cu apă rece. Fără mari dureri de cap.

Mulți se vor deplasa la secțiile de votare și își vor anula votul. Fapt care nu va influența mascarada. Vor fi doar socotiți ca prezenți la vot. Cine va trebui să câștige e cunoscut de păpușari de mai multă vreme. Păpușarii nu au nici o emoție. Lucrurile nu sunt lăsate la voia întâmplării, la îndemâna poporului care nu înțelege seriozitatea unei afaceri atât de importante. Suntem protejați înțelept de noi înșine.

Democrația modernă a fost treptat transformată în lumea anglo-saxonă (unde s-a născut) într-o religie. O religie care a înlocuit de multă vreme creștinismul, biserica și pe Dumnezeu. Cu această religie de sorginte anglo-americană se poate cuceri lumea. Pentru că toți săracii planetei visează să fie bogați, să trăiască și ei în democrație. La fel ca cetățenii actualelor și fostelor imperii devenite democrații.

Rusia și China, alte țări din BRICS+, pot fi oricând criticate, atacate pentru că nu sunt democrații. Sunt autocrații sau dictaturi. Pentru că nu vor să joace în comedia dictată de lumea protestantă, să-i respecte regulile și să se predea necondiționat acesteia. Deși nivelul de trai al celor mulți din aceste țări, unele foste comuniste, a crescut neîncetat. Chiar în absența desăvârșitei democrații, democrația occidentală.

Deși nici în țările care stabilesc unde și câtă democrație există, foarte mulți nu mai cred în noua religie care a înlocuit creștinismul (după ce acesta s-a stins), învățații, filosofii, sociologii care serveau deja vechiul sistem, mitologia democratică, nu au fost încă în stare să propună un alt mit globalizator, utilizabil pentru stăpânirea întregii lumii. Cu excepția poate a armelor nucleare, despre care e din ce în ce mai des vorba. Dar aceste mitice arme nucleare nu pot fi folosite probabil decât o singură dată.

Revenind pe plaiul strămoșesc să constatăm că în nici o competiție electorală anterioară nu s-a atins perfecțiunea negativă, o perfecțiune pe dos, ca în acest an fatidic 2024. Dacă votezi sau dacă nu votezi rezultatul va fi același. Oricine va câștiga alegerile va fi, mai mult sau mai puțin, cu nuanțe nesemnificative, la fel de bun sau la fel de rău. Nu spunea clarvăzătorul Klaus Iohannis că România e un stat eșuat?

Noi, românii, am venit la democrație la spartul târgului. Ca de atâtea ori în istorie. Ne-am pierdut zeci de ani în ședințe de partid comunist absurde. Iar înainte de 1944 ne-am pierdut vremea cu o altă ideologie-religie totalitară, extremistă.

Întrebat fiind, e imposibil să recomanzi cine să fie votat pentru că pur și simplu nu ai pe cine să recomanzi. Și probabil că și pentru parlament situația e aceeași. Dar cei care se adaptează teatrului absurd românesc, sunt maturi și acceptă comedia, marionetele, se vor îmbogăți. În numele și pe spinarea poporului. Și vor fi niște domni, președinte, senatori, deputați. Care pretind respectul. În numele legii.