Autor: Cozmin Gușă
Vă propun o analiză concisă a evenimentelor politico-administrative din Republica Moldova, lucrurile întâmplate acolo ar trebui să devină subiect de analiză și comparație pentru ce ar putea să se întâmple în zona de confluență a lumii euratlantice cu cea eurasiatică, sub presiunea subterană a reașezării geopolitice a Europei, facilitată de pandemia ce ocupă în mod artificial agenda publică.
După ce în urmă cu câteva luni au demisionat de la conducerile partidelor lor Andrei Năstase, Vlad Filat, Renato Usatîi, primul fost partener, al doilea fost șef , iar al treilea fost aliat în alegeri, toți ai Maiei Sandu, în ultimele două săptămâni au demisionat fără explicații coerente încă patru președinți de partide politice: Igor Dodon, Blocul Comuniștilor și Socialiștilor, fost președinte al Moldovei, Pavel Filip, PDM, fost prim-ministru, Dorin Chirtoacă, PL, fost primar al Chișinăului, Andrian Candu, Pro Moldova, fost șef al Parlamentului. Încă n-a demisionat Ilan Șor, președinte al Partidului Șor, dar acesta este refugiat deja de multă vreme prin Israel. Evenimentul este fără precedent în Europa, iar în Moldova avem astfel situația în care a rămas în funcția politică doar Igor Grosu, președintele partidului Maiei Sandu, care guvernează, detaliul că Grosu este și finul Maiei nefiind deloc nesemnificativ. Legat de rubedeniile actualului președinte al Moldovei, am mai scris că în ultimele luni o serie de poziții tari în statul moldovenesc au fost ocupate de către mătușile, verișoarele și finii Maiei Sandu, pe modelul unei dictaturi de tip asiatic, dar acest lucru n-a adus nici o reclamație din partea atât de exigentelor țări din lumea euratlantică, și-am înțeles astfel că acestea doar se prefac că monitorizează democrația din țara fraților noștri de peste Prut. Știrile din Europa, altădată atât de atente în a consemna orice detaliu politic din țara de la granița NATO-UE, au trecut sub tăcere acest șir de evenimente politice, unic și semnificativ.
E limpede așadar că avem de-a face cu un experiment geopolitic coordonat netransparent și subteran, dar până la a-l pricepe și clasifica, vă mai ofer niște detalii. Sub tirul dezvăluirilor apatridului Cristian Rizea, fost român și fost moldovean (la cetățenia română a renunțat, iar cea moldovenească i-a fost retrasă de Dodon, sub presiunea altor dezvăluiri ce vizau potentați români), procurorul general al Moldovei a fost arestat acum câteva săptămâni, iar Natalia Morari, cea mai importantă moderatoare tv din Moldova, a demisionat la rândul ei din fruntea televiziunii pe care a fondat-o, Rizea indicând cu dovezi că aceasta a folosit banii din sponsorizare ai statului american pentru a face propagandă rusească! Multe alte detalii despre intestinele treburilor moldovenești a oferit Rizea, emițând din Chișinău (!), se pare că o parte se operaționalizează acum prin dosare penale, iar cei puțini care mai deschid gura prin Moldova pun aceste dezvăluiri (toate favorabile Maiei Sandu!), pe seama colaborării cu serviciile secrete. În paralel se aleg procurori noi, trecuți prin niște filtre nevăzute de integritate, averile fiindu-le verificate de către “experți străni” (cam pe modelul discret/secret în care s-a procedat în România cu echipele-Kovesi din Statul Paralel), ce se vor apuca de treabă în curând. Lunea trecută, Iurie Ciocan, proprietarul platformei PRIVESC.EU, îmi povestea la GOLD FM cum se pregătește un nou organism ce va institui cenzura în presa scrisă și vorbită de la Chișinău, dar și că foștii luptători pentru democrație și transparență au amuțit și nu reacționează.
Între timp, chiar aseară, Moldova a fost iertată de Rusia, care-i va livra gaz ieftin, sub prețul pieței, pentru încă cinci ani, iar aici vedem implementată exemplar Geopolitica Gazprom, care a supus energetic Europa în ultimele două luni. Șeful informal al Moldovei din partea rusească este celebrul Dmitri Kozak, apropiat al lui Putin și adjunct al administrației de la Kremlin, care încă de-acum 18 ani a desenat Planul Kozak, cel a două state separate, Moldova și Transnistria. Acesta a fost urmat doar un an mai târziu de Planul Belkovski, ce făcea un pas în plus și evoca și posibila unire dintre Moldova și România, fundamentând o propunere pe care nevolnicele forțe politice de la București nu au fructificat-o, având în vedere că totuși era o propunere informală, unică și integratoare pentru România, venită chiar din partea Federației Ruse.
Mă opresc din analiză azi aici, amintindu-vă în loc de concluzii două elemente: că în ultimul an am demonstrat că Moldova și Maia Sandu au pilotaj ruso-german, conform unei înțelegeri de unde România s-a autoexclus prin decizia impusă lui Iohannis; dar vă amintesc și imaginea evocată acum două săptămâni într-o analiză de către Liviu Alexa, cu Maia Sandu în excursie în România și escaladând vârful Moldoveanu, pozându-se cu Biblia și tricolorul românesc, ipoteza lui Alexa fiind că președintele Moldovei se pregătește de candidatură prezidențială și-n România, adică modelul Alexandru Ioan-Cuza “în fustă”, aplicat peste ani, tot conform unor planuri și înțelegeri externe. N-ar fi nimic nou raportat la trecutul recent, mai ales dacă luăm în considerare și ipoteza lui Petru Romoșan, bazată pe informații solide, conform căreia “Iohannis – Klaus I” a fost ales de către Statul Paralel în colaborare cu Factorul Extern, exact pe modelul regelui străin, Carol I.
