(transcrierea pamfletului „Omul Negru al Zilei” din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
Mărturisesc că, în ciuda zbaterilor sale mediatice din ultimii cel puțin 20 de ani, Dragoș Anastasiu nu mi-a trezit niciodată interesul de analiză. N-am găsit vreo idee sau proiect care să fie interesante, niciodată. Din urma anchetei celor de la Cațavencii, din urmă cu mai mulți ani, ce îl legau pe Anastasiu de traficul de droguri pe filiera SIE, abia atunci am considerat că el ar fi o rotiță cumva semnificativă în mecanismul Statului Paralel; de aici și rolul său ulterior în Concordia, asociație patronală pe care eu o consider ca fiind a acoperiților serviciilor secrete din mediul de business.
Evoluția lui Anastasiu la vârful puterii, dar și în scandalul recent am analizat-o de câteva ori. Am și prevestit-o miercurea trecută, dacă vă amintiți. Dar ultima dată am analizat-o sâmbătă, într-un editorial intitulat: „De ce Bolojan nu-l poate demite pe vicepremierul mituitor turnător? Răspunsul e legat de regulile absconse de administrare a puterii în Securistan”. Concluzia mea era că deja Bolojan, în urma acestui scandal, apărea în public „cu o mână tăiată”, la modul figurat, iar dacă Dragoș Anastasiu nu ar fi fost demis până (cum ar fi ziua de) astăzi, adică luni, va apărea și „fără un picior”. În fine, Dragoș Anastasiu a demisionat ieri după amiază, într-un mod lamentabil (de așteptat să fie lamentabil), iar eu am notat imediat următoarele: „Misiunea principală trasată lui Anastasiu de către superiorii săi ierarhici din ´păduri´ pentru conferința de presă de azi era să demonstreze că securicii/securiștii contemporani, chiar dacă sunt hoțomani, nu sunt doar niște tupeiști, cam prostuți, îmbrăcați în costume scumpe. N-a reușit! Am și o remarcă individualizată, cam de maidan, dar asta merită: ce pulifrici de doi bani se ascundea în spatele unui staniol atât de strălucitor!”. Asta a fost postarea mea de ieri, după conferința de presă a lui Anastasiu.
În rest, am mai reținut doar smiorcăiala sa din conferința aceasta de presă, mimată sau reală. Iar abia această smiorcăială m-a mobilizat să aflu cine anume, în afara securiștilor ofițeri de legătură, l-a asistat sau coordonat pe fostul vicepremier mituitor-turnător. Și așa l-am găsit în spatele lui Dragoș Anastasiu pe celebrul Felix Tătaru. Da, da! Prietenii Gold FM știu, este vorba despre același consultant ce l-a asistat pe Traian Băsescu la faimosul plâns din 2004, atunci când Băse´ zicea că se smiorcăie de grija lui „Dragă Stolo´”. Adică Felix Tătaru a organizat pentru Anastasiu un remake după 21 de ani al plânsului. Tătaru o fi considerat că, în acest fel, îl relansează pe Anastasiu pe orbita publică, cu prețul unor lacrimi. Penibil.
Apoi, am mai fost informat că adevărata autoritate în familia Dragoș Anastasiu este șefa Hildegard Brundl, partenera sa de viață, care a fost remarcată abia ieri de către presă ca fiind beneficiara unor contracte cu statul, în valoare de zeci de milioane de euro. Cei care lucrează în instituțiile de stat cunosc relaționările ei cu marile companii, în special Strabag, și faptul că, atunci când se prezintă la vreo contractare sau la vreo alocare Hildegard Brundl, aceasta se execută și nu se discută. Ei bine, grațioasa Hildegard, supărată că Anastasiu i-a stricat joaca ei de-a puterea, pe care abia o începuse, după ce a încercat cu niște petiții de susținere pentru Anastasiu scrise de către prietenele sale, Hildegard a renunțat și i-a sugerat partenerului ei să demisioneze brusc. Deci, așa cum Anastasiu a și recunoscut, nu Bolojan este cel ce a cerut demisia, cum ne-a informat pe noi, pe surse, presa, în mod eronat, ci chiar partenera sa de viață, ce vrea cu orice chip să reziste în continuare la vârful puterii, unde e bine, ești curtată, nu doar de către bărbați, dar ești curtată și cu foarte multe contracte, care, după cum ați văzut, în ultimii ani se cifrează la câteva zeci de milioane de euro.
Alte comentarii nu mai fac. Este suficient de caricatural și penibil ce am descris până aici. Mai pun doar concluzia, anume că-l putem considera de acum înainte pe Dragoș Anastasiu ca fiind încă un securici expirat. Și vor urma mai mulți, prieteni goldiști. De ce? Pentru că se vede că acești securici nu sunt deloc bine antrenați ca să facă față jocului de putere dur care se încinge de acum înainte și este arbitrat de Factorul Extern.
