(transcrierea rubricii „Omul Zilei” din emisiunea „Ce-i în gușă, și-n căpușă!”, de la Radio Gold FM)
Autor: Cozmin Gușă
Pe Klaus Iohannis pare că nu-l mai vrea nimeni, a încercat să obțină sprijinul americanilor pentru șefia NATO, dar a fost tratat cu refuz, a zgâriat la ușa partenerilor din UE spre a primi o înaltă funcție europeană, însă nimeni nu l-a băgat în seamă, a sperat că i creează o funcție de reprezentare regională a intereselor euroatlantice, dar n-a fost considerat suficient de capabil la Washington și Bruxelles. S-a râs copios de el în presa internă, dar și în cea internațională, sub motivația că e preocupat doar de viitoarea lui funcție din 2025, dar nu e nimeni interesat de serviciile lui.
Liberalii priveau cu îngrijorare spre această campanie electorală, fiind interesați să nu le fie asociată imaginea cu cea a lui Iohannis, sperând să se strecoare cumva prin dezbateri și să nu dea socoteală pentru mandatele dezastruoase ale președintelui lor, ei numai bine că a venit vestea candidaturii lui Klaus al lor pe prima poziție la Senat în București, iar PNL a intrat în dispoziție de doliu.
De ce nu pleacă Iohannis din politică e limpede, vrea în continuare privilegii, e convins că le și merită, bineînțeles că dorește și un strat de imunitate în plus, îi e frică de faptul că dușmanii pe care și i-a căpătat în timpul mandatelor vor vrea să se răzbune, în fine, poate nu-i mai place să stea acasă la Sibiu și vrea să pară ocupat prin București. Nu e exclus nici vreun proiect de putere în care speră să fie implicat la vârful statului român, premier, președinte PNL sau de Senat.
Iohannis e deci sub semnul zicerii ”Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau!”, de ieri e limpede că cel mai slab președinte al României nu se lasă dus din politică. Singura veste bună e că, nemaifiind președinte din decembrie, Iohannis nu mai treaba noastră, a cetățenilor, dar a devenit marea problemă a politicienilor ce se vor lupta cu pretențiile lui de putere. Și, să fiți siguri, deține suficiente argumente, a se citi dosare de șantaj, ca să fie bine dotat în confruntarea cu politicienii liberali, pesediști, ș.a., n-am nici o îndoială că deja le-a semnalat acest lucru. Și-a făcut-o cu obișnuitul său rânjet!
