(transcrierea rubricii „Omul Zilei” din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
În mod firesc, puțini dintre cei ce se pricep la fotbal au sperat că echipa noastră va face o figură atât de remarcabilă la Campionatul European; maximum se considera că vom reuși să ne calificăm în optimi, dar de pe locul trei în grupă. Cei care au fost pesimiști au avut dreptate, o dreptate relevată prin clasamentul final, unic în istoria campionatelor europene, cu 4 echipe cu câte 4 puncte fiecare, despărțite doar de golaveraj. Dar și cei optimiști au avut câștig de cauză, pentru că ne-am calificat de pe locul întâi cu cele 4 puncte, dar mai ales cu cele 3 goluri date ucrainenilor, iar la capitolul optimiști îi așez în special pe cei 30, 40 poate 50.000 de români care au făcut efortul deplasării în Germania ca să-i încurajeze pe tricolori.
În afara performanțelor fotbalistice indiscutabile, prin suporterii noștri prezenți România per ansamblu a primit aplauze și admirație din partea tuturor celor de pe planetă ce au urmărit meciurile. Au fost, într-adevăr, așa cum se zice pe bună dreptate cel de-al 12-lea jucător al echipei, cel mai important însă de data asta după părerea cvasiunanimă. Din acest punct de vedere, dezavuez total gestul șui Marcel Ciolacu de a-și lua un tricou nu cu România, e bine că și-a luat un tricou cu România, ci un tricou cu numărul 12, vrând să sugereze că el ar fi fost cel de-al 12-lea jucător fără de care nu se va putea. Mi-am dat seama că este o campanie deoarece marea Dănuța Budeanu nu s-a putut abține și a zis că România s-a calificat pentru că a fost sprijinită de către Marcel Ciolacu, nu-i așa, cel de-al 12-lea jucător. Rușine mare și lui Ciolacu, rușine mare și Dănuței Budeanu, rușine mare și echipei de campanie care s-a gândit să substituie acest simbol al celui de al 12-lea jucător imaginii unui prim-ministru, unul dintre cei mai slabi din istoria noastră post decembristă și o să vedeți că statisticile prezentate în campania pentru prezidențiale o să-mi dea dreptate; este pe ultimele locuri, dacă nu poate chiar pe ultimul loc
Revin, însă, la „Omul Zilei” – suporterul român, și vă spun că românii suporteri au fost organizați, disciplinați, însuflețiți, simpatici, ironici sau autoironici. Au reușit să demonstreze că spiritul românesc nu e cel reprezentat de către liderii noștri politici, inexistenți pe harta jocurilor de putere europene și care apar doar ca niște marionete ale mai marilor de la Bruxelles și Washington și că spiritul românesc e unul productiv, imaginativ și constructiv, dar are nevoie de scop, ideal, respectiv de organizare. De data asta prin fotbal ni s-a oferit ocazia să ne remarcăm datorită acestor minunați suporteri. Închei cu vorbele de pe două pancarte expuse în stadionul de la Frankfurt de către doi suporteri și pe care le veți vedea în poza adăugată acestui editorial, care zic așa: „Curajul nu stă în cei ce luptă fără să cadă, ci în cei ce se ridică și continuă să creadă”. Superb!
