(transcrierea rubricii „Omul Zilei” din emisiunea “Ce-i în Gușă, și-n căpușă!”, de la GOLD FM)
Autor: Cozmin Gușă
Viktor Orban, în weekend-ul care a trecut, a evoluat în România, după cum bine știți, pentru că toată presa a mediatizat; a petrecut la Cluj, a cântat în mod sfidător „Noi de aici nu plecăm / Nu plecăm acasă”, în ungurește, vrând să sugereze că acolo este acasă la el și că el, de fapt, era la „Kolozsvár”, și nu la Cluj-Napoca. Mai apoi, i-a aliniat pe toți liderii României, punându-i să asculte și imnul, care ar trebui să fie ilegal în România și pedepsit cel puțin prin amendă de către cei care îl intonează la manifestări oficiale; doar Sorin Grindeanu, dintre liderii politici, a ieșit din sală, în acel moment, în semn de protest, însă premierul României și ceilalți președinți ai partidelor de la guvernare, care erau acolo, au tolerat, au suportat, s-au lăsat aliniați de către Viktor Orban, care l-a mai și ridicat în picioare, ca pe un țânc, pe Ilie Bolojan, sau l-a tutorizat într-un mod cât se poate de umilitor, pe unul ca Emil Boc, dar pe toți ceilalți. Orban a arătat, de fapt, că este tutorele liderilor politici români.
Ei bine, în 48 de ore s-a produs o metamorfoză, metamorfoză de care eu îl știu în stare pe Viktor Orban – îl cunosc de peste 25 de ani. Este un tip fricos, mieros, câteodată chiar libidinos, foarte, să spunem, experimentat în ale politicii, extrem de versatil. Și această metamorfoză a fost demonstrată de către Donald Trump, care l-a invitat în Sharm El Sheikh, și de acolo, de pe podium, l-a strigat: „Viktor, dar unde ești, Viktor, bunul meu prieten?”. Trump, având 80 de ani și cu vederea periferică mai slabă, nu l-a observat. Viktor Orban, de acolo, din rândul unde era, în dreapta lui Trump, în spate, a zis „Prezent!” și a salutat cu mâna la chipiu, la un chipiu imaginar. Trump n-a văzut. Când s-a întors Trump către el și l-a auzit că e acolo, ca să vadă gestul său servil în fața comandantului, Viktor Orban a mai salutat încă o dată, și mai a plecat din spate. Ca să vă dați seama cum a vrut el să-i sugereze lui Trump cât îi este de fidel. Mai târziu, în imaginile care s-au derulat, am putut vedea un Viktor Orban, extrem de supraponderal, dar extrem de jovial, care se plimba pe la fel de fel de actuali sau de foști lideri, se prezenta în fața lor, cum a făcut-o, spre exemplu, în fața lui Aliev din Azerbaidjan sau în fața lui Tony Blair, care discuta cu acest Aliev; bătea scurt din călcâie, exact ca o ordonanță, ca un servitor de-ăsta de ofițer superior, și se înclina până la pământ, într-un mod care vrea să fie și șugubăț, dar și unul de tip umil – le arăta considerație. Cam așa ar trebui premierul unei țări ca Ungaria să se poarte, comparativ cu alte țări mai puternice, dacă ar fi sincer. Doar Viktor Orban nu este sincer.
E rușinos cum a apărut Viktor Orban, un bărbat de peste 60 de ani, care, din când în când, dă impresia că este un tip puternic. Ne dăm seama acum, că nu este decât o marionetă, repet, o ordonanță, a celor mai puternici decât el. Nu știu cum ar fi apărut în fața lui Putin, dacă așa s-a comportat în fața lui Trump, sau în fața lui Aliev. Cert este că, pentru noi, aceste imagini sunt cu atât mai rușinoase, în condițiile în care această ordonanță, acest tip servil, Viktor Orban, i-a aliniat pe toți liderii noștri. Deci, servitorul unora este șeful liderilor români, care apar ca servitorii servitorului. Am făcut această analiză ca să știți cum stăm la nivelul clasei politice.
