După ce Institutul Elie Wiesel cere aplicarea ad litteram a legii Vexler prin eliminarea din spațiul public a valorilor culturale și a personalităților interbelice, inclusiv a poetului național Mihai Eminescu — la fel ca în anii ’50, în plină Republică Populară Română — iată că o altă instituție dorește eliminarea marelui poet Adrian Păunescu. După Eminescu, Gyr, Goga, iată că a venit rândul lui Păunescu de a fi interzis de către regimul neomarxist de factură stalinistă de la București. IICCMER a cerut retragerea din spațiul public a monumentului dedicat lui Adrian Păunescu din Parcul „Grădina Icoanei” (Sector 2, București), reluând un demers început în 2012. Institutul motivează solicitarea prin rolul important pe care Păunescu l-ar fi avut în promovarea propagandei regimului comunist și a cultului personalității lui Nicolae Ceaușescu (conducerea revistei Flacăra, fondarea Cenaclului Flacăra), precizând că demersul nu vizează valoarea operei literare, ci recunoașterea oficială implicată de existența unui monument. IICCMER semnalează dificultățile asumării critice a trecutului comunist și fenomenul nostalgiei față de comunism. IICCMER a mai cerut în stil pur stalinist acum câțiva ani interzicerea cenaclului ”Flacăra” acum câțiva ani. Trăim în plină distopie ideologică de tip totalitar.
Eliminarea lui Păunescu, care nu a fost acuzat sau condamnat de vreo instanță națională sau internațională de crime „comuniste”, nu are nicio bază legală și, mai ales, niciun suport moral. Adrian Păunescu a fost unul dintre cei mai mari poeți români ai secolului XX. Asta nu o spun eu, ci critica literară autentică. Fenomenul Cenaclului Flacăra, dincolo de anumite idiosincrasii ideologice impuse de epocă, a fost o resurecție culturală românească, între arhetip și înnoire literară avangardistă. Să nu uităm că Adrian Păunescu a fost singurul personaj de anvergură care l-a sărbătorit în fața a mii de oameni, la Cenaclul Flacăra, pe poetul nostru național Nichita Stănescu când a împlinit 50 de ani. La Cenaclul Flacăra nu numai Ștefan Hrușcă a cântat colinde tradiționale, când regimul comunist, ateu, interzisese aceste cântări religioase românești. În cadrul cenaclului s-a citit poezia despre Moș Crăciun, care l-a înlocuit pe Moș Gerilă, impus de sovieticii comuniști — „În așteptarea lui Moș Crăciun”. În „Rota”, cântată de Victor Socaciu, se vorbea în versuri, după ani grei de tăcere, despre arhetipul păstorului român, așa cum îl vedea montanologul Radu Rey, iar „Cu căciulile pe frunte” a reiterat tradiția ancestrală a autohtonilor în România culturală, deșertificată de marxismul comunist.
Eram copil când, alături de o sută de mii de clujeni, am participat cu emoție și bucurie pe stadionul „Ion Moina” din Cluj la Cenaclul Flacăra. Pe scenă au urcat artiști celebri ai epocii, ca: Anda Călugăreanu, Arpad Domokoș, Carmen Antal, Cătălin Condurache, Cezar Petrovici, Constantin Dragomir, Cristian Buică, Doru Gheaja, Doru Stănculescu, Ducu Bertzi, Emeric Imre, Florian Pittiș, Florin Săsărman, Nicolae Furdui Iancu, Ioan Alexandru, Ion Hagiu, Majay Gyozo, Magda Puskas, Mircea Baniciu, Mircea Vintilă, Mircea Rusu, Nicu Alifantis, Radu Gheorghe, Ștefan Hrușcă, Tatiana Stepa, Tudor Gheorghe, Valeriu Sterian, Vali Șerban, Vasile Șeicaru, Victor Socaciu. În fiecare joi seara, la radio, ne fermecau transmisiunile directe ale Cenaclului Flacăra, pe care toți adolescenții iubitori de artă și poezie le ascultam cu urechile lipite de difuzoarele tranzistoarelor și cu inimile înfierbântate de libertatea frumosului românesc. Paradoxal, Cenaclul Flacăra a fost o furtună de reînnoire a spiritului cultural românesc în epocă, o formă de evadare din chingile comunismului marxist, ateu și de stil sovietic — care, se pare, este tot mai deplâns nostalgizat azi de birocrații unor instituții ale statului român, curentate de noile ideologii nivelatoare. Lăsați Cenaclul Flacăra în pace. Acesta a fost o istorie culturală și literară de reînviere a spiritului românesc originar, înăbușit de marxismul anilor ’50, care a erupt prin personalitatea poetului Adrian Păunescu — controversată, desigur, ca orice mare personalitate, nu ca anonimii plăciți care-l acuză astăzi. La Cenaclul Flacăra, Adrian Păunescu a readus în mentalul colectiv melodia „Treceți, batalioane române, Carpații”. A fost cenaclul ”generației în blugi”, cu limitele impuse de tezele epocii, dar în esență a fost regenerator cultural.
De fapt, toate aceste eliminări ale unor personalități culturale române din spațiul public au legătură cu ștergerea memoriei și a ierarhiilor naționale românești. Cine are astăzi interesul să șteargă memoria lirică și patriotică a culturii române? Cine nu dorește ca românii să mai aibă valori literare? Se vrea ștergerea identității naționale a românilor pentru a-i transforma în noii mancurți ai fostei URSS în actuala UE. Tot mai mult, UE, prin aceste legi liberticide și prin interzicerea patriotismului, seamănă cu fostul imperiu sovietic condus de o nomenclatură atotputernică. Aceste atacuri la adresa personalităților și valorilor românești au un scop: ca românii să nu mai aibă repere identitare și comunitare, să li se șteargă memoria națională și să devină supuși unui neo‑imperiu sovietic cu capitala la Bruxelles. Pentru ca cei care sunt în fruntea UE, o mână de oameni mixați ideologic ca, ca să poată conduce cu o mână de fier, în interesul lor, toate popoarele europene — ca pe vremea lui Lenin și Stalin asupra fostelor popoare din lagărul sovietic trebuie ca europenii să nu aibă amprentă identitară națională și creștină. De aceea Elie Wiesel și IICCMER cer doar interzicerea unor scriitori patrioți — niciodată a unor scriitori, de exemplu, ai perioadei interbelice din avangarda literară, majoritatea agenți ai NKVD‑KGB și propagandiști marxişti. Păunescu nu a fost un marxist, ci un poet naționalist; de aceea trebuie interzis de IICCMER și cei cu mentalitate sovietică (”europeană”) care sunt în guvernul de la București. De exemplu, bolșevici ca Jebeleanu, Beniuc, Deșliu sau istorici ca Roller nu sunt interziși de propaganda plătită din bani publici, adică din banii noștri. Păunescu a fost un poet uriaș, din stirpea lui Gyr sau Goga, iar interzicerea lui este un sacrilegiu adus identității lirice naționale românești și o încercare de ștergere a memoriei culturale a poporului român. Ceea ce a cerut IICCMER și legea Vexler sunt crime împotriva identității culturale românești pentru ștergerea neamului nostru de pe harta Europei. Legea Vexler nu are legătură cu antisemitismul, ci cu acțiuni de ”criminalitate organizată” împotriva culturii române valoroase, iar propunerea IICCMER de interzicere a lui Păunescu nu are legătură cu lupta împotriva comunismului bolșevic, ci cu acțiuni contra elementelor naționale care au rezistat în regimul lui Ceaușescu, în ciuda dorinței partidei sovietice de a ne vedea desființați ca popor. De fapt, IICCMER luptă împotriva marilor poeți naționali, pentru ca poporul român să nu mai aibă repere naționale și morale. Această partidă sovietică care se închină la noua Moscovă ne vrea șterși identitar și cultural, pentru a putea face nestingherit proiectele de nivelare culturală impuse de cei din casta coruptă de la Bruxelles. Să spunem: Stop!
Ionuț Țene
sursă: napocanews.ro
