Autor: Cozmin Gușă
La aproape 8 luni de la declanșarea conflictului ucrainean începem să ne obișnuim cu războiul de distrugere, purtat inclusiv prin acte de terorism. Prima dată ucrainenii au asasinat-o pe Darya Dughina, apoi rușii au distrus o parte a centralelor de electricitate ucrainene, apoi una sau mai multe țări occidentale au executat sabotajul asupra Nord Stream, cu efecte demolatoare cel puțin pentru economia germană, iar ieri ne-am trezit cu podul spre Crimeea detonat și semi-distrus, cu câțiva civili morți la pachet. Lumea e dezorientată în Occident și disperată în Ucraina/Rusia (închipuiți-vă cum mai dorm sau circulă câteva zeci de milioane de oameni aflați sub iminența unor bombardamente sau acte teroriste!), iar idioții din politică și presă acționează sau vorbesc în spiritul propagandei.
M-așteptam la un gest nebunesc imediat din partea lui Zelenskiy și a protectorilor săi după ce li s-a refuzat Nobel-ul pentru pace, iar americanii s-au limitat să certifice pe surse, parcă pentru a-i da satisfacție micuțului tembel de la Kiev, că atentatul terorist de pe podul Crimeei a fost executat de către ucraineni. Deși e vorba despre o infrastructură ce deservește civili, liderii occidentali și cei ai organizațiilor internaționale au amuțit în loc să condamne atentatul, ba chiar unii zărghiți aplaudă isprava oamenilor lui Zelenskiy. Și-n felul ăsta e limpede c-o vom duce în continuare, cam pe modelul din pandemie când anularea libertăților și tratamente aleatorii și nocive pentru sănătate au devenit norma. Treaba a mers cu Covid-ul, oamenii nu s-au revoltat masiv și liderii politici au fost complici (inclusiv Putin și Xi!), deci procedura se mai aplică încă o dată în acest război, când moartea e mai rapidă și violentă decât în cazul virusului.
Apropo de complicitate, o ipoteză pe care a emis-o inițial Bogdan Comaroni în discuțiile cu mine de la GOLD FM de la începutul războiului, este cea legată de un posibil blat între SUA și Rusia pentru reîmpărțirea influenței/dominației în lume. Ceea ce se întâmplă prin războiul de distrugere din ultima perioadă, cuplat cu starea proastă economică a Europei și consecința subordonării totale în fața autorității SUA, dar și cu preluarea inițiativei geopolitice de către Rusia în zona eurasiatică și a țărilor emergente, i-au determinat pe mulți analiști occidentali să opereze cu aceeași idee a MARELUI BLAT americano-rusesc. Neacordarea Nobel-ului pentru pace rusului Navalnîi, după ce Zelenskiy s-a autoeliminat cu prostia emisă de atacare nucleară a Rusiei exact cu o zi înainte de ceremonie, a sporit speculațiile conform cărora SUA îl cam protejează pe Putin. E limpede că premiul Nobel nu se mai dă demult conform unor merite reale (similar la Oscar sau Eurovision), ci ca urmare a intereselor de altă natură, iar acum presa americană îl anunțase deja pe Zelenskiy-VOGUE ca și câștigător. Dacă l-ar fi ales pe Navalnîi după eliminarea lui Zelenskiy, forța simbolică a acestuia în lupta sa politică cu Putin s-ar fi multiplicat în mod evident, iar presiunea internă și externă asupra liderului de la Kremlin ar fi crescut mult.
Gândiți-vă doar că ucrainenii și rușii de rând, câteva zeci de milioane de semeni ai noștri deci, nu se mai simt ca fiind oameni, ci ”carne de tun”, iar noi ceilalți apărem deja ca fiind prea mici și neputincioși în fața unui blat atât de mare.
