De o bună perioadă, Ungaria achiziționează edificii istorice aflate pe teritoriul transilvănean. În acest mod, statul maghiar a ajuns să dețină în proprietate zeci de clădiri de patrimoniu de pe teritoriul României.
Interesul major al guvernanților de la Budapesta se îndreaptă cu precădere către acele construcții care prezintă o legătură directă cu trecutul istoric al Ungariei, în mod special cele datând din epoca de maximă glorie a regatului. Cea mai mare parte a acestor imobile se află într-o stare avansată de degradare și necesită alocarea unor fonduri masive pentru a putea fi restaurate. Cu toate că legislația favorizează statul român, acesta a ales de fiecare dată să cedeze dreptul său de preemțiune pentru cumpărarea acestor monumente cu valoare istorică.
Fundația maghiară cu bugete uriașe
Achiziționarea clădirilor istorice din România a fost o decizie politică, inițiativă a fostului cabinet condus de Viktor Orban. Aceasta a fost demarată ca urmare a unei cereri formulate explicit de către Parlamentul de la Budapesta „cu scopul de a asigura conservarea, dar și întreținerea unor anumite edificii și structuri aflate în regiunea Europei Centrale, care nu se bucură de un regim de protecție, deși prezintă o reală valoare din punct de vedere cultural, istoric, artistic ori arhitectural și posedă relevanță pentru moștenirea istorică, culturală și artistică a Ungariei. Adunarea Națională solicită Executivului să adopte toate măsurile care se impun, în numele statului, pentru a înființa Fundația pentru Conservarea Patrimoniului Construit din Europa Centrală (care va fi denumită în continuare: Fundația), organizată sub forma unui fond fiduciar având un caracter de interes public”.
În consecință, pe parcursul anului 2020, ambele formațiuni politice care se aflau la guvernare în Ungaria, respectiv KDNP și Fidesz, și-au manifestat susținerea pentru această idee, iar Parlamentul de la Budapesta a aprobat prin vot actul normativ necesar pentru ca Executivul maghiar să poată proceda la înființarea Fundației pentru Conservarea Patrimoniului Construit din Europa Centrală (cunoscută sub acronimul KEÉÖMA – Közép-Európai Épített Örökség Megőrző Alapítványt).
Reglementările statutare ale KEÉÖMA înglobau o serie de activități specifice, printre care se numără „protejarea patrimoniului cu caracter istoric, cultural și construit aparținând Ungariei și situat în regiunea Europei Centrale, realizată prin acțiuni de conservare, renovare, dezvoltare și întreținere a respectivelor imobile”, precum și „promovarea cunoașterii și a cercetării acestui patrimoniu în scopuri de natură culturală, acordarea de sprijin pentru acele organizații sau persoane care desfășoară activități din sfera educațională, culturală sau de cercetare științifică axate pe domeniul patrimoniului istoric, cultural și construit de origine maghiară din spațiul Europei Centrale; prestarea de activități cu caracter educațional (…); organizarea unor publicații sau evenimente cu tematică specifică (…), precum și dezvoltarea unei prezențe în mediul online capabile să atragă interesul publicului (…).”
Structura KEÉÖMA integra o serie de fundații și societăți aflate sub coordonarea Ministerului Afacerilor Externe de la Budapesta, fiind administrată direct de adjunctul respectivului ministru. Arealul de acțiune vizat de KEÉÖMA nu s-a limitat doar la teritoriul României, ci s-a extins și asupra unor zone aflate în Croația, Slovacia și Slovenia, teritorii care, în trecutul istoric, erau integrate în componența Ungariei Mari.
Zeci de milioane de euro puse la dispoziție pentru achiziții
Fiind fondată în anul 1997 în Budapesta, Manevi Zártkörű Részvénytársaság reprezintă o societate de stat din Ungaria, care s-a regăsit pentru o vreme în portofoliul instituției Magyar Nemzeti Vagyonkezelő (mai exact, Agenția Națională de Management al Activelor din țara vecină). Ulterior, pe parcursul anului 2018, compania a fost mutată sub autoritatea directă a Ministerului Afacerilor Externe, ajungând în acest mod să fie subordonată direct Guvernului de la Budapesta.
Statul vecin nu a încercat să ascundă faptul că obiectivul principal care a stat la baza înființării acestei companii este de a susține, alături de o altă structură intitulată Comitatus-Energia Beruházási, Kereskedelmi és Szolgáltató Zrt, eforturile guvernului ungar de a proteja acele edificii care dețin o semnificaţie aparte pentru Ungaria, recurgând la fondarea unei „fundaţii dedicate conservării patrimoniului construit aparținând Europei Centrale”.
În vederea asigurării bunei funcționări a acesteia, cabinetul guvernamental din Ungaria a transferat inițial în proprietatea fundației KEÉÖMA două companii deținute de stat, anume Manevi Zrt. împreună cu Comitatus-Energia, alăturând și o sumă de peste șase miliarde de forinți (care pe atunci valorau circa 15 milioane de euro).
Ulterior, în 2021, Manevi Zrt a fondat pe teritoriul României, la Satu Mare societatea Manevi Pro Transilvania care se ocupă cu „închirierea şi subînchirierea diverselor bunuri imobiliare, fie ele proprii ori închiriate”.
După un an de la înființare, societatea Manevi Pro Transilvania SRL a primit o majorare de capital în cuantum de 148 de milioane de lei (valorând pe atunci aproximativ 30 de milioane de euro), astfel încât, la un moment dat, capitalul social al acestei firme din Satu Mare depășea suma de 114 milioane de euro.
Acum, sediul social al firmei este în Gheorgheni, județul Harghita, iar capitalul social depășește suma de 281,5 milioane lei, adică 57,15 milioane de euro.
Harta cumpărăturilor maghiare din Transilvania
Primele demersuri de achiziție ale statului maghiar vizând o clădire de patrimoniu situată în Transilvania au avut loc în cursul anului 2018, moment în care s-a cumpărat Hotelul Dacia din municipiul Satu Mare. Deschis oficial în anul 1902, fostul hotel Pannonia din Satu Mare suferise un proces de naționalizare inițiat de regimul comunist la finele celui de-Al Doilea Război Mondial, ocazie cu care a primit numele de Dacia. Ulterior, în anul 1995, imobilul a fost supus privatizării prin sistemul MEBO, foştii angajaţi devenind astfel acţionari ai societății.
Mai târziu, în anul 2007, respectiva clădire a fost achiziționată de omul de afaceri Vasile Ţânţaş, în schimbul sumei de 1,7 milioane de euro. Acesta din urmă și-a asumat angajamentul de a restaura imobilul şi de a-l transforma într-o unitate hotelieră de lux. Cu toate acestea, planurile investiționale au fost lăsate deoparte, iar construcția a continuat să se degradeze. Un deceniu mai târziu, unitatea hotelieră a fost propusă din nou spre vânzare, iar, în urma refuzului manifestat de statul român de a-și exercita dreptul de cumpărare, clădirea a fost preluată de Manevi Zrt. contra sumei de patru milioane de euro. Obiectivul urmărit de statul maghiar prin intermediul acestei tranzacții a fost acela de a restitui imobilului grandoarea de altădată, intenționând totodată să reașeze pe fațada acestuia denumirea sa originară, respectiv „Pannonia″.
Ulterior, au urmat și alte edificii de patrimoniu care au ajuns treptat în posesia statului ungar. Pe parcursul anului 2019, s-a achiziționat fostul sediu în care a funcționat Primăria Carei, clădire abandonată în ruină de mai mulți ani, alături de clădirea fostului Hotel Corona din municipiul Sighetu Marmației. În anul 2020, a venit rândul Hotelului Ferdinand situat în Hațeg, deținut în prezent de societatea MTS Hotel & Property Management, firmă fondată în 2022 de Manevi Pro Transilvania SRL (deținută la rândul ei de statul ungar).
Totuși, anul în care s-a înregistrat cea mai agresivă campanie de acaparare a imobilelor istorice de către Executivul de la Budapesta a fost 2021. Pe parcursul acestui an, portofoliul a fost îmbogățit cu Castelul Teleki din municipiul Baia Mare, Hotelul Ardealul (cunoscut și sub denumirea de Crucea Albă) alături de Teatrul Vechi, ambele situate în Arad, urmate de Hotelul Parc din Oradea, Hotelul Onix din Băile Tușnad, Hotelul Turist și Vila Rază de Soare, amândouă aflate în proximitatea Lacului Roșu, Castelul Bornemisza din Ilia, plus Hotelul Casino din stațiunea Borsec și multe altele.
Un an mai târziu, statul maghiar a reușit să preia și Hotelul Concordia din municipiul Târgu Mureș, dar și imobilul Alte Post din orașul Sighișoara.
Sistemul de achiziții folosit de autoritățile maghiare
O mare parte dintre aceste edificii nu au făcut obiectul unei achiziții directe de către societatea Manevi, ci au fost cumpărate apelând la diverși intermediari. Un exemplu în acest sens fiind societatea Micro Vision Consult cu sediul în Cluj-Napoca, care, ulterior, a transferat dreptul de proprietate către compania din țara vecină. Cel mai cunoscut caz s-a desfășurat acum cinci ani când Micro Vision Consult a cumpărat de la moștenitorii de drept, pentru 800.000 de euro, Castelul Wesselényi și grădina de zece hectare, edificiu aflat la Jibou, în județul Sălaj. La scurt timp, castelul a fost revândut către Manevi Zrt., care face parte din portofoliul societăţii Magyar Nemzeti Vagyonkezelő Zrt., proprietate a statului ungar.
Micro Vision Consult este deținută de clujeanul Mihai Radu Fekete, a cărui familie se ocupă cu dezvoltarea imobiliară prin mai multe firme locale.
Vânzarea a fost contestată de Consiliul Județean Sălaj care a considerat că a fost privat de dreptul său de preempțiune la cumpărare. Astfel, Tribunalul Sălaj a anulat contractul de vânzare a celui mai mare castel baroc din Transilvania fiind singurul caz cunoscut în care statul român s-a folosit de dreptul de preemțiune.
De asemenea, statul maghiar a apelat și la alte tipuri de organizații pentru a prelua imobile încadrate drept monumente istorice. Cel mai sonor exemplu din această categorie s-a înregistrat în anul 2020, moment în care Fundația Sapientia a achiziționat, contra unei sume ce se apropia de șase milioane de euro, Hotelul Melody situat în centrul orașului Cluj-Napoca.
Fundația Sapientia a fost creată în cursul anului 2000, la inițiativa celor opt lideri ai bisericilor istorice de confesiune maghiară din regiunea Transilvaniei, în urma deciziei guvernului de la Budapesta de a finanța învățământul universitar cu predare în limba maghiară din spațiul transilvănean. Aceeași fundație oferă finanțare și pentru Universitatea Creștină Partium, cu sediul în Oradea. În plus, pe teritoriul României mai derulează acțiuni de achiziționare sau concesionare și alte structuri care primesc fonduri dinspre Ungaria, precum Fundația „Sfântul Francisc” (care a preluat în concesiune Castelul familiei Bethlen din Criș, Castelul Stubenberg din Săcueni, Bastionul Roșu din Ilia și Castelul Balási din Cașin), Fundația pentru Școală (implicată în tranzacțiile pentru Palatul Sonnenfeld din Oradea și fosta Tipografie de Stat Ardealul din Cluj), Fundația László Teleki, Fundația Sfântul Ladislau (care a intrat în posesia fostul Han Piski din Simeria Veche), ori Asociaţia Bastion-Várbástya Egyesület din Timişoara (care a cumpărat, cu sprijinul statului ungar, Casa Maghiară situată în zona centrală a oraşului).
Achizițiile au intrat și în vizorul parlamentarilor români
Pe parcursul ultimilor ani, mai mulți membri ai Legislativului au luat atitudine, prin interpelări și declarații politice, reproșând administrațiilor locale, dar și celor centrale, faptul că nu au uzat de dreptul lor legal de preempțiune pentru a achiziționa diverse clădiri cu o istorie bogată, care au ajuns, în cele din urmă, în posesia Ungariei. Daniel Olteanu, reprezentant al PNL, Daniel-Florin Ghiță, pe vremea aceea membru al PSD, și, mai nou, Călin-Gheorghe Matieș împreună cu Dan Tanasă, amândoi din partea partidului AUR, și-au exprimat revolta față de faptul că statul român se dovedește incapabil să își apere propriul patrimoniu cultural și istoric. Aceștia au cerut Guvernului să inițieze o procedură menită să evalueze monumentele naţionale cu statut de patrimoniu, care sunt afectate de degradare şi care sunt propuse spre vânzare statului român. Dar nu s-a întâmplat mai nimic.
Din momentul acestor poziții publice au trecut deja mai mulți ani, timp în care statul român a continuat să privească într-o stare de amorțeală cum guvernul maghiar achiziționează într-un ritm tot mai agresiv clădirile cu rezonanță istorică din zona Transilvaniei. Unicul demers asumat de reprezentanții statului român constă în a renunța în mod constant la dreptul de preemțiune pentru multiple clădiri de patrimoniu care sunt scoase la vânzare, acestea ajungând, în mod inevitabil, să devină proprietatea statului maghiar.
Ce spune legea privind protejarea monumentelor istorice
În conformitate cu prevederile Legii 422/2001, „Monumentele istorice care se găsesc în proprietatea unor persoane fizice sau a unor persoane juridice aparținând dreptului privat pot fi înstrăinate doar cu condiția exercitării dreptului de preemțiune de către statul român, prin intermediul Ministerului Culturii şi Cultelor, atunci când este vorba despre monumente istorice încadrate în grupa A, ori prin intermediul serviciilor publice deconcentrate subordonate Ministerului Culturii şi Cultelor, atunci când ne referim la monumentele istorice încadrate în grupa B, ori prin intermediul unităților administrativ-teritoriale, în funcție de situație, conform actualei legi, sub sancțiunea aplicării nulității absolute asupra tranzacției de vânzare”.
Același act normativ precizează faptul că „În cadrul documentelor de înstrăinare, de concesionare, de închiriere, de dare în administrare ori de dare în folosință cu titlu gratuit a respectivelor monumente istorice va fi stipulat în mod expres regimul de monument istoric pe care îl dețin imobilele, precum şi obligația de a asigura protejarea acestora.”
Legislația referitoare la protejarea monumentelor istorice adaugă faptul că „În situația în care Ministerul Culturii şi Cultelor, respectiv serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii şi Cultelor, nu procedează la exercitarea dreptului lor de preemțiune (…), acest drept va fi transferat către autorităţile publice de la nivel local, acestea având posibilitatea să îl exercite într-un termen de maximum 15 zile”.
Adică, edificiile cu statut de monument istoric pot fi înstrăinate exclusiv în situația în care Ministerul Culturii sau administrațiile de pe plan local refuză în mod oficial să le achiziționeze.
Prin urmare, concluzia care se impune este că, indiferent de eventualele intenții de natură conspiraționistă pe care le-ar nutri statul maghiar, principalul responsabil pentru această situație rămâne statul român, care își abandonează în paragină propriile clădiri de patrimoniu. Guvernul României ar avea capacitatea de a stopa foarte ușor această „expansiune” a Ungariei, cu atât mai mult cu cât prevederile legale îl avantajează direct, însă, din păcate, acestuia pur și simplu nu îi pasă.
Lecția slovacă
La nivel regional, Slovacia a manifestat o opoziție fermă. Acum nici zece ani, ministrul slovac al afacerilor externe de atunci, Ivan Korcok, a adus critici publice la adresa guvernului de la Budapesta, vizând campania de achiziționare a unor terenuri și imobile de patrimoniu situate pe teritoriul Slovaciei, tranzacții derulate prin mijlocirea unui fond de investiții alimentat din bani publici, activitate identică cu cea pe care statul maghiar o practică nestingherit de ani buni și pe teritoriul României.
Ivan Korcok a solicitat în mod expres omologului său de la Budapesta să ofere clarificări oficiale cu privire la campania de achiziționare a clădirilor de patrimoniu situate în regiunile din Slovacia unde este prezentă minoritatea de etnie maghiară, cerând detalii și despre programul de renovare a unor biserici. La o distanță de doar o zi de la emiterea acestor declarații tranșante, mass-media din Ungaria a informat opinia publică despre faptul că Guvernul condus de Viktor Orban a decis să abandoneze acel program în valoare de 400 de milioane de euro care avea drept scop cumpărarea de suprafețe agricole și imobile de patrimoniu aflate în statul vecin, punând astfel capăt expansiunii imobiliare maghiare în Slovacia.
Schimbări în politica de la Budapesta
Lucrurile par să schimbe în politica de la Budapesta și noul guvern să înceapă să taie din fondurile destinate activităților de peste graniță.
În luna august, guvernul Péter Magyar a decis ca Fundația pentru Conservarea Patrimoniului Construit din Europa Centrală (KEOMA), înființată în 2021, să fie dizolvată, la pachet cu alte fundații. Decizia a fost luată după ce Guvernul Magyar a aflat că nu s-a făcut mai nimic cu toate clădirile cumpărate în timpul lui Orban. Multe dintre acestea sunt părăsite și părăginite și necesită alte mari investiții. Întrebarea este ce se va alege de aceste clădiri istorice pentru că nici statul romaân și nici cel maghiar nu mai par interesate de restaurarea lor.
Deși clădirile par să fie mai multe, lista oficială menționează aproximativ 41 de imobile: 26 în România, 11 în Slovacia, două în Croația, una în Slovenia și una în Serbia.
Recent, noul premier al Ungariei, Péter Magyar, a decis și sistarea finanțării pentru Fundația Eurotrans (înființată de UDMR), excluzând astfel organizația din procesul de naturalizare simplificată a cetățenilor români de etnie maghiară.
Hotărârea guvernului de la Budapesta vine pe fondul controverselor apărute după alegerile din aprilie. Fundația a fost acuzată că și-ar fi depășit rolul de organizator neutru în colectarea voturilor prin corespondență, funcționând ca o extensie de campanie a FIDESZ. În acest context, premierul ungar i-a cerut liderului UDMR, Kelemen Hunor, garanții ferme că Uniunea nu se va mai implica în luptele politice interne din Ungaria.
Ca urmare a tăierii fondurilor, președintele Fundației Eurotrans, Zoltán Levente Nagy, a confirmat că asistența gratuită pentru întocmirea dosarelor și deplasările în teren vor mai fi asigurate doar până la finalul acestui an.
După 11 ani de activitate – perioadă în care a beneficiat de finanțări de peste 3,1 miliarde de forinți și a ajutat 140.000 de persoane să își pregătească actele, fundația iese din acest proces. Începând de anul viitor, gestionarea dosarelor va deveni sarcina exclusivă a reprezentanțelor diplomatice maghiare din București, Cluj-Napoca și Miercurea Ciuc.
sursă: libertatea.ro
