Autor: Sorin Berilă
„(1) Armata este subordonată exclusiv voinţei poporului”
Constituția României, Capitolul V, Secțiunea 1, Articolul 118
Pe 25 octombrie, am fost în Parcul Carol, la Monumentul Eroului Necunoscut, să asist la sărbătorirea Zilei Armatei.
Am ajuns la intrarea dinspre Șerban Vodă și am încercat să intru. O grupă de polițiști în uniformă m-au oprit, dirijându-mă către intrarea dinspre Strada 11 iunie (spre Fântâna cu Zodii). Am continuat să ocolesc parcul, mergând pe lângă Observatorul Astronomic de-a lungul Străzii Cuțitul de Argint. Fiecare intrare era blocată și păzită de polițiști și militari. Am explicat că vreau să asist la ceremonii, dar m-am lovit de un refuz net. Am coborât apoi pe Strada Doctor Constrantin Istrati, încercând să găsesc o intrare liberă, fiind respins invariabil.
În cele din urmă, pe la intrarea dinspre Piața Libertății, am fost autorizat să intru. Întreaga zonă centrală era împânzită de patrule de polițiști și militari în uniformă, care interziceau accesul în interiorul parcului, și desigur spre monument, singurul culoar permis fiind îngusta alee laterală care merge de-a lungul Străzii G-ral Candiano Popescu, prin fața Muzeului Tehnic Dimitrie Leonida. Pe zona centrală pustie se plimbau civili încruntați, cu priviri suspicioase și însărcinări evidente. Am luat-o pe alee, din nou în sus, spre monument, însă situația a rămas neschimbată: toate căile de acces spre zona centrală erau blocate. În drum am întâlnit numeroși alți români, mulți cu copii de mână, care încercau de asemenea să ajungă în zona centrală pentru a asista la manifesări, fiind de asemenea respinși. Nemulțumirea era evidentă.
Am intrat în vorbă cu câțiva polițiști și militari, cărora le-am spus că aceasta este o sărbătoare a poporului și a Armatei, care este și ea parte din popor, nu entitate separată. Majoritatea mi-au dat dreptate, fie tacit, prin gesturi, fie vădit, prin vorbe, deși cu jumătate de gură, privind cu teamă în jur. Le-am explicat că acesta era un moment de sărbătoare națională, publică, într-un spațiu public, o ocazie pentru Armată să se apropie de oamenii obișnuiți. Dacă rațiunile de securitate o impuneau, se putea institui un cordon de protecție, dar nu să se golească tot parcul. În cazul în care se dorea ca aceste manifestări să fie discrete sau să nu participe decât cei aleși, puteau avea loc într-o unitate militară.
Așa, senzația a fost de sărbătoare exclusivistă, elitistă, a unei junte care domnește, arogant și disprețuitor asupra unui popor, nu a unor conducători din rândul poporului și care guvernează în interesul acestuia.
O sărbătoare românească, în România, dar fără români. O sărbătoare de un absurd grotesc.
Post Scriptum
Din informațiile ulterioare, am aflat că la ceremoniile din Parcul Carol a participat și președintele Iohannis. Mai clară legătură de cauzalitate nu se putea.
